Living proof

Ce pot să spun eu despre Buddy Guy? Cel mai mare exponent al Chicago Blues în viață (poate cel mai mare și atât), cu o carieră profesională de peste 45 de ani, milioane de albume vândute, 5 premii Grammy, 23 de premii WC Handy Blues, influență majoră pentru Jimi Hendrix, Eric Clapton, Jeff Beck și Steve Ray Vaughan… Vorba lui, “I’ve been riding with kings and the Rolling Stones”.

Omul nu e o dovadă vie, e o bucațică de istorie muzicală pe două picioare. În vremurile lui de glorie, Jimi Hendrix își anula concerte ca să se poată duce sa-l vadă cântând. Încă sper, egoist, că o să trebuiască să anulez ceva relativ important ca să îl pot vedea în București. (hm, hm)

74 de ani este o vârstă de activitate normală pentru un bluesman. (Judas Priest vorbesc despre pensie la 60?) Dacă nu moare tânăr (în circumstanțe violente și de obicei misterioase), bluesmanul aparține unei specii care nu părăsește scena până în ultimul moment. Anul trecut la festivalul Crossroads, Hubert Sumlin cânta cu tuburile de oxigen în nas, în timp ce B.B. King era dus în cărucior până pe scenă. Când începeau să cânte uitau și de bătrânețe și de boli. Și ele de ei. Voodoo și elixirul tinereții?

La sfârșitul anului trecut Buddy Guy a mai scos un album (al 67-lea, dacă am numărat eu bine, inclusiv compilațiile și live-urile oficiale). Surpriza cea mai mare este chiar materialul, cântece proaspete și atemporale, cu mușchi și păr pe piept. Povești despre viața muzicianului pe drumuri și mulțumiri gospel-ish că a putut ajunge până aici. Nu că ar avea de gând să se oprească. Tot înainte, până la capăt.

Buddy Guy - Living Proof (74 Years Young)

Doi invitați de marcă pe album. Primul este Carlos Santana, mai rar alături de artiști de blues, cu toate că iubește genul și îi recunoaște influența (a apărut pe un alt abum clasic de blues, “The Healer”, comeback-ul lui John Lee Hooker; îl mai puteți vedea la Montreux, în 2004, alături de Buddy Guy, Clarence “Gatemouth” Brown și Bobby Parker). Al doilea, un alt monument cultural în viață, B.B. King.

Mama, când mă fac mare vreau să mă fac și eu Buddy Guy. Și ce îi pun lui în apă, să-mi pună și mie. Double on the rocks, please!

Chicago meets Memphis. Yes, please, stay around a little longer. God bless!


Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.