Steve Hill, one man blues rock band din Canada

Steve Hill este canadian, cântă cât pentru o trupă întreagă, a luat deja un braț de premii (un Juno, Grammy-ul canadian în 2015, trei Maple Blues Award în 2016…), iar presa l-a numit “cel mai rău chitarist din Canada” (Montreal Gazette) și “star-ul de top al scenei de blues canadiene în acest moment” (CBC).

Steve Hill, by Szymon Goralczyk

Photo by Szymon Goralczyk

Poate părea apărut peste noapte, mai ales pentru publicul european, dar i-a luat 20 de ani să ajungă unde este acum. Întruchiparea conceptului one man band, live este spectaculos, cântând la chitară și cu vocea, cu picioarele bate în tobe, iar un băț atașat de chitară îi aduce la îndemână toate percuțiile din preajmă. O forță a naturii, un sunet brut și infecțios, Steve Hill este genul de artist pe care cineva ca Lemmy l-ar fi aprobat și îmbrățișat.

Pe 11 mai, la Manhaton Records (labelul lui Robin Trower și King King) va apărea cel mai nou album al său, One Man Blues Rock Band, chiar în mijlocul turneului britanic alături de Danny Bryant și King King.

Albumul a fost înregistrat pe 30 noiembrie 2017 în La Chapelle, Québec, a fost produs și mixat chiar de Steve și cuprinde atât piese foarte rock (Damned, Dangerous, Rhythm All Over, The Ballad of Jonny Wabo, Still Got It Bad), ca și delicat acustice (Emily), precum și trei coveruri (printre care Voodoo Child).

Ancorat într-o manieră old school, Steve Hill aduce o abordare foarte modernă, un aer de prospețime salutar. Iar ceea ce se aude este exact ceea ce a fost acolo, fără overdub-uri, loop-uri sau părți pre-înregistrate, totul se întâmplă în timp real.

Adrian Coleașă

Reclame

Beth Hart, un nou extras de pe viitorul live

Live From New York – Front And Center este viitorul album live Beth Hart, pe care îl anuțam aici și care va apărea pe 13 aprilie la Provogue/Mascot Label Group.

Al doilea single, apărut joi, 15 martie, No Place Like Home este una dintre piesele ei preferate de pe Fire On The Floor, cel de-al optulea material de studio solo, produs de Oliver Leiber și compus aproape integral de Beth Hart, 16 piese înregistrate în doar trei zile.

No Place Like Home povestește despre întoarcerea acasă, la propriu. Nimic complicat, așa cum mărturisește, dacă la începutul carierei tot ce își dorea era să fie în turneu și să facă muzică, acum, după mai bine de douăzeci de ani, își dorește mereu să fie acasă.

Adrian Coleașă


Joe Bonamassa, un nou live

Joe Bonamassa - British Explosion Live

Pe 18 mai, neobositul Joe Bonamassa va scoate cel de-al 16-lea album live. British Blues Explosion Live va apărea pe CD/DVD/Blu-Ray & 3LP (Black / Red, White & Blue) via Mascot Label Group în Europa și J&R Adventures în America de Nord.

Noul album aduce în prim-plan muzica eroilor muzicali ai lui Bonamassa, muzicieni englezi care au influențat unul dintre marii chitariști americani, una dintre figurile proeminente ale bluesului contemporan.

Reverența adresată unor nume imense precum Clapton, Beck și Page este un show înregistrat pe 7 iulie 2016 la Greenwich Music Time de la The Old Royal Naval College din Greenwich, Londra.

Trupa de acompaniament din acel concert a fost Michael Rhodes (bas), Reese Wynans (clape), Anton Fig (tobe) și Russ Irwin (chitară și backing vocals).

Bluesul electric britanic, cu abordarea sa tăioasă, curajoasă și hard l-a influențat pe tânărul Bonamassa mai mult decât orice altă muzică, iar Joe a recunoscut întotdeauna asta cu pasiune. “Fără unii dintre muzicienii britanici de la începutul anilor ‘60, blues-ul poate nu ar fi explodat niciodată în muzica rock pe care o cunoaștem astăzi și ar fi devenit istorie”, după cum declară el însuși.

Tracklist
1. Beck’s Bolero / Rice Pudding
2. Mainline Florida
3. Boogie With Stu
4. Let Me Love You Baby
5. Plynth (Water Down The Drain)
6. Spanish Boots
7. Double Crossing Time
8. Motherless
9. SWLABR
10. Tea For One / I Can’t Quit You Baby
11. Little Girl
12. Pretending
13. Black Winter / Django
14. How Many More Times

Pre-order pentru Europa – aici, iar pentru America de Nord – aici.

Adrian Coleașă


King King live la Fratelli

Vineri, 9 februarie, Fratelli Studios au marcat o premieră, apariția în România a titratului grup britanic King King, avându-i în deschidere pe Axis și O X I G E N. Concertul a făcut parte din Loudcity Sessions, o inițiativă mai mult decât lăudabilă a LOUDCITY.fm, mai ales în contextul trist al scenei blues/blues rock de la noi.

Axis - by Anca Coleașă, 2018

Photo by Anca Coleașă

Axis au deschis seara, iar spectatorii au primit călduros trio-ul româno-sârb cu baza în Kladovo, Serbia.

Oxigen - by Anca Coleașă, 2018

Photo by Anca Coleașă

O X I G E N nu sunt o trupă nouă. I-am văzut pentru prima oară în 2010 când cochetau cu titulatura de Blues Cafe și îl aveau și pe Florin Ochescu în componență. Mi-au făcut atunci marea onoare și bucurie să mă primească alături de ei pe scenă, dar asta e o altă poveste.

Aproape opt ani mai târziu, m-am bucurat să-i revăd, în aproape aceeași formulă (mai puțin Florin) –  Eugen Caminschi, Gelu Ionescu, Lucian “Clopo” Cioargă, Mugurel “Deacă” Diaconescu și Bogdan “Bogy” Nagy, una dintre cele mai interesante voci pe care le avem, dar de care ne bucurăm prea rar.

Multe coveruri, dar și material original (Ultima țigară părea bine cunoscută celor din sală), un setlist energic și închegat, dar am rămas cu un singur regret, nu au cântat Midnight Rider, pentru care au o versiune pe care Greg Allman și-ar fi dorit să o fi scris. Și îmi asum afirmația.

King King - by Anca Coleașă, 2018

Photo by Anca Coleașă

Despre King King am scris pentru prima dată acum trei ani, odată cu apariția celui de al treilea album al lor, Reaching For The Light.

Au strâns o mulțime de premii și acolade, pe care le merită pe deplin.Au cântat pe aceeași scenă cu nume foarte diverse, de la Europe la nașul blues-ului britanic, John Mayall. Calm și aplicat au dobândit deja o dimensiune trans-continentală.

King King - by Adrian Coleașă, 2018

Photo by Adrian Coleașă

Ducând mai departe un filon blues rock ce se revendică de la Free, Bad Company și Whitesnake (perioada Bernie Marsden, nu cea a buclelor permanentate), King King au o prezență vizuală frapantă. Contrastul dintre spilcuirea (foarte blues de altfel) a basistului Lindsay Coulson și a clăparului Jonny Dyke cu apariția în kilt și bocanci a lui Alan Nimmo, ce nu lasă dubii asupra identității glaswegiene, este absolut delicios și memorabil.

Dar până la urmă muzica este cea care contează cel mai mult. Complet recuperat după problemele de sănătate de anul trecut, Alan Nimmo a demonstrat live una dintre cele mai interesante voci ale genului, combinată cu o interpretare instrumentală fără cusur. Într-un dialog permanent cu clapele lui Jonny Dyke, dialog susținut de ritmica impecabilă asigurată de tobele lui Wayne Proctor și basul groovy al lui Lindsay Coulson, Stratocaster-ul lui Nimmo (și un Les Paul incidental, aham) a ridicat, sucit și învârtit un public ce știa foarte bine pentru ce venise.

Fără episoade stridente, mereu cu o energie calmă și uneori cu tușe foarte delicate, de la She Don”t Gimme No Lovin până la Let Love In, au părut să-și fi găsit o nouă casă departe de acasă. Sigur vor fi așteptați cu drag să revină.

O mențiune specială merită Fratelli Studios, un spațiu de cântare foarte potrivit pentru blues și jazz, chiar dacă nu este cunoscut în oraș pentru genurile astea. Dar sper să devină, iar evenimentele de gen să se înmulțească exponențial.

Galeriile foto ale serii sunt disponibile atât pe pagina Midnight Burst (aici și aici), cât și pe paginile fotografilor (aici și aici).

Adrian Coleașă


Beth Hart, un nou album live

În 2005, după doar trei albume de studio, Beth Hart scotea un live exploziv. Infamul Live At Paradiso captura perfect energia brută a unei artiste într-o luptă crâncenă cu demonii personali, dar debordând de un talent care o putea duce pe culmile oricărei direcții în care ar fi vrut să o apuce.

Anii au trecut, forma s-a cizelat fără a-și pierde din substanță, iar Beth este un artist mult mai împlinit, mai împăcată cu sine însăși. Căutată de colaboratori precum Joe Bonamassa, Slash sau Jeff Beck, cea care părea odată reîncarnarea unei Janis dezlănțuite s-a maturizat deplin și a înflorit într-un mod pe care nu mulți l-ar fi crezut posibil cu un deceniu în urmă.

Pe 7 martie 2017, Beth Hart a dat un concert foarte special, într-o atmosferă intimă la celebrul (și extrem de exclusivistul) club Iridium din New York. Setlistul a cuprins piese din cel mai nou album al său de atunci, Fire On The Floor, dar și din alte momente ale carierei sale și a fost înregistrat pentru un nou live, la 13 ani distanță de precedentul.

Live From New York – Front And Center va apărea pe 13 aprilie la Provogue/Mascot Label Group ca un set CD/DVD, mixat stereo 5.1 și va cuprinde materiale bonus, inclusiv un interviu. Partea audio va fi disponibilă și digital.

Tracklisting:

CD:
01 Let’s Get Together
02 Baddest Blues
03 Jazz Man
04 Delicious Surprise
05 Broken And Ugly
06 Saint Teresa
07 Isolation
08 Tell Her You Belong To Me
09 Fat Man
10 Love Gangster
11 Leave The Light On
12 As Long As I Have A Song
13 Can’t Let Go Sonny
14 For My Friends
15 No Place Like Home
DVD:
01 Let’s Get Together
02 Baddest Blues
03 Jazz Man
04 Delicious Surprise
05 St. Teresa
06 Tell Her You Belong To Me
07 Fat Man
08 Leave The Light On
09 Can’t Let Go
10 As Long As I Have A Song

Bonus:
* Full band Bonus Content (Love Gangster – Broken And Ugly – For My Friends)
* Acoustic Bonus Content (Isolation – My California- No Place Like Home)
* Beth Hart Interview

Pre-order Live From New York – Front And Center: https://www.mascotlabelgroup.com/beth-hart-front-and-center-live-cd-dvd.html

Adrian Coleașă