Kenny Wayne Shepherd – Lay It Down, single nou

Anul trecut a apărut Lay It Down, cel de al nouălea album Kenny Wayne Shepherd și al optulea care a intrat direct pe prima poziție a Billboard Blues.

Coleg de generație cu Joe Bonamassa, John Mayer și Jonny Lang, are o carieră de succes, dar care în suișurile și coborâșurile ei seamănă mai mult cu cea a lui Lang decât cu planificarea minuțioasă a lui Bonamassa sau experiența mainstream a lui Mayer.

Blues-ul este numitorul comun al celor patru chitariști, dar orice asemănare se oprește aici. Cu siguranță cel mai rock din grup, precum și cel care a preferat să se concentreze mai mult pe instrument decât pe performanța vocală (pe care a lăsat-o mai mereu în seama excelentului Noah Hunt), a fost mereu o valoare sigură, chiar dacă nu mereu predictibilă.

Lay It Down este un exemplu bun în acest sens, blues-ul făcându-și apariția mai degrabă în chitara lui Kenny Wayne și mai puțin în structura efectivă a pieselor, un album mai degrabă de rock cu privirea ațintită spre Nashville.

Tot ca și noutate, Kenny Wayne pare mult mai sigur pe posibilitățile sale vocale, probabil și ca urmare a experienței sale cu The Rides, un supergrup care îl pune alături de Stephen Stills și Barry Goldberg. Ceea ce se vede din plin și pe piesa titlu a albumului, lansată pe single ieri, 17 mai.

Și asta se întâmplă în timp ce este în turneu, solo sau alături de colega sa de label, o anumită doamnă pe numele său Beth Hart. De ce doar în State, de ceeeeee?!?!

Adrian Coleașă


Joe Bonamassa îl salută pe Eric Clapton pe noul live

Pe 18 mai, așa cum am anunțat deja, va apărea un nou live Joe Bonamassa, British Blues Explosion Live, la Mascot Label Group.

Motherless Children este o piesă tradițională, înregistrată de Blind Willie Johnson în 1927 și popularizată mai tărziu de artiști precum Bob Dylan, Eric Clapton, Lucinda Williams sau Steve Miller.

Varianta prezentată de Bonamassa este un salut pentru Clapton și interpretarea sa de pe 461 Ocean Boulevard (1974).

Adrian Coleașă


O surpriză delicioasă de la Beth Hart

Pe 13 aprilie a apărut Live From New York – Front & Center, primul live Beth Hart după 13 ani de la precedentul, Live At Paradiso, album pe care îl anunțam aici.

De astăzi avem un nou extras video, cu una piesele preferate din concerte, Delicious Surprise, apărut inițial pe Screaming For My Supper (1999).

Adrian Coleașă


Steve Hill, one man blues rock band din Canada

Steve Hill este canadian, cântă cât pentru o trupă întreagă, a luat deja un braț de premii (un Juno, Grammy-ul canadian în 2015, trei Maple Blues Award în 2016…), iar presa l-a numit “cel mai rău chitarist din Canada” (Montreal Gazette) și “star-ul de top al scenei de blues canadiene în acest moment” (CBC).

Steve Hill, by Szymon Goralczyk

Photo by Szymon Goralczyk

Poate părea apărut peste noapte, mai ales pentru publicul european, dar i-a luat 20 de ani să ajungă unde este acum. Întruchiparea conceptului one man band, live este spectaculos, cântând la chitară și cu vocea, cu picioarele bate în tobe, iar un băț atașat de chitară îi aduce la îndemână toate percuțiile din preajmă. O forță a naturii, un sunet brut și infecțios, Steve Hill este genul de artist pe care cineva ca Lemmy l-ar fi aprobat și îmbrățișat.

Pe 11 mai, la Manhaton Records (labelul lui Robin Trower și King King) va apărea cel mai nou album al său, One Man Blues Rock Band, chiar în mijlocul turneului britanic alături de Danny Bryant și King King.

Albumul a fost înregistrat pe 30 noiembrie 2017 în La Chapelle, Québec, a fost produs și mixat chiar de Steve și cuprinde atât piese foarte rock (Damned, Dangerous, Rhythm All Over, The Ballad of Jonny Wabo, Still Got It Bad), ca și delicat acustice (Emily), precum și trei coveruri (printre care Voodoo Child).

Ancorat într-o manieră old school, Steve Hill aduce o abordare foarte modernă, un aer de prospețime salutar. Iar ceea ce se aude este exact ceea ce a fost acolo, fără overdub-uri, loop-uri sau părți pre-înregistrate, totul se întâmplă în timp real.

Adrian Coleașă


Beth Hart, un nou extras de pe viitorul live

Live From New York – Front And Center este viitorul album live Beth Hart, pe care îl anuțam aici și care va apărea pe 13 aprilie la Provogue/Mascot Label Group.

Al doilea single, apărut joi, 15 martie, No Place Like Home este una dintre piesele ei preferate de pe Fire On The Floor, cel de-al optulea material de studio solo, produs de Oliver Leiber și compus aproape integral de Beth Hart, 16 piese înregistrate în doar trei zile.

No Place Like Home povestește despre întoarcerea acasă, la propriu. Nimic complicat, așa cum mărturisește, dacă la începutul carierei tot ce își dorea era să fie în turneu și să facă muzică, acum, după mai bine de douăzeci de ani, își dorește mereu să fie acasă.

Adrian Coleașă