Rock The City i-au adus în premieră pe The Cure în București

Rock The City 2019 s-a desfășurat anul acesta pe 22 iulie în Piața Constituției și a marcat una dintre marile premiere ale anului. După mai bine de patru decenii de activitate, cea mai mare, mai cunoscută și mai titrată trupă de gothic rock, The Cure, a ajuns în fine și în România.

The Cure @Rock The City 2019, by Anca ColeașăPhoto by Anca Coleașă

Deschiderea a avut loc la orele toride ale după-amiezii și au înfruntat soarele Coma și Days Of Confusion, când lumea de-abia începea să vină. Un public restrâns, dar foarte inimos, care a înfruntat canicula cu stoicism.

God Is An Astronaut @Rock The City 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Irlandezii God Is An Astronaut nu sunt la prima vizită în România. Trupa gemenilor Niels și Torsten Kinsella a livrat ca de obicei un zid impresionant de post-rock instrumental reminiscent de Tangerine Dream și chiar de The Cure înșiși. Multe dintre piese sunt rezultatul unor experiențe personale traumatizante și valul sonor produs reflectă catarctic toată jalea momentelor în care au fost scrise.

Editors @Rock The City 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Editors au fost o alegere aproape naturală pentru deschidere. Cu mai bine de două milioane de albume vândute la activ,  au fost headlineri la multe festivaluri. Muzica lor, cu accente ce merg de la Joy Division și Echo & The Bunnymen până la Chameleons sau U2 a definit un spațiu sonor ideal pentru ceea ce avea să urmeze. Au venit cu un setlist de festival ce a cuprins toate piesele esențiale, plus nou-nouța Frankenstein, apărută cu doar o lună mai devreme.

The Cure @Rock The City 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

The Cure au fost într-o formă de zile mari. Mai bine de patru decenii de activitate la cel mai înalt nivel au asigurat un număr impresionant de hituri care au făcut ca mai mult de două ore de concert să treacă pe nesimțite.

Dincolo de prezența constantă a lui Robert Smith (până la urmă el este The Cure), actuala componență a trupei este probabil cea mai eficientă din istoria lor, o reuniune de muzicieni excepționali, care au și cariere solo de succes.

Toboșarul Jason Cooper încă mai este comparat de fani cu predecesorul său, Boris Williams, la mai bine de 25 de ani după ce l-a înlocuit pe acesta, o comparație nedreaptă după ce și-a demonstrat cu brio aportul de atâtea ori în tot acest timp.

Liniile de bas ale lui Simon Gallup, membru al trupei din 1979, au devenit de mult parte integrantă a sunetului The Cure, iar prezența lui flashy e cea mai vizibilă live.

Clapele lui Roger O’Donnell sunt la a treia iterație în trupă, ultima din 2011 încoace, cariera lui bifând nume ca Thompson Twins, Psychedelic Furs sau Berlin, cât și o bogată activitate solo.

Reeves Gabrels e cel mai nou membru, din 2012, deși este prieten cu Robert Smith încă din anii ‘90. Fost chitarist pentru David Bowie, Gabrels este un muzician, compozitor și producător extrem de versatil și apreciat de industrie, un artist care a adus la masă o notă amplă de virtuozitate strălucită, dând și mai multe fațete unei construcții sonore deja foarte elaborate.

The Cure @Rock The City 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Tot concertul a fost impecabil, de la cap la coadă. Sexagenarii au manifestat o energie demnă de invidiat de orice trupă mai tânără. Au avut o prestație rară, fără cea mai mică greșeală, o demonstrație practică a statului iconic la care au ajuns de mult, iar Robert Smith, cu emoțiile sale, pare inalterabil și indestructibil, cu o bucurie rară de a fi pe scenă și a face ceea ce îl definește.

Nu știu ce va urma, dar am avut privilegiul de a asista nu doar la concertul anului, ci chiar al ultimilor ani. The Cure au venit la noi în premieră, dar s-au poziționat din start pe podium.

Adrian Coleașă

Rock The City a fost prezentat de Marcel Avram, East European Production și D&D East Entertainment.

Galeria foto a serii este disponibilă la https://tinyurl.com/y6mh5csv.

Setlist God Is An Astronaut:

1. Epitaph (Epitaph, 2018)
2. The End of the Beginning (The End of the Beginning, 2002)
3. All Is Violent, All Is Bright (All Is Violent, All Is Bright, 2005)
4. Seance Room (Epitaph, 2018)
5. Forever Lost (All Is Violent, All Is Bright, 2005)
6. Suicide by Star (All Is Violent, All Is Bright, 2005)
7. Helios | Erebus (Helios | Erebus, 2015)

Setlist Editors:

1. Violence (Violence, 2018)
2. Papillon (In This Light and on This Evening, 2009)
3. Munich (The Back Room, 2005)
4. Hallelujah (So Low) (Violence, 2018)
5. An End Has a Start (An End Has a Start, 2007)
6. Magazine (Violence, 2018)
7. Sugar (The Weight of Your Love, 2013)
8. No Harm (In Dream, 2015)
9. Ocean of Night (In Dream, 2015)
10. Smokers Outside The Hospital Doors (An End Has a Start, 2007)
11. The Racing Rats (An End Has a Start, 2007)
12. Frankenstein

Setlist The Cure:

1. Plainsong (Disintegration, 1989)
2. Pictures of You (Disintegration, 1989)
3. High (Wish, 1992)
4. Just One Kiss (Japanese Whispers, 1983)
5. Lovesong (Disintegration, 1989)
6. Last Dance (Disintegration, 1989)
7. Burn (Join the Dots: B-Sides & Rarities, 2004)
8. Fascination Street (Disintegration, 1989)
9. Never Enough (Mixed Up, 1990)
10. Push (The Head on the Door, 1985)
11. In Between Days (The Head on the Door, 1985)
12. Just Like Heaven (Kiss Me, Kiss Me, Kiss Me, 1987)
13. From the Edge of the Deep Green Sea (Wish, 1992)
14. Shake Dog Shake (The Top, 1984)
15. A Night Like This (The Head on the Door, 1985)
16. Play for Today (Seventeen Seconds, 1980)
17. A Forest (Seventeen Seconds, 1980)
18. Primary (Faith, 1981)
19. 39 (Bloodflowers, 2000)
20. Disintegration (Disintegration, 1989)


Encore:
21. Lullaby (Disintegration, 1989)
22. The Caterpillar (The Top, 1984)
23. The Walk (Japanese Whispers, 1983)
24. Friday I’m in Love (Wish, 1992)
25. Close To Me (The Head on the Door, 1985)
26. Why Can’t I Be You? (Kiss Me, Kiss Me, Kiss Me, 1987)
27. Boys Don’t Cry (Boys Don’t Cry, 1980)


Crazy Town au aniversat 20 de ani și în Quantic

În 1999 apărea The Gift of Game și lumii i se prezenta un nou nume, Crazy Town. A fost nevoie de încă un an și de Butterfly, al treilea single de pe albumul de debut, ca aceeași lume să fie cucerită de trupa fondată de Bret “Epic” Mazur și Seth “Shifty Shellshock” Binzer.

20 de ani mai târziu, pe 7 august, Crazy Town au ajuns (din nou) în București, într-una dintre opririle turneului aniversar.

Deschiderea a fost asigurată de BRUTE și de Recycle Bin, două alegeri inspirate, din păcate cu prea puțin public la orele timpurii la care au intrat. Mai era și miercuri, august lună de vacanțe… Dar amândouă trupele merită oricând ascultate, oriunde ar apărea.

Crazy Town @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Crazy Town au o istorie tumultuoasă, punctată de succes fabulos și eșecuri asumate, excese și frământări individuale grave, uneori chiar cu accente penale. Doar trei albume la activ, despărțiri și reformări, schimbări de stil… Mulți ar fi renunțat mult mai repede, dar Seth Binzer, singurul membru fondator rămas, s-a încăpățânat să continue.

Crazy Town @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Ajunși în Quantic după mai bine de 13 ore de condus direct de la Chișinău, Crazy Town nu au părut afectați de oboseală sau de căldura toridă.

Chiar dacă ei înșiși se definesc ca o trupă de hip hop și refuză orice alte etichete, cei care au venit pentru Butterfly-ul care a invadat de atâția ani toate cluburile au avut parte de o mare surpriză. Mult mai heavy decât orice înregistrare a lor (chiar și Darkhorse, cel de al doilea album, prea rock ca să fie apreciat de fanii debutului) au demonstrat din plin de ce sunt mereu menționați ca un nume important în peisajul rap rock / rap metal.

Hip hopul este unul din genurile muzicale în care atitudinea primează și Crazy Town nu duc lipsă de ea. Un display de badassery descins direct de pe străzile cartierelor urâte din Los Angeles, amestecat cu un showmanship tipic american, grefat pe reale calități muzicale, îndelung exersate, am avut parte de o rețetă care nu putea decât să aibă succes.

Crazy Town @Quantic 2019, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Setlistul a cuprins tot ce aveau de oferit mai bun din catalogul complet, de la Butterfly și Toxic, trecând prin Drowning, Hurt You So Bad, până la Megatron și Born To Raise Hell (nici o legătură cu Motörhead), într-o cheie foarte rock, cu o energie aproape maniacală.

Cu siguranță la ani lumină distanță de modul în care au fost înregistrate piesele, trupa este un animal pur de live, mediul lor natural în care merită oricând văzuți.

Adrian Coleașă

Concertul Crazy Town a fost prezentat de Quantic.

Galeriile foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/y6dxrpa8 și la https://tinyurl.com/y49fg7jj.


Celelalte Cuvinte au fost “Trup și Suflet” în Quantic – galeriile foto

Celelalte Cuvinte se apropie de aniversare a 4 decenii de activitate și este fără îndoială unul dintre cele mai ușor recognoscibile nume al rockului românesc.

Pe 27 iulie, au prezentat pentru prima oară în Quantic concertul acustic Trup și Suflet.

Celelalte Cuvinte @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

În aceeași formulă, Călin Pop (chitară, voce principală), Marcel Breazu (chitară bas, voce), Leontin Iovan (tobe), Tiberiu Pop (claviaturi, voce) și Ovidiu Roșu (inginer de sunet) au transformat terasa Quantic-ului într-un spațiu intim în care fanii din mai multe generații s-au putut bucura din plin.

Remarcabilă este prospețimea pe care au adus-o, o nouă dovadă că reușesc să se reinventeze în continuare. ADN-ul este același și se vede de la o poșta, dar rezultatul merită toate laudele.

La bis n-a putut lipsi Iarbă în păr, hitul care îi urmărește de la începutul carierei (Formații rock 8, 1985, cineva?) și de care cu siguranță nu vor scăpa vreodată. Dar cine își dorește?

Celelalte Cuvinte @Quantic 2019, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Galeriile foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/y47jpmln și la https://tinyurl.com/y4fup384.

Adrian Coleașă


Whitesnake au adus Flesh & Blood la Arenele Romane

Bucureștiul a făcut parte din turneul Flesh & Blood, a treia venire a Whitesnake în România, de data asta la Arenele Romane, pe 1 iulie.

Deschiderea a fost asigurată de italienii de la SISKA, primiți neașteptat de călduros de cei deja prezenți la show.

Whitesnake in Bucharest 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Flesh & Blood este cel de al 13-lea album de studio, al doilea în formula actual[. Evident că David Coverdale este Whitesnake și, ca de obicei, s-a înconjurat cu muzicieni excepționali. Pe lângă loialul Reb Beach (cel mai longeviv chitarist din istoria trupei), a revenit (a treia oară!) exuberantul Tommy Aldridge, într-un tandem ritmic excepțional cu Michael Devin la bas, iar la clape îl avem pe discretul Michele Luppi.

Whitesnake a avut întotdeauna chitariști staruri ale instrumentului lor, de la Bernie Marsden până la Doug Aldrich, trecând prin John Sykes, Viv Campbell, Adrian Vandenberg sau Steve Vai. Joel Hoekstra nu face excepție de la această regulă și live este nu doar un muzician de elită, ci și un showman ce creează un al doilea pol de interes vizual pe scenă.

Joel Hoekstra with Whitesnake in Bucharest 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Setul a fost construit pe o structură a intereselor acestui moment. Slide It In își sărbătorește cea de a 35-a aniversare și importanța lui nu poate fi subestimată în cariera trupei. Primul album scos în Statele Unite, a pregătit terenul și a deschis ușa ce va fi demolată trei ani mai târziu de imensul 1987.

Așa că logica a fost simplă. Avem un album de aniversat, unul nou-nouț de promovat, câteva hituri obligatorii și setlistul e gata. Materialul a sunat omogen, piesele mai noi s-au încadrat organic cot la cot cu cele mai vechi (Trouble Is Your Middle Name ar fi putut să fie scrisă pentru Slide It In).

Ain’t No Love a ajuns să fie asociat mai degrabă cu Whitesnake decât cu Bobby Bland, cel care a compus piesa și a lansat-o, iar calupul de hituri de pe 1987 nu putea să lipsească, Is This Love, Give Me All Your Love, Here I Go Again și Still Of The Night, artificiile de final apoteotic ale showului.

O mențiune aparte merită momentele instrumentale, fie că este vorba de duelul Reb Beach – Joel Hoekstra sau de soloul de tobe al lui Aldridge (de o vitalitate incredibilă la 69 de ani).

Whitesnake in Bucharest 2019, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Una peste alta, Coverdale conduce în continuare cu o mână sigură corabia Whitesnake și știe foarte bine cum să ofere un show complet, old school, doar muzică, energie și câteva lumini.

Singurul meu regret este că deși pe fiecare album înregistrează câteva perle rare (în cazul Flesh & Blood ar fi cel puțin When I Think Of You și After All), nu le cântă aproape niciodată live. Dar este un motiv foarte bun de ascultat albumele în întregul lor. Și încă mai sper la un turneu acustic, la genul de concerte reunite anul trecut pe compilațiile Unzipped.

Dar vorba cântecului, “until we meet again, we wish you well”.

Adrian Coleașă

Concertul Whitesnake a fost prezentat de Metalhead.

Galeriile foto ale serii sunt disponibile la:
Whitesnakehttps://tinyurl.com/y2lvsbdf și https://tinyurl.com/yxlzd8ys
SISKAhttps://tinyurl.com/yyhlk3o3 și https://tinyurl.com/y49rgec7

Setlist Whitesnake:

Intro (My Generation, The Who)

1. Bad Boys / Children of the Night (Whitesnake, 1987)
2. Slide It In (Slide It In, 1984)
3. Love Ain’t No Stranger (Slide It In, 1984)
4. Hey You (You Make Me Rock) (Flesh & Blood, 2019)
5. Slow an’ Easy (Slide It In, 1984)
6. Ain’t No Love in the Heart of the City (Bobby “Blue” Bland cover)
7. Trouble Is Your Middle Name (Flesh & Blood, 2019)
8. Guitar Duel (Reb Beach & Joel Hoekstra)
9. Shut Up & Kiss Me (Flesh & Blood, 2019)
10. Drum Solo (Tommy Aldrige)
11. Is This Love (Whitesnake, 1987)
12. Give Me All Your Love (Whitesnake, 1987)
13. Here I Go Again (Saints & Sinners,1982 & Whitesnake, 1987)
14. Still of the Night (Whitesnake, 1987)

Outro (We Wish You Well, Lovehunter, 1979)


Whitechapel au ajuns în fine și în România

Deathcore-ul este un subgen relativ recent al metalului extrem, iar trupele sale definitorii au început să apară și la noi. După Thy Art Is Murder și Emmure anul trecut, pe 4 iulie iată că pe scena din Quantic au urcat în premieră Whitechapel.

Deschiderea a fost asigurată de craiovenii de la Crimena, groove metal eficient. o interacțiune foarte bună cu publicul și merch foarte mișto, cu niște note southern (mi-a plăcut chiar mai mult decât cel adus de Whitechapel, dar șșș… rămâne între noi).

Whitechapel @Quantic 2019, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Unul dintre numele proeminente ale genului, Whitechapel erau așteptați cu sufletul la gură de un nucleu foarte inimos de fani care și-au manifestat exploziv bucuria de a-i vedea pentru prima oară live în România.

The Valley, cel de al șaptelea album de studio, a apărut la sfârșitul lui martie și teoretic acesta ar fi turneul de promovare. Dar setlistul a fost extrem de echilibrat, cu materiale din toate albumele trupei, mai puțin debutul din 2007, The Somatic Defilement.

Eficient, la obiect, fără să interacționeze prea mult cu publicul, Bozeman și-a condus echipa în ritm alert susținut de la început până la sfârșitul concertului, părăsind scena după ultima fotografie cu publicul și cu un tricolor personalizat.

Whitechapel @Quantic 2019, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Cu adrenalina încă pompând, cei mai entuziaști dintre fani i-au așteptat lângă nightliner, pentru un ultim autograf, fotografie, strângere de mână.

Whitechapel au fost într-o logică de turneu cu un calendar extrem de strâns împărțit între festivaluri open air și concerte de club. Veniți de la Sofia, au împachetat rapid ca să plece din București la Novi Sad, la Exit Festival.

Adrian Coleașă

Concertul Whitechapel a fost prezentat de Metalhead.

Cele două galerii foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/y2ne5t97 și la https://tinyurl.com/y4bgqckx.

Whitechapel-in-premiera-in-Romania-pe-4-Iulie-in-Quantic Setlist Whitechapel:

1. Brimstone (The Valley, 2019)
2. Forgiveness Is Weakness (The Valley, 2019)
3. Black Bear (The Valley, 2019)
4. The Void (Mark Of The Blade, 2016)
5. Mark of the Blade (Mark Of The Blade, 2016)
6. Elitist Ones (Mark Of The Blade, 2016)
7. Make It Bleed (Whitechapel, 2012)
8. I, Dementia (Whitechapel, 2012)
9. End of Flesh (A New Era of Corruption, 2010)
10. Father of Lies (This Is Exile, 2008)
11. When a Demon Defiles a Witch (The Valley, 2019)
12. Let Me Burn (Our Endless War, 2014)
13. Our Endless War (Our Endless War, 2014)
Encore:
14. The Saw Is the Law (Our Endless War, 2014)