Monster Truck, live @Romexpo

Monster Truck au pornit din Hamilton, Canada, în 2009. Opt ani mai târziu, au ajuns și la Romexpo, sâmbătă, 13 mai.

Monster Truck, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Joe Harvey (bas, voce lead), Jeremy Widerman (chitară), Brandon Bliss (clape) și Steve Kiely (tobe) au la activ 2 EP-uri, Monster Truck (2010) și The Brown EP (2011), și două albume, Furiosity (2013) și Sittin’ Heavy (2016).

Succesul a venit încă de la început, cu Seven Seas Of Blues, de pe The Brown EP, iar în 2013 câștigau premiul Juno (Grammy-ul canadian) pentru debut. O trupă ce muncește din greu, au cântat la Download, au deschis turneele unor Vista Chino sau Alice In Chains, iar piesele lor au ajuns deja în cele mai neașteptate locuri, de la jocuri (Sweet Mountain River pe Rocksmith 2014, Seven Seas Blues pe NHL 13 și Righteous Smoke pe NHL 17), la filme (Old Train în serialul Orphan Black) sau chiar pe terenurile de hochei (The Enforcer se cântă de fiecare dată când înscriu Toronto Maple Leafs).

Monster Truck, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Monster Truck, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Sâmbătă, condiția de trupă de deschidere le-a permis doar un set restrâns, dar extrem de convingător. Asta pentru cei care nu îi știau deja.  Aceștia erau destui (în definitiv, cu câteva excepții, oamenii veniseră pentru headlineri), dar mulți dintre ei au plecat convertiți.

Nu neapărat extrem de prolifici, marca lor de rock musculos este o fuziune de hard rock, stoner, southern și heavy blues. Un sunet amplu le permite să se simtă bine în spații largi și par predestinați pentru stadioane.

Why Are You Rocking a rămas o întrebare retorică, pentru că a dat un semnal instantaneu. Don”t Tell Me How To Live, The Enforcer, The Lion, She’s A Witch, Sweet Mountain River, Old Train… au luat pe sus un public poate surprins, dar care s-a bucurat vizibil de tot ceea ce primea. Și pe bună dreptate.

Când trec în teritorii precis definite, comparațiile se fac doar cu cei mai mari. For The People (pe care nu au cântat-o sâmbătă, deși este în setlistul lor obișnuit) merită oricând să fie în catalogul Lynyrd Skynyrd, iar For The Sun și-ar fi dorit-o cu siguranță Free sau Bad Company dacă ar mai fi cântat astăzi.

Monster Truck, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Monster Truck fac parte din acea specie rară de trupe pur live. Oricât de bine ar suna ce înregistrează (și sună foarte bine), live lucrurile se amplifică exponențial. Sunt născuți pentru scenă, este mediul lor natural, o iau în stăpânire și nu îi mai dau drumul.

Sunt o trupă tânără, foarte puternică și extrem de dornică. Dornică de afirmare, dornică de a-și prezenta muzica în fața cât mai multor oameni, dornică pur și simplu să cânte și să se simtă foarte bine în timp ce fac asta.

Sunt gata să pariez că data următoare îi vom vedea ca headlineri, nu în deschiderea vreunei alte trupe, galonate, dar aflate la ora albastră a carierei. Pentru că pot și pentru că merită!

Adrian Coleașă

PS: Când am plecat, imediat după ce au terminat de cântat, stocul lor de viniluri era deja epuizat, iar restul de merch era în pericol iminent. O fi și ăsta un semn.

PPS: Galeriile foto sunt disponibile atât pe pagina Midnight Burst (aici și aici), cât și pe paginile fotografilor (aici și aici).


Danko Jones, My Little RnR

Danko Jones sunt un trio canadian cu mai mult de două decenii de activitate, condus de… Danko Jones (voce și chitară).

Rețeta lor heavy și melodică nu a avut un succes spectaculos în America de Nord, în pofida mai multor nominalizări la Juno (Grammy-ul canadian), dar au compensat din plin cu o popularitate în creștere continuă în Europa Occidentală.

Pe 3 martie au scos cel de-al optulea album de studio din carieră, Wild Cat, iar primul extras pe single a fost My Little RnR. Clipul oficial este o poveste horror, din punctul de vedere al unui vampir plecat la vânătoare.

Adrian Coleașă


Pentru prima dată în România, Marco Mendoza

Marco Mendoza și-a început cariera profesională în 1989, cântând pe albumul solo al lui Bill Ward, fostul toboșar de la Black Sabbath.

Iar Ward a fost doar începutul unei liste foarte lungi de staruri cu care a lucrat, ca și trupele din care a făcut parte, de la Thin Lizzy și Whitesnake, până la Dead Daisies, în ziua de azi.

În martie a ajuns în fine și în România. Turneul său solo a avut până la urmă cinci opriri la noi (deși inițial se anunțaseră doar trei) – București, Cluj, Timișoara, Râmnicu Vâlcea și Craiova.

Marco Mendoza @alllive, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Prefața turneului românesc a fost surpriza unui clinic găzduit de alllive, marți 28 martie.

Pe Marco l-am întâlnit personal în 2013, la Frankfurt Musikmesse, așa că știam foarte bine cât de amabil poate să fie. Ceea ce au constatat și participanții la clinic – glume, multe povești și încă și mai multe sfaturi bazate pe o experiență de trei decenii la cel mai înalt nivel profesional, în cea mai dezvoltată piață de show business din lume

O desfătare pentru cei prezenți, o ocazie ratată pentru mulții artiști absenți. Dar nu-i așa, noi le știm pe toate, nu avem nevoie de sfaturile altora, nici de cariere internaționale. Poate altă dată.

The Groovy Bastards @HRC, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Miercuri, 29 martie, Hard Rock Café București a fost gazda primului show.

The Groovy Bastards au fost o alegere inspirată pentru deschidere și cu siguranță au câștigat noi fani. Cu siguranță merită urmăriți în continuare.

Marco Mendoza @HRC, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Power trio-ul este o formulă extrem de puternică. Acompaniat de chitaristul Fabio Cerone și de toboșarul Pino Liberti, Mendoza a ridicat în picioare sala și a oferit o demonstrație plină de exuberanță de muzică și showmanship.

De la fusion la blues și de la funk la hard, a fost unul dintre concertele ce îmi vor rămâne ca referință. Ca un simplu reper, prefer versiunea lui de la Higher Ground celei înregistrate de RHCP. Cam atât de bun a fost.

Mendoza a cântat (inclusiv din mijlocul spectatorilor), a luat pe sus sala și a antrenat-o în sărbătoarea al cărei MC a fost și ne-a lăsat pe toți mai fericiți și mai plini de energie.

Marco Mendoza @HRC, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Nu a plecat fără să salute pe oricine a vrut un autograf, o poză sau doar să schimbe o vorbă. Nu, nu un meet&greet plătit pentru VIP, pur și simplu “sunt la ieșire, la masa de merch, dacă vreți să spuneți hello vă aștept”. Și acolo a fost, până când a plecat și ultimul om. Cu același zâmbet pe față și aceeași amabilitate a semnat tot ce i s-a pus în față (inclusiv un bas), s-a pozat, s-a pupat și a vorbit cu oricine a dorit

Sunt convins că următoarele show-uri au fost la același nivel și îl aștept să revină, așa cum a promis. Poate în octombrie.

Cum a fost la clinic, puteți vedea aici (galeriile foto complete aici și aici), iar cum a fost la concert, aici (galeriile foto complete aici și aici).

Adrian Coleașă


Axel Rudi Pell + Bonnie Tyler = un nou single

Axel Rudi Pell probabil că este unul dintre cei mai subestimați guitar heroes europeni. Cariera lui de peste trei decenii (incluzând și activitatea cu grupul Steeler) a produs și un număr impresionant de albume.

Dacă ultimul album de studio, Game Of Sins, a apărut anul trecut, pe 21 aprilie Steamhammer/SPV vor publica o nouă compilație, The Ballads V.

Primul single, Love’s Holding On, a apărut astăzi și este o colaborare neașteptată cu Bonnie Tyler. Axel Rudi Pell clasic!

Adrian Coleașă


Volbeat, un nou lyric video

Volbeat își continuă parcursul triumfător spre cucerirea planetei. Seal The Deal & Let’s Boogie, cel de al șaselea album de studio, a terminat anul certificat platină în Austria, Danemarca și Germania și a ajuns până pe locul 4 în Billboard 200.

Acum avem un nou lyric video, pentru Black Rose. Invitat este prietenul canadian Danko Jones, iar clipul este regizat de Shan Dan Horan.

Adrian Coleașă