The Rumjacks au revenit în București

În 2019, The Rumjacks transformau Quantic-ul într-un pub irlandez. Au revenit fix doi ani mai târziu, în cu totul alte condiții, dar cu aceeași pasiune.

Photo by Anca Coleașă

Timpul a trecut, An Irish Pub Song a depășit 75 de milioane de vizualizări pe YouTube și se apropie de 18 milioane de streamuri pe Spotify, trupa s-a despărțit de fondatorul Frankie McLaughlin, lucurile s-au schimbat și totuși au rămas fundamental la fel.

Hestia s-a dovedit a fi un album excepțional, salutat deopotrivă de fani și de o presă muzicală de obicei destul de cinică, dar cuprinsă acum de un val de entuziasm aproape frenetic. Comparațiile dintre Frankie și noul recrut Mike Rivkees sunt pe cât de inevitabile, pe atât de lipsite de sens. O trupă este mult mai mult decât suma membrilor săi, iar chimia subtilă a interacțiunii componenților individuali poate fi judecată doar prin prisma rezultatelor finale. Trăgând linia, Hestia pare o bornă a unui parcurs ce a avut o curbă ascendentă de la începuturi încoace.

Photo by Adrian Coleașă

Fără o trupă de deschidere, The Rumjacks au luat în stăpânire scena și și-au condus publicul, timp de aproape două ore, într-un maraton  cu ritm de sprint, fără vreun moment de respiro. Piesele noi și-au găsit locul printre cele vechi, organic și fără stridențe, chiar dacă An Irish Pub Song a fost piesa cea mai cerută din sală.

Noul Rumjacks este tot vechiul Rumjacks, iar diferența dintre cele două încarnări este cea dintre If It Kills Me și Goodnight & Make Mends, una perceptuală și alchimică.

Photo by Anca Coleașă

Un stereotip asociază cântecele genului cu berea și puburile gălăgioase, dar nu e nevoie de prea mult efort ca să găsești comentarii sociale, erudiție reală și un simț al povestirii pe care popoarele celtice îl au în ADN. Spun povești tragice cu un zâmbet pe față și se bucură cu o lacrimă în colțul ochiului, dansează, cântă și da, se luptă, cu o poftă de viață inegalabilă și cu o demnitate cutremurătoare.

Celtic și punk, greu de găsit o combinație cu cifră octanică mai ridicată, iar eficiența rețetei a fost deja probată pe cele mai mari scene de Dropkick Murphys și Flogging Molly, ducând mai departe un steag fluturat cu mândrie în fața  lumii pentru prima oară de The Pogues. În această companie selectă sunt The Rumjacks, deveniți unul dintre numele inevitabile ale genului, reușind în același timp să-l îmbogățească și să-i depășească granițele, înscriși pe o traiectorie cu destinații stelare.

Photo by Adrian Coleașă

Goodnight & Make Mends este fără îndoială una dintre cele mai inspirate piese de final de concert pe care le știu și dincolo de povestea sa emoționantă rămâne un mesaj simplu, de despărțire și speranță, de acceptare și celebrare, tristețea inerentă ambalată într-o energie contagioasă. Râsu plânsu s-a născut într-o insulă verde. Goodnight!

Adrian Coleașă

Cele două galerii foto ale serii sunt disponibile AICI și AICI.

Concertul The Rumjacks a fost prezentat de Quantic.

Setlist The Rumjacks 1. Through These Ironsights (Hestia, 2021) 2. Plenty (Sober & Godless, 2015) 3. Saints Preserve Us (Saints Preserve Us, 2018) 4. Kirkintilloch (Sound as a Pound, 2010) 5. Fac’try Jack (Sleepin’ Rough, 2016) 6. The Reaper and Tam Mccorty (Sober & Godless, 2015) 7. The Bold Rumjacker (Hung, Drawn & Portered, 2009) 8. Bullhead (Hestia, 2021) 9. My Time Again (Sound as a Pound, 2010) 10. Light In My Shadow (Hestia, 2021) 11. A Fistful O’ Roses (Sleepin’ Rough, 2016) 12. The Black Matilda (Gangs Of New Holland, 2010) 13. The Leaky Tub (Sober & Godless, 2015) 14. Wild Mountain Thyme (Francis McPeake cover, Crosses For Eyes, 2012) 15. Hestia (Hestia, 2021) 16. Sainted Millions (Hestia, 2021) 17. The Pot & Kettle (Sleepin’ Rough, 2016) 18. An Irish Pub Song / Pinchgut (Gangs Of New Holland, 2010) Encore: 19. Goodnight & Make Mends (Hestia, 2021) 20. I’ll Tell Me Ma (Traditional, Hung, Drawn & Portered, 2009)