King King live la Fratelli

Vineri, 9 februarie, Fratelli Studios au marcat o premieră, apariția în România a titratului grup britanic King King, avându-i în deschidere pe Axis și O X I G E N. Concertul a făcut parte din Loudcity Sessions, o inițiativă mai mult decât lăudabilă a LOUDCITY.fm, mai ales în contextul trist al scenei blues/blues rock de la noi.

Axis - by Anca Coleașă, 2018

Photo by Anca Coleașă

Axis au deschis seara, iar spectatorii au primit călduros trio-ul româno-sârb cu baza în Kladovo, Serbia.

Oxigen - by Anca Coleașă, 2018

Photo by Anca Coleașă

O X I G E N nu sunt o trupă nouă. I-am văzut pentru prima oară în 2010 când cochetau cu titulatura de Blues Cafe și îl aveau și pe Florin Ochescu în componență. Mi-au făcut atunci marea onoare și bucurie să mă primească alături de ei pe scenă, dar asta e o altă poveste.

Aproape opt ani mai târziu, m-am bucurat să-i revăd, în aproape aceeași formulă (mai puțin Florin) –  Eugen Caminschi, Gelu Ionescu, Lucian “Clopo” Cioargă, Mugurel “Deacă” Diaconescu și Bogdan “Bogy” Nagy, una dintre cele mai interesante voci pe care le avem, dar de care ne bucurăm prea rar.

Multe coveruri, dar și material original (Ultima țigară părea bine cunoscută celor din sală), un setlist energic și închegat, dar am rămas cu un singur regret, nu au cântat Midnight Rider, pentru care au o versiune pe care Greg Allman și-ar fi dorit să o fi scris. Și îmi asum afirmația.

King King - by Anca Coleașă, 2018

Photo by Anca Coleașă

Despre King King am scris pentru prima dată acum trei ani, odată cu apariția celui de al treilea album al lor, Reaching For The Light.

Au strâns o mulțime de premii și acolade, pe care le merită pe deplin.Au cântat pe aceeași scenă cu nume foarte diverse, de la Europe la nașul blues-ului britanic, John Mayall. Calm și aplicat au dobândit deja o dimensiune trans-continentală.

King King - by Adrian Coleașă, 2018

Photo by Adrian Coleașă

Ducând mai departe un filon blues rock ce se revendică de la Free, Bad Company și Whitesnake (perioada Bernie Marsden, nu cea a buclelor permanentate), King King au o prezență vizuală frapantă. Contrastul dintre spilcuirea (foarte blues de altfel) a basistului Lindsay Coulson și a clăparului Jonny Dyke cu apariția în kilt și bocanci a lui Alan Nimmo, ce nu lasă dubii asupra identității glaswegiene, este absolut delicios și memorabil.

Dar până la urmă muzica este cea care contează cel mai mult. Complet recuperat după problemele de sănătate de anul trecut, Alan Nimmo a demonstrat live una dintre cele mai interesante voci ale genului, combinată cu o interpretare instrumentală fără cusur. Într-un dialog permanent cu clapele lui Jonny Dyke, dialog susținut de ritmica impecabilă asigurată de tobele lui Wayne Proctor și basul groovy al lui Lindsay Coulson, Stratocaster-ul lui Nimmo (și un Les Paul incidental, aham) a ridicat, sucit și învârtit un public ce știa foarte bine pentru ce venise.

Fără episoade stridente, mereu cu o energie calmă și uneori cu tușe foarte delicate, de la She Don”t Gimme No Lovin până la Let Love In, au părut să-și fi găsit o nouă casă departe de acasă. Sigur vor fi așteptați cu drag să revină.

O mențiune specială merită Fratelli Studios, un spațiu de cântare foarte potrivit pentru blues și jazz, chiar dacă nu este cunoscut în oraș pentru genurile astea. Dar sper să devină, iar evenimentele de gen să se înmulțească exponențial.

Galeriile foto ale serii sunt disponibile atât pe pagina Midnight Burst (aici și aici), cât și pe paginile fotografilor (aici și aici).

Adrian Coleașă

Anunțuri

Beth Hart, un nou album live

În 2005, după doar trei albume de studio, Beth Hart scotea un live exploziv. Infamul Live At Paradiso captura perfect energia brută a unei artiste într-o luptă crâncenă cu demonii personali, dar debordând de un talent care o putea duce pe culmile oricărei direcții în care ar fi vrut să o apuce.

Anii au trecut, forma s-a cizelat fără a-și pierde din substanță, iar Beth este un artist mult mai împlinit, mai împăcată cu sine însăși. Căutată de colaboratori precum Joe Bonamassa, Slash sau Jeff Beck, cea care părea odată reîncarnarea unei Janis dezlănțuite s-a maturizat deplin și a înflorit într-un mod pe care nu mulți l-ar fi crezut posibil cu un deceniu în urmă.

Pe 7 martie 2017, Beth Hart a dat un concert foarte special, într-o atmosferă intimă la celebrul (și extrem de exclusivistul) club Iridium din New York. Setlistul a cuprins piese din cel mai nou album al său de atunci, Fire On The Floor, dar și din alte momente ale carierei sale și a fost înregistrat pentru un nou live, la 13 ani distanță de precedentul.

Live From New York – Front And Center va apărea pe 13 aprilie la Provogue/Mascot Label Group ca un set CD/DVD, mixat stereo 5.1 și va cuprinde materiale bonus, inclusiv un interviu. Partea audio va fi disponibilă și digital.

Tracklisting:

CD:
01 Let’s Get Together
02 Baddest Blues
03 Jazz Man
04 Delicious Surprise
05 Broken And Ugly
06 Saint Teresa
07 Isolation
08 Tell Her You Belong To Me
09 Fat Man
10 Love Gangster
11 Leave The Light On
12 As Long As I Have A Song
13 Can’t Let Go Sonny
14 For My Friends
15 No Place Like Home
DVD:
01 Let’s Get Together
02 Baddest Blues
03 Jazz Man
04 Delicious Surprise
05 St. Teresa
06 Tell Her You Belong To Me
07 Fat Man
08 Leave The Light On
09 Can’t Let Go
10 As Long As I Have A Song

Bonus:
* Full band Bonus Content (Love Gangster – Broken And Ugly – For My Friends)
* Acoustic Bonus Content (Isolation – My California- No Place Like Home)
* Beth Hart Interview

Pre-order Live From New York – Front And Center: https://www.mascotlabelgroup.com/beth-hart-front-and-center-live-cd-dvd.html

Adrian Coleașă


Beth & Joe – Joy

Black Coffee a apărut ieri, 26 ianuarie, ca și un nou single, Joy.

Cover al piesei Lucindei Williams de pe Car Wheels on a Gravel Road (1998), album câștigător de Grammy, ia originalul roots și îl repoziționează pe noi coordonate blues-soul, marcate de amprenta inconfundabilă a cuplului muzical Hart-Bonamassa.

Adrian Coleașă


Myles Kennedy și albumul său solo

Myles Kennedy ne datora de mult un album solo. De fapt, nu ne datora ceva, dar lumea aștepta acest album anunțat încă din 2009 și iată că Year Of The Tiger va apărea în sfârșit pe 9 martie la Napalm Records.

Născut în Boston, crescut în Spokane, Washington, probabil că este cel mai bine cunoscut ca și vocalistul Alter Bridge și al trupei solo a lui Slash, Myles Kennedy and the Conspirators, Myles este un muzician complet. Primul său instrument a fost trompeta, de-abia apoi a urmat chitara, iar studiile muzicale au fost de jazz. Fostul instructor de chitară este un instrumentist desăvârșit, deși nu face paradă cu asta, recunoscut în primul rând de Slash și Mark Tremonti.

Year Of The Tiger este un album surprinzător. Nici vorbă de hard rock, heavy metal sau post grunge, acum este vorba despre blues și Americana 100%, un album acustic foarte roots, pe care Kennedy a scris toate piesele, cântă cu vocea și chitara, dar și cu mandolina, banjo și lap steel.

Albumul se plasează într-o companie de elită, alături de toți cei admirați de Myles – Jeff Buckley, Robert Plant, Chris Whitley… În aceeași ligă, dar își păstrează o identitate clară, dată și de natura sa conceptuală, o explorare introspectivă și eliberatoare a momentelor formative ale copilăriei artistului. Anul Tigrului este 1974, în zodiacul chinezesc, când și-a pierdut tatăl, la doar patru ani.

Produs de Michael Baskette (Alter Bridge, Slash, Chevelle, Trivium), Year Of The Tiger a dat în decembrie un prim single, piesa titlu, iar acum a apărut deja cel de al doilea, Haunted By Design.

Track listing
1. Year of the Tiger
2. The Great Beyond
3. Blind Faith
4. Devil on the Wall
5. Ghost of Shangri La
6. Turning Stones
7. Haunted by Design
8. Mother
9. Nothing but a Name
10. Love Can Only Heal
11. Songbird
12. One Fine Day

Iar albumul poate fi comandat aici, pe site-ul artistului, sau aici, la Napalm Records.

Adrian Coleașă


Hart & Bonamassa, un nou single

Pe 26 ianuarie vom avea un nou album Beth Hart și Joe Bonamassa, așa cum anunțam aici.

După piesa titlu, Black Coffee, avem acum un nou extras, Give It Everything You Got, care ridică și mai sus ștacheta așteptărilor.

Adrian Coleașă