The Rumjacks au transformat Quantic într-un pub irlandez

La începutul anilor ‘80, Skids și mai ales The Pogues au colorat punkul într-o celticitate care n-a făcut decât să se amplifice până în zilele noastre. Cu mult înainte de musicaluri mainstream precum Riverdance și Lord of the Dance, moștenirea gaelică și identitatea de nezdruncinat chiar și după multe generații într-un exil doar geografic au creat o scenă aparte, extrem de vibrantă, plină de viață și de mândrie.

Pe 20 septembrie, The Rumjacks nu doar că au transformat Quantic-ul într-un pub irlandez, dar l-au și mutat emoțional din București, undeva între Inverness și Cork.

BRUTE @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

“Suntem BRUTE și suntem liberi” s-a auzit din nou în deschidere, asigurată de una dintre trupele cu cel mai mare potențial brut din oraș. Aparițiile lor se înmulțesc, inspirația susținută de muncă și tot mai multă experiență riscă să producă rezultate din ce în ce mai interesante. Sunt pe lista “de urmărit”.

The Rumjacks @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Noua Olandă n-a fost niciodată colonizată de olandezi, nici de misionari pioși, iar continentul austral a produs mereu o specie aparte de muzică, foarte directă și extrem de ancorată în realitatea cotidiană.

The Rumjacks sunt una dintre trupele fanion nu doar ale punkului australian sau ale celtic punkului în general. Ce pun ei pe masă, aparent fără efort, are o masă de impact ce depășește limitele stilistice. Bazându-se pe o moștenire inter-celtică (în principal de sorginte irlandeză și scoțiană) reușesc să transgreseze genul ales. Dacă au cântat deja la unele dintre cele mai mari festivaluri din lume și alături de nume foarte mari este și pentru că în mod natural gravitează spre aceste centre de forță, ei înșiși deja un nume mai mare decât par să realizeze.

The Rumjacks @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Anul trecut au aniversat primul deceniu de activitate, 10 ani de când Frankie McLaughlin s-a întâlnit cu Johnny McKelvey în Sydney. De atunci au strâns 4 albume, 2 EP-uri și un program de turneu aparent fără pauză. Program care anul acesta i-a plimbat prin toată Europa, inclusiv patru concerte în România, la Cluj, Timișoara, București și Iași.

Unii s-au mirat că publicul s-a înghesuit la ceea ce părea o trupă obscură de la celălalt capăt al lumii. Hmm, An Irish Pub Song (de care nu vor scăpa curând, dacă vor scăpa vreodată) se apropie de 57 de milioane de vizualizări pe YouTube și 10 milioane de streamuri pe Spotify.

07

Photo by Anca Coleașă

Genurile muzicale bazate pe folclor sunt limitative prin natura lor și riscul de a eșua în generic este chiar mai mare decât în alte contexte. O moștenire bogată poate să fie prea grea de purtat și să creeze obligații morale limitative. Salvarea în cazul The Rumjacks vine nu doar de la iconoclasmul punk, ci și de la propria statură artistică. Îmbrățișându-și complet rădăcinile celtice, se folosesc de această bază solidă și extrem de vie ca să se îndrepte în orice direcție își doresc, uneori chiar ignorând-o complet. Este acea afirmație axiomatică “știu cine sunt, de unde vin și către ce mă îndrept” pe care ne-o dorim cu toții, doar că în acompaniament de fluier și chitare electrice, și în ritm de ska mai des decât s-ar aștepta oricine.

24

Photo by Adrian Coleașă

Cuvântul de ordine al serii din Quantic a fost energia. Publicul și-a dorit să sărbătorească, să danseze, să cânte și să se bucure până la epuizare și exact asta au primit. Frankie este un frontman carismatic și care știe prea bine să angajeze orice audiență, iar restul trupei funcționează organic, o singură creatură artistică.

Energia veselă care îi animă generează  o atmosferă de party sălbatic, care poate uneori să înșele. Veselia poate să aibă și umbre amărui, iar versurile pieselor merită din plin citite ca texte separate, de o poezie autentică și o emoție camuflată, cu profunzimi care nu sunt evidente aprioric.

11

Photo by Anca Coleașă

Deși setlistul a recoltat din toată discografia de până acum, de la debutul Hung, Drawn & Portered din 2009 până la Saints Preserve Us, de anul trecut, The Rumjacks sunt genul de trupă care merită explorată în integralitatea sa. Un Best Of dă o idee generală, dar au mult mai mult de oferit decât o selecție de concert, oricât de bună ar fi (și este).

Pentru 2020 este anunțat deja turneul european, care sper să nu ne ocolească. Will ye go, lassie, go?

Adrian Coleașă

Galeriile foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/yyk475ww și la https://tinyurl.com/y2v8fkst.

Setlist The Rumjacks:

1. Fact’ry Jack (Sleepin’ Rough, 2016)
2. Cold London Rain (Saints Preserve Us, 2018)
3. Barred for Life (Sober & Godless, 2015)
4. The Reaper and Tam McCorty (Sober & Godless, 2015)
5. Kirkintilloch (Sound as a Pound, 2009)
6. Billy McKinley (Saints Preserve Us, 2018)
7. The Black Matilda (Gangs Of New Holland, 2010)
8. Kathleen (Sleepin’ Rough, 2016)
9. A Fistful O’ Roses (Sleepin’ Rough, 2016)
10. Blows & Unkind Words (Sober & Godless, 2015)
11. Jolly Executioner (Gangs Of New Holland, 2010)
12. Crosses for Eyes
13. Saints Preserve Us (Saints Preserve Us, 2018)
14. My Time Again (Gangs Of New Holland, 2010)
15. Plenty (Sober & Godless, 2015)
16. The Bold Rumjacker (Hung, Drawn & Portered, 2009)
17. One Summers Day (Sober & Godless, 2015)
18. Uncle Tommy (Gangs Of New Holland, 2010)
19. A Smugglers Song (Saints Preserve Us, 2018)
20. The Pot & Kettle (Sleepin’ Rough, 2016)
21. An Irish Pub Song (Gangs Of New Holland, 2010)

Encore:

22. Wild Mountain Thyme (Francis McPeake cover)
23. I’ll Tell Me Ma (Traditional, Hung, Drawn & Portered, 2009)


Kimbra, într-o altă versiune în Quantic

Noua Zeelandă e la capătul lumii, are peisaje fabuloase, animale ciudate și o scenă muzicală incredibil de diversă, un creuzet în care influențele de blues, jazz, country, rock and roll și hip hop se combină în interpretări originale, cu o identitate bine definită.

Pe 27 septembrie, unul dintre exponenții acestei scene aparte, Kimbra, s-a oprit pentru prima oară în București, în Quantic.

Lucia @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Seara a fost deschisă de Lucia, în aceeași manieră uzuală de o delicatețe extrem de emotivă. Cel de al doilea album al său, Samsara, a fost lansat anul trecut și prezența ei a fost nu doar extrem de potrivită în context, ci și dovada unei ascensiuni binemeritate.

Kimbra @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Somebody That I Used To Know este unul dintre cele mai bine populare single-uri digitale din toate timpurile, s-a vândut în mai bine de 13 milioane de copii în toată lumea, a câștigat Grammy-ul pentru discul anului în 2013 și rămâne cel mai mare succes comercial atât pentru Gotye, cât și pentru Kimbra, colaboratoarea sa pe acest hit. Doar că în contextul serii, această piesă a fost absolut irelevantă.

Kimbra @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Ce a fost relevant a fost o versiune absolut neașteptată a unei artiste extrem de interesante, o apariție de o originalitate izbitoare, aflată la intersecția unor personaje precum Björk și Jeff Buckley, cu o filiație organică dinspre Nina Simone (Plain Gold Ring nu doar a apărut pe albumul de debut, Vows, din 2011, ci este nelipsit din setlistul live).

Kimbra @Quantic 2019, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Într-un aranjament minimalist, însoțită doar de Timon Martin și Spencer Zahn, Kimbra s-a ridicat peste orice așteptare pop. Într-un setting aproape acustic, lipsit de (aproape) orice zorzoane instrumentale, a demonstrat o calitate vocală ce o plasează alături de cele mai mari nume ale momentului, un artist complet care își interpretează propriile compoziții cu pasiune, grație și o prezență scenică fascinantă, reimaginată dincolo de așteptările create până acum de industrie.

Kimbra @Quantic 2019, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

E un drum lung din Hamilton, Noua Zeelandă, către oriunde, dar Kimbra ne-a arătat tuturor cât de serios intenționează să-l parcurgă. Serios, dar cu multă imaginație, profesionist la cel mai înalt nivel, dar ludic, toți cei prezenți am fost martorii evoluției unui mare artist, o seară de o magie tangibilă.

Adrian Coleașă

Concertul Kimbra a fost prezentat de BestMusic Live..

Galeriile foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/yxjhv3t2 și la https://tinyurl.com/y6f46dpx.

KIMBRA-canta-in-premiera-la-Bucuresti
Setlist Kimbra:

1. The Magic Hour (The Golden Echo, 2014)
2. Plain Gold Ring (Nina Simone cover, Vows, 2011)
3. The Good War (Primal Heart, 2018)
4. Everybody Knows (Primal Heart, 2018)
5. Hi Def Distance Romance (Songs from Primal Heart: Reimagined, 2018)
6. Withdraw (Vows, 2011)
7. Old Flame (Vows, 2011)
8. Settle Down (Vows, 2011)
9. Rescue Him (The Golden Echo, 2014)
10. Black Sky (Primal Heart, 2018)
11. Lightyears (Primal Heart, 2018)
12. Past Love (Primal Heart, 2018)
13. Version of Me (Primal Heart, 2018)
14. Top of the World (Primal Heart, 2018)


Mgła, ceață peste București

Luni, 23 septembrie, Quantic a fost gazda unui eveniment rar, o seară all-black metal și poloneză 100%. De la începutul anilor ‘80, de la seminalii Kat (“călăii” din Katowice, încă în activitate) și până în ziua de azi, scena poloneză a dat dovadă de o fertilitate și diversitate neașteptate aprioric, ca și de o originalitate și forță ce au dus nume ca Batushka și mai ales Behemoth în ligile superioare.

Dagorath @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Dagorath au deschis evenimentul, cu un black metal tradițional, apropiat de clasicii scandinavi. Nu știu dacă numele și l-au luat de la Dagor Dagorath (“Bătălia Bătăliilor”, sfârșitul lumii profețit în Silmarillionul lui Tolkien), dar atmosfera creată este potrivit de rece, macabră și cu o aură de răutate prevestitoare pentru așa ceva.

Nopțile de iarnă din Bydgoszcz, “Micul Berlin” al Poloniei, probabil că sunt lungi și populate cu multe creaturi, iar Dagorath merită urmăriți în continuare, o trupă tânără, în plină evoluție.

Martwa Aura @Quantic 2019, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Seara a continuat cu Martwa Aura, colegii mai mari de label ai Dagorath, amândouă trupele fiind semnate la Under The Sign Of Garazel Productions, dar deja cu aproape un deceniu de activitate.

Deși se descriu ca funeral black metal (aproape evident când te botezi “Aura Morții”), singura similitudine cu (sub)genul sunt pasajele doom, interludii dense și reci într-un context de altfel agresiv, de o răutate aproape ritualică. Nimic plăcut (la modul convențional) și la antipozii oricărei idei de calm, după cât de bine au fost primiți sigur au mai câștigat niște fani.

Mgła @Quantic 2019, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Cracovia este cea de a doua capitală a Poloniei, cea universitară și culturală, iar din acest creuzet muzical apariția unui nume ca Mgła era aproape inevitabilă.

Mgła @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Conceput inițial ca un proiect de studio și evitând mai bine de un deceniu aparițiile live, prestația lor este de un minimalism de-a dreptul nihilistic. Nu fac paradă de anonimitatea lor precum Ghost sau concetățenii de la Batushka (oricare dintre ele), dar muzica este cea care trebuie să vorbească, nu decorul sau prezența scenică a muzicienilor. Abordarea mizantropică este completată de lipsa de interacțiune cu publicul, o relație unilaterală cu o mulțime redusă la rolul de receptor.

Și atunci muzica rămâne tot ce mai contează. Deși 100% black metal, evoluția lor continuă i-a adus în zone în care încorporează elemente de progresiv sau chiar ajung la tangențe post-black. În lipsa stimulenților vizuali, imaginația este liberă să completeze orice tablouri dorește fiecare.

Mgła @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Repetitivitatea devine hipnotică, într-o epocă a scuzelor, plină de exerciții în futilitate, cu greață și cu inimile către nimeni. Și poate astea sunt adevăratele măști ale celor de Mgła – un arhetip pe care îl putem completa fiecare.

Adrian Coleașă

Concertul Mgła a fost prezentat de Final Step Productions și Axa Valaha Productions.

Galeriile foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/y3vcvekm și la https://tinyurl.com/y5e936fh.

Setlist Mgła

1. Exercises in Futility I (Exercises in Futility, 2015)
2. Exercises in Futility IV (Exercises in Futility, 2015)
3. Mdłości II (Mdłości, 2006)
4. Exercises in Futility II (Exercises in Futility, 2015)
5. Age of Excuse II (Age of Excuse, 2019)
6. Age of Excuse III (Age of Excuse, 2019)
7. With Hearts Toward None VII (With Hearts Toward None, 2012)
8. Exercises in Futility VI (Exercises in Futility, 2015)
9. Exercises in Futility V (Exercises in Futility, 2015)


Evanescence, din nou în România, la Arenele Romane

Duminică 15 septembrie, Arenele Romane au găzduit revenirea Evanescence în România, dată a turneului curent în Europa, turneu ce se va încheia la sfârșitul lunii în Sankt Petersburg.

CM02

Photo by Anca Coleașă

Deschiderea serii a fost asigurată de chilienii Chaos Magic ft Caterina Nix. Pornită în 2015 ca un proiect al lui Timo Tolkki (ex-Stratovarius) împreună cu descoperirea sa, Caterina Nix, trupa și-a căpătat identitatea proprie odată cu cel de al doilea album Furyborn (2019), păstrându-și linia inițială de metal simfonic. Bine primiți de publicul deja prezent într-un număr surprinzător de mare, s-au achitat cu brio de datoria de a încălzi atmosfera.

V01

Photo by Adrian Coleașă

Veridia vin din Nashville, Tennessee și au mai fost invitați de Evanescence ca parteneri de turneu, nu doar acum, în 2019, ci și în 2015 și 2016.

Încă de la înființare au purtat o etichetă de rock creștin alternativ și au beneficiat de canalele de promovare și distribuție aferente, etichetă de care încearcă să se îndepărteze în ultima vreme vocalista Deena Jakoub (membru fondator alături de chitaristul Brandon Brown).

Indiferent de categorisire, rețeta lor de rock alternativ cu influențe electro și chiar pop are o chimie surprinzătoare cu Evanescence, prezența lor în turneu devenind ceva de domeniul evidenței.

Deena Jakoub a dansat de la începutul la sfârșitul setului, încheiat cu un moment emoționant, dedicat memoriei tatălui său, pierdut în 2017. Amy Lee a urcat pe scenă și au interpretat împreună I’ll Never Be Ready, piesa de încheiere a albumului de anul trecut, The Beast You Feed.

04

Photo by Adrian Coleașă

Evanescence face parte dintre acele trupe care nu au debutat ci au explodat, schimbând fața scenei și a industriei, definitorii pentru perioada lor. Au vândut peste 20 de milioane de albume și s-au abonat la cele mai prestigioase premii încă de la început (două Grammy-uri câștigate din cinci nominalizări după debutul Fallen).

Întâmpinați cu urale răsunătoare de un public câștigat dinainte au luat în stăpânire scena. Synthesis a fost un album de remixuri, cu prea puțin material nou, așa că, inevitabil, tot setlistul a căpătat un caracter de best of.

Amy Lee este Evanescence și își conduce echipa cu o mână sigură. Elementele gotice sunt prezente, inclusiv vizual, dar live trupa capătă o cu totul altă dimensiune. Devine perfect explicabilă incapacitatea criticilor de a lipi o etichetă consistentă (alta decât cea de gothic rock), dar cred că prea puțin îi interesa pe cei prezenți dacă o piesă a sunat mai industrial decât alternativ, mai hard sau mai progresiv.

Susținută impecabil de Troy McLawhorn (chitară, voce, ex-Seether), Jen Majura (chitară, voce, ex-Equilibrium), Tim McCord (bas) și Will Hunt (tobe, ex-Black Label Society), Amy Lee a demonstrat încă o dată de ce continuă să fie, indubitabil, una dintre cele mai mari voci feminine ale rockului contemporan. Prezentă pe toată scena, părând să ocupe tot spațiul într-o alunecare grațioasă, a alimentat publicul cu o energie aparent inepuizabilă, părând că se simte cel puțin la fel de bine ca  și fanii ce se bucurau de spectacol.

03

Photo by Anca Coleașă

Hiturile mainstream Bring Me To Life și My Immortal au fost rezervate finalului, ca și confesiunea declarativă a legăturii sale cu România, țara în care a filmat clipul pentru Bring Me To Life, pretextul primului pașaport și al primei sale călătorii în afara Statelor Unite.

Amy Lee și Evanescence își continuă călătoria muzicală iar viitorul pare să ascundă multe surprize. Synthesis pare să fi încheiat un capitol, iar gurile rele șușotesc despre un album nou în 2020, mult mai aproape de rădăcinile trupei.

Dar până atunci, anul viitor ca debuta cu Worlds Collide, un turneu co-headlining cu Within Temptation, o reuniune a două mari doamne are rockului contemporan.

Adrian Coleașă

Concertul Evanescence a fost prezentat de Metalhead.

Galeriile foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/yxvdnjhu și la https://tinyurl.com/y6f2gjvc.

Setlist Evanescence:

1. Imperfection (Synthesis, 2017)
2. What You Want (Evanescence, 2011)
3. Going Under (Fallen, 2003)
4. The Other Side (Evanescence, 2011)
5. All That I’m Living For (The Open Door, 2006)
6. Lithium (The Open Door, 2006)
7. Whisper (Fallen, 2003)
8. New Way to Bleed (Evanescence, 2011)
9. Call Me When You’re Sober (The Open Door, 2006)
10. Made of Stone (Evanescence, 2011)
11. Lost in Paradise (Evanescence, 2011)
12. The Change (Evanescence, 2011)
13. Disappear (Evanescence, 2011)
14. Imaginary (Fallen, 2003)
15. Bring Me to Life (Fallen, 2003)

Encore:
16. My Immortal (Fallen, 2003)
17. Haunted / My Last Breath / Cloud Nine / Everybody’s Fool / Weight of the World / Snow White Queen


Rock The City i-au adus în premieră pe The Cure în București

Rock The City 2019 s-a desfășurat anul acesta pe 22 iulie în Piața Constituției și a marcat una dintre marile premiere ale anului. După mai bine de patru decenii de activitate, cea mai mare, mai cunoscută și mai titrată trupă de gothic rock, The Cure, a ajuns în fine și în România.

The Cure @Rock The City 2019, by Anca ColeașăPhoto by Anca Coleașă

Deschiderea a avut loc la orele toride ale după-amiezii și au înfruntat soarele Coma și Days Of Confusion, când lumea de-abia începea să vină. Un public restrâns, dar foarte inimos, care a înfruntat canicula cu stoicism.

God Is An Astronaut @Rock The City 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Irlandezii God Is An Astronaut nu sunt la prima vizită în România. Trupa gemenilor Niels și Torsten Kinsella a livrat ca de obicei un zid impresionant de post-rock instrumental reminiscent de Tangerine Dream și chiar de The Cure înșiși. Multe dintre piese sunt rezultatul unor experiențe personale traumatizante și valul sonor produs reflectă catarctic toată jalea momentelor în care au fost scrise.

Editors @Rock The City 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Editors au fost o alegere aproape naturală pentru deschidere. Cu mai bine de două milioane de albume vândute la activ,  au fost headlineri la multe festivaluri. Muzica lor, cu accente ce merg de la Joy Division și Echo & The Bunnymen până la Chameleons sau U2 a definit un spațiu sonor ideal pentru ceea ce avea să urmeze. Au venit cu un setlist de festival ce a cuprins toate piesele esențiale, plus nou-nouța Frankenstein, apărută cu doar o lună mai devreme.

The Cure @Rock The City 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

The Cure au fost într-o formă de zile mari. Mai bine de patru decenii de activitate la cel mai înalt nivel au asigurat un număr impresionant de hituri care au făcut ca mai mult de două ore de concert să treacă pe nesimțite.

Dincolo de prezența constantă a lui Robert Smith (până la urmă el este The Cure), actuala componență a trupei este probabil cea mai eficientă din istoria lor, o reuniune de muzicieni excepționali, care au și cariere solo de succes.

Toboșarul Jason Cooper încă mai este comparat de fani cu predecesorul său, Boris Williams, la mai bine de 25 de ani după ce l-a înlocuit pe acesta, o comparație nedreaptă după ce și-a demonstrat cu brio aportul de atâtea ori în tot acest timp.

Liniile de bas ale lui Simon Gallup, membru al trupei din 1979, au devenit de mult parte integrantă a sunetului The Cure, iar prezența lui flashy e cea mai vizibilă live.

Clapele lui Roger O’Donnell sunt la a treia iterație în trupă, ultima din 2011 încoace, cariera lui bifând nume ca Thompson Twins, Psychedelic Furs sau Berlin, cât și o bogată activitate solo.

Reeves Gabrels e cel mai nou membru, din 2012, deși este prieten cu Robert Smith încă din anii ‘90. Fost chitarist pentru David Bowie, Gabrels este un muzician, compozitor și producător extrem de versatil și apreciat de industrie, un artist care a adus la masă o notă amplă de virtuozitate strălucită, dând și mai multe fațete unei construcții sonore deja foarte elaborate.

The Cure @Rock The City 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Tot concertul a fost impecabil, de la cap la coadă. Sexagenarii au manifestat o energie demnă de invidiat de orice trupă mai tânără. Au avut o prestație rară, fără cea mai mică greșeală, o demonstrație practică a statului iconic la care au ajuns de mult, iar Robert Smith, cu emoțiile sale, pare inalterabil și indestructibil, cu o bucurie rară de a fi pe scenă și a face ceea ce îl definește.

Nu știu ce va urma, dar am avut privilegiul de a asista nu doar la concertul anului, ci chiar al ultimilor ani. The Cure au venit la noi în premieră, dar s-au poziționat din start pe podium.

Adrian Coleașă

Rock The City a fost prezentat de Marcel Avram, East European Production și D&D East Entertainment.

Galeria foto a serii este disponibilă la https://tinyurl.com/y6mh5csv.

Setlist God Is An Astronaut:

1. Epitaph (Epitaph, 2018)
2. The End of the Beginning (The End of the Beginning, 2002)
3. All Is Violent, All Is Bright (All Is Violent, All Is Bright, 2005)
4. Seance Room (Epitaph, 2018)
5. Forever Lost (All Is Violent, All Is Bright, 2005)
6. Suicide by Star (All Is Violent, All Is Bright, 2005)
7. Helios | Erebus (Helios | Erebus, 2015)

Setlist Editors:

1. Violence (Violence, 2018)
2. Papillon (In This Light and on This Evening, 2009)
3. Munich (The Back Room, 2005)
4. Hallelujah (So Low) (Violence, 2018)
5. An End Has a Start (An End Has a Start, 2007)
6. Magazine (Violence, 2018)
7. Sugar (The Weight of Your Love, 2013)
8. No Harm (In Dream, 2015)
9. Ocean of Night (In Dream, 2015)
10. Smokers Outside The Hospital Doors (An End Has a Start, 2007)
11. The Racing Rats (An End Has a Start, 2007)
12. Frankenstein

Setlist The Cure:

1. Plainsong (Disintegration, 1989)
2. Pictures of You (Disintegration, 1989)
3. High (Wish, 1992)
4. Just One Kiss (Japanese Whispers, 1983)
5. Lovesong (Disintegration, 1989)
6. Last Dance (Disintegration, 1989)
7. Burn (Join the Dots: B-Sides & Rarities, 2004)
8. Fascination Street (Disintegration, 1989)
9. Never Enough (Mixed Up, 1990)
10. Push (The Head on the Door, 1985)
11. In Between Days (The Head on the Door, 1985)
12. Just Like Heaven (Kiss Me, Kiss Me, Kiss Me, 1987)
13. From the Edge of the Deep Green Sea (Wish, 1992)
14. Shake Dog Shake (The Top, 1984)
15. A Night Like This (The Head on the Door, 1985)
16. Play for Today (Seventeen Seconds, 1980)
17. A Forest (Seventeen Seconds, 1980)
18. Primary (Faith, 1981)
19. 39 (Bloodflowers, 2000)
20. Disintegration (Disintegration, 1989)


Encore:
21. Lullaby (Disintegration, 1989)
22. The Caterpillar (The Top, 1984)
23. The Walk (Japanese Whispers, 1983)
24. Friday I’m in Love (Wish, 1992)
25. Close To Me (The Head on the Door, 1985)
26. Why Can’t I Be You? (Kiss Me, Kiss Me, Kiss Me, 1987)
27. Boys Don’t Cry (Boys Don’t Cry, 1980)