Black Country Communion revine

Black Country Communion a fost lansat cu surle și trâmbițe, ca un supergrup supriză al anului 2009. Kevin Shirley i-a văzut împreună pe scenă pe Glenn Hughes și Joe Bonamassa și a avut ideea de a face o trupă cu cei doi. Tot a lui a fost și ideea de a-l coopta pe Jason Bonham, iar Derek Sherinian a fost adus pur și simplu pentru că aveau nevoie de cineva care să cânte la orga Hammond, cum spunea atunci Hughes.

BCC 2017, by Neil Zlozower

Photo by Neil Zlozower, courtesy of Mascot Label Group

Inițial au fost comparați (inevitabil) cu Deep Purple, mai apoi (la fel de inevitabil) cu Led Zeppelin. Comparațiile nu sunt lipsite de substanță, dar lucrurile au mers dincolo de cele două șabloane muzicale, iar dovadă stau cele trei albume de studio (plus un live) publicate în cei patru ani de existență ai trupei.

În 2013, Bonamassa anunța că trupa nu va mai continua, Sherinian devenea membru deplin al grupului său solo, iar Hughes și Bonham fondau California Breed, proiect desființat un an mai târziu, după un singur album.

După doar trei ani se pare că Bonamassa a considerat că momentul este potrivit pentru reluarea activității BCC, un anunț oficial a fost făcut în aprilie, iar în septembrie s-a apucat de scris împreună cu Hughes.

Procesul compozițional a durat patru luni, iar noul album a fost înregistrat și mixat la Cave Studios din Los Angeles, supervizat evident de același Kevin Shirley, de facto al cincilea membru al trupei (pentru care a și compus).

BCCIV va fi lansat pe 22 septembrie de către Mascot Label Group, iar pe 2 august a apărut deja un prim single, zeppelinianul Collide.

Hughes, supranumit The Voice Of Rock, și-a dorit un album care să ne scuture, fizic, sufletele și să sune deșteptarea. Ascultând Collide, aș zice că a reușit.

Adrian Coleașă


Joe Bonamassa la 40 de ani

Pe 8 mai, Joe Bonamassa a împlinit 40 de ani. Cu ocazia aniversării, a postat pe canalul său de YouTube, JoeBonamassaTV un scurt film ce încearcă să rezume în 5 minute o viață și o carieră impresionantă.

La mulți ani Joe!

Adrian Coleașă


Joe Bonamassa, live și acustic (din nou)

Anul trecut, pe 21 și 22 ianuarie, Joe Bonamassa a avut două spectacole 100% acustice la Carnegie Hall.

Cele două show-uri au fost filmate și înregistrate, iar pe 23 iunie va apărea, la Mascot Label Group, Joe Bonamassa Live At Carnegie Hall – An Acoustic Evening.

În 2013 Bonamassa a mai scos un live acustic, dar Carnegie Hall este cu totul altceva decât show-ul din Viena.

Cu o trupă cu nouă muzicieni în spate, instrumente de la violoncel la erhu și de la hurdy-gurdy la saxofon, material cunoscut rearanjat, dar și piese noi, îl vom avea la dispoziție pe Joe cam timp Blu-ray. Sau 2 DVD-uri, sau 2 CD-uri, sau 3 LP-uri, după preferințe.

Adrian Coleașă


Joe Bonamassa, un nou single – The Valley Runs Low

Blues Of Desperation, cel de-al doisprezecelea album solo al lui Joe Bonamassa a apărut în martie și a avut performanțe foarte bune în toate topurile.

Acum avem un nou single și video clip de pe album, The Valley Runs Low. Joe clasic!


Joe Bonamassa, un nou album live

Pe 23 septembrie va apărea cel de-al doilea album Bonamassa de anul acesta ( și cel de-al 14-lea live din carieră, dacă nu le socotim pe cele cu Beth Hart sau Black Country Communion).

Joe Bonamassa - Live At The Greek Theatre

Anul trecut, la doar două luni după moartea lui BB King, Bonamassa începea un turneu american cu 14 date, The Three Kings. După concertul tribut Muddy Wolf At Red Rocks (din 2014, publicat în 2015), acest turneu a dus conceptul mai departe și i-a omagiat pe cei trei King ai blues-ului, Albert, BB și Freddie.

Ultimul concert al turneului s-a ținut în Los Angeles, în legendarul amfiteatru The Greek. Ca și în cazul Muddy Wolf, setul a cuprins hituri ale artiștilor omagiați, de la Born Under A Bad Sign, Lonesome Whistle Blues, Hummingbird sau Let The Good Times Roll până la finalul asigurat de The Thrill Is Gone.

Mai mult, pe scenă s-a perindat și o colecție întreagă de chitare Gibson și Fender și chiar un Flying V custom Dan Erlewine ce i-a aparținut lui Freddie King și care acum se află în colecția actorului Steven Seagal.

Trupa lui Bonamassa (din nou ca în cazul Muddy Wolf) nu a fost trupa sa obișnuită de acompaniament. Cei 11 muzicieni ce au compus-o au contribuit la o atmosferă foarte fresh și personală a coverurilor, iar în trioul de backup s-a aflat și Mahalia Barnes, fata australianului Jimmy Barnes, cea cu care Joe a scos în 2015 Ooh Yea – The Betty Davis Songbook, o colaborare mult mai puțin remarcată și aplaudată decât cea cu Beth Hart, dar nelipsită de merit.

Pe 23 septembrie vom avea un nou Bonamassa. Și anul e departe de a se fi încheiat.