James Cotton, 1935–2017

Pe 16 martie, la 81 ani, ne-a părăsit James Cotton, una dintre legendele blues-ului postbelic, unul dintre pionierii muzicuței ca instrument esențial al bluesului modern.

Importanța sa ca muzician nu poate fi subestimată, dincolo de multitudinea de premii decesul său fiind comemorat în plenul Congresului Statelor Unite de către reprezentantul de Tennessee, Steve Cohen.

James Cotton, by Jason Marck

Photo by Jason Marck, courtesy of Alligator Records

Născut în Tunica, Mississippi, a devenit interesat de blues ascultându-l la radio pe Sonny Boy Williamson II (Rice Miller).

Orfan de la nouă ani, Cotton a găsit mai mult decât un mentor în Williamson și și-a început cariera profesională de la această vârstă foarte fragedă.

Nu a trecut mult și, la începutul anilor ‘50 și-a câștigat locul în trupa lui Howlin’ Wolf, la deja matura vârstă de 15 ani. Primele piese solo le-a înregistrat la Sun Records, în 1953 și 1954.

Abordat de Muddy Waters în Memphis, a cântat cu el timp de 12 ani, deși Little Walter este cel care apare pe majoritatea înregistrărilor lui Muddy până în 1958.

Oricât de flatantă și inspirațională ar fi fost colaborarea cu Waters, James Cotton era un lider înnăscut, iar 1967 a consemnat consacrarea sa ca atare. Generația hippie îmbrățișa bluesul și pe lângă activitatea cu propria sa trupă, James Cotton a colaborat cu multe nume esențiale – Janis Joplin, Grateful Dead, Led Zeppelin, Santana, Steve Miller, Paul Butterfield, Mike Bloomfield, Freddie King, BB King…

În 1977 a câștigat un Grammy pentru Hard Again, un album ce îi reunea pe Cotton, Muddy Waters și Johnny Winter. Au urmat și alte nominalizări, iar în 2006 a fost introdus în Blues Hall Of Fame.

În anii ‘90 a luptat cu un cancer de gât, care nu a reuși să-i încetinească deloc activitatea.

În 2013, Alligator Records îi publica ultimul album de studio cu material original, Cotton Mouth Man. Invitați pe album au fost prieteni și fani ai săi precum Warren Haynes, Gregg Allman, Joe Bonamassa

Pe 16 martie 2017, la 81 de ani, a murit de pneumonie într-un spital din Austin, Texas.

I s-a spus Superharp. Cu siguranță instrumentul nu ar fi fost ceea ce este astăzi fără contribuția lui James Cotton. Ierarhiile artistice sunt stupide, dar mulți spun că James Cotton a fost cel mai strălucitor exponent al muzicuței blues.

Odihnește în pace, James Henry Cotton!

Adrian Coleașă


Ne-a părăsit Gabi Mafa

Ieri ne-a părăsit, mult prea devreme, Gabi Mafa, “Negru” al Negură Bunget.

Gabi Mafa

O pierdere imensă pentru toți cei care l-au cunoscut, o pierdere și mai mare pentru muzică.

A făcut enorm de multe, avea de gând să facă exponențial mai multe. Nu a mai fost timp.

A adus sacrul în muzica sa pe care a împărtășit-o cu o planetă întreagă, iar acum s-a întors în sacralitate.

Îmi lipsesc cuvintele. Drum lin Gabi!

Adrian Coleașă


RIP Butch Trucks!

Allman Brothers sunt, poate mai mult decât orice altă trupă, sinonimi cu southern rock, iar Butch Trucks a fost unul dintre membrii fondatori.

Butch Trucks (1947-2017)

Născut în Jacksonville, Florida, pe 11 mai 1947, a fost invitat de Duane Allman să participe la un nou proiect al său, în 1969. Proiectul a devenit Allman Brothers Band și restul a fost istorie muzicală.

Un mare instrumentist, component esențial a unei secții ritmice aparte (Allman Brothers au cântat mereu cu doi toboșari, Butch și Jaimoe Johanson), a fost membru al trupei până la finalul oficial, în 2014.

Parte a unei familii muzicale extinse, Butch a fost și unchiul lui Derek Trucks (el însuși chitarist în Allman Brothers din 1999, în paralel cu o carieră solo prodigioasă).

Pe 24 ianuarie ne-a părăsit, la 69 de ani. RIP Butch Trucks!


RIP Greg Lake!

Pe 7 decembrie, ne-a părăsit Greg Lake, la 69 de ani.

Greg Lake, by Craig Wax 2012

Photo by Craig Wax

Una din figurile esențiale pentru apariția rockului progresiv. Membru King Crimson la momentul apariției giganticului album de debut In The Court Of The Crimson King (1969), a părăsit trupa pe care o co-fondase pentru ceea ce s-a numit simplu Emerson, Lake & Palmer, din 1970.

Anii ‘70 au însemnat un succes fenomal ce a impus ELP ca una dintre trupele esențiale de rock progresiv, ca și primul său hit solo – I Believe In Father Christmas.

În anii ‘80 au urmat două albume solo pe care a colaborat cu Gary Moore, ca și apariția trecătoare în grupul Asia.

În continuare a avut o bogată activitate de studio și live, solo sau cu diverse proiecte, inclusiv trecătorul Emerson Lake & Powell sau reuniunea ELP.

Acum l-a reîntâlnit pe Keith Emerson, partenerul său muzical principal de o viață întreagă, care ne-a părăsit în martie. Drum lin, Greg!


Requiem pentru un rege

Bhumibol Adulyadej a fost rege al Tailandei timp de 70 de ani și 126 de zile, A domnit sub numele de Rama al IX-lea înainte de a ne părăsi astăzi, 13 octombrie.

Dincolo de importanța sa politică incontestabilă, de dragostea și respectul total de care s-a bucurat din partea supușilor săi, Bhumibol Adulyadej a fost o figură aparte printre mai-marii lumii prin talentele sale multiple.

Un artist adevărat prins în corpul fizic al unui monarh, interesele sale s-au împărțit între fotografie, navigație și design de ambarcațiuni, inventică (a deținut mai multe patente). A fost și scriitor, traducător, dar una dintre pasiunile sale majore a fost muzica.

A fost un compozitor și instrumentist de jazz de o valoare recunoscută. În primul rând saxofonist (dar cânta și la clarinet, trompetă, chitară, pian), a cântat cu Benny Goodman, Stan Getz, Lionel Hampton sau Benny Carter și a compus 49 de piese, majoritatea de jazz swing.

Nu a fost doar un hobby al cuiva sus-pus, ci pasiune și talent reale, în 1996 a apărut un documentar despre muzica sa, Gitarajan.

În 1964 a devenit membru onorific al Universității de Muzică din Viena, iar în 2000 Universitatea Yale i-a acordat medalia Sanford pentru contribuțiile sale muzicale. În ambele cazuri, a fost primul asiatic ce a primit aceste onoruri. În 2003, Colegiul de Muzică al Universității din Texas i-a acordat un doctorat onorific.

Astăzi ne-a părăsit, după probleme de sănătate ce au început să se manifeste acum mai bine de un deceniu. Drum bun Majestate, lumea rămâne mai săracă și mai tristă cu fiecare artist pe care îl pierde! Odihnește în pace!