Surrender, nou single Me And That Man

Noul album Me And That Man are acum și un titlu definitiv, New Man, New Songs, Same Shit, Vol 1 și ieri a apărut un al treilea single.

Surrender se apropie mai mult de vibe-ul primului album și de așteptările inițiale, continuând linia  colaborărilor deja stabilită de piesele deja apărute. Înrolându-i acum pe suedezii Dead Soul și pe Rob Caggiano (Volbeat), clipul a fost produs de Grupa 13.

Pre-order New Man, New Songs, Same Shit, Vol 1: https://smarturl.it/MATM-NMNSSSV1

Me And That Man online:
http://www.meandthatman.com
https://www.facebook.com/meandthatman
https://www.instagram.com/meandthatman

Adrian Coleașă


Me And That Man la un nou album

Me And That Man este proiectul solo al lui Nergal, demarat alături de John Porter. Albumul de debut, Songs of Love and Death, a apărut în 2017 și a luat prin surprindere o lume întreagă. Cei ce se așteptau la un altfel de Behemoth au fost prinși pe picior greșit de un album într-adevăr foarte dark, dar foarte southern gothic, cu reminiscențe de Johnny Cash, Nick Cave, Tom Waits sau Mike Ness.

Colaborarea celor doi n-a ținut mult și despărțirea a survenit în 2018. Proiectul a continuat și anul acesta au început și înregistrările celui de al doilea album ce va apărea probabil în 2020. Tematica a rămas aceeași, “My heart is pure, but my church is black”, dar muzical și vizual se explorează  alte orizonturi, inspirate de universul sulfuros al producțiilor artistice de serie B (și C și Z), într-o manieră ce face cu ochiul unui Tarantino la momentul Grindhouse: Death Proof, și nu numai.

Primul single al viitorului album (ce va apărea la Napalm Records) este Run With The Devil, a ieșit pe 6 decembrie și ne prezintă o colaborare neașteptată cu Jørgen Munkeby (Shining).

Astăzi, că tot se apropie Crăciunul, am primit un al doilea single, Burning Churches, o animație ireverențioasă (eufemistic vorbind) datorată lui Oliver Jones (Better Feeling Films). Avem din nou o colaborare, de data aceasta cu Mat McNerney (Grave Pleasures).

Adrian Coleașă


Robert Plant, piesă nouă de pe Carry Fire

Carry Fire, al unsprezecelea album solo al lui Plant va apărea pe 13 octombrie, așa cum am scris deja aici.

Dacă May Queen a fost primul extras pe single, urmat apoi de Bones Of Saints, astăzi a apărut cel de-al treilea single, un cover după Ersel Hickey.

Înregistrat în 1958, Bluebirds Over The Mountain a fost marele hit rockabilly al lui Hickey și a fost preluat, printre alții, de Ritchie Valens (1959), The Echoes (1962) și Beach Boys (1968).

Piesa a beneficiat de tratamentul specific Robert Plant & The Sensational Shape Shifters și a devenit aproape un original. În plus, beneficiază de un invitat de marcă,  de fapt o invitată, Chrissie Hynde, de la Pretenders.

Adrian Coleașă

Robert Plant: Carry Fire va apărea în octombrie

Pe 13 octombrie va apărea cel de-al unsprezecelea album de studio, solo, al lui Robert Plant, Carry Fire (al șaisprezecelea post-Zeppelin).

Robert Plant - Carry Fire

Ca și pe precendentul, lullaby and… The Ceaseless Roar (2014), trupa de acompaniament este The Sensational Shape Shifters, cărora li s-a adăugat acum cântărețul folk Seth Lakeman.

Printre cele unsprezece piese ale albumului este și un cover al clasicului Bluebirds Over The Mountain, piesă a lui Ersey Hickey din 1958, pe care lui Plant i se alătură Chrissie Hynde, de la Pretenders.

Carry Fire rămâne în același teritoriu descris de precedentul album, de fuziune folk rock cu elemente celtice și africane, un romantic ce explorează și îmbogățește ceea ce se numește generic Americana, în care își are rădăcinile înfipte ferm.

Dacă piesa titlu face cu ochiul la The Mighty ReArranger (2004), primul extras din Carry Fire este The May Queen, o referință directă la Stairway To Heaven. Noul album îl găsește într-o dispoziție meditativă, nu cea mai rock expresie a sa, dar sigur cea mai autentică în acest moment.

Plant este departe de a fi inclus printre moaștele rock-ului, din contră, rămâne un artist foarte viu, care continuă să exploreze și să se exprime într-o manieră profund originală.

Adrian Coleașă


Lecții cu Kirk: Crazy

Crazy, piesa scrisă de Willie Nelson în 1961, rămâne legată de interpretarea lui Patsy Cline, pentru care a fost un hit major în 1962.

Aranjamentul lui Kirk Lorange  este în G, în 12/8.

TAB | Partitură | Fișier GuitarPro