Pyogenesis, a blast from the past

Ca orice altceva în țara asta și peisajul muzical a fost extrem de haotic mai ales în prima parte a anilor ‘90. Presa se inventa, mai pe genunchi, mai după ureche, cu atât mai mult cea muzicală, cât era și ea. Nu existau reguli, cam nimeni nu știa exact ce face, furam meserie de pe unde puteam și încercam să înțelegem un sistem bine pus la punct afară la care doar visam (și la care jinduiam). Iar printre cei care ne-au băgat în seamă și pe noi, ăștia mai mici și mai amărâți din România, au fost și Nuclear Blast, pe atunci un label și distribuitor prin poștă de-abia fondat de Markus Staiger prin 1987.

De la ei și de la Peaceville am văzut primele press release-uri și press kituri adevărate, venite prin poșta aia melcoasă, am făcut interviuri (cu reportofonul lipit de telefonul ăla cu disc), am scris doar despre ce am vrut și am dat pe radio doar ce mi-a plăcut (sau măcar mi s-a părut interesant). Alte vremuri, alte posibilități!

Pyogenesis au fost printre trupele noi-nouțe promovate de Nuclear Blast. Atât de nouă încât primul material, Waves Of Erotasia, un EP cu 4 piese a fost primul lor material atât pentru Nuclear Blast, cât și sub noul nume (după ce s-au rebotezat din Immortal Hate).

Pyogenesis Waves

Cam ăsta era pachetul, iar press release-ul (adicătelea comunicatul de presă) anunța atât turneul proaspăt încheiat cu Anathema, cât și apariția unui nou album, în iulie 1994.

N-a fost să fie iulie, ci octombrie, dar a venit și Sweet X-rated Nothings.

Pyogenesis Sweet

Albumul i-a ajutat să treacă la alt nivel, Rock Hard trimitea un reporter cu ei în turneul prin nou înființata republică Cehia și publica un articol de 4 pagini, cântau la Wacken și în Mexic, unde intraseră pe locul 1 în topul albumelor de import.

Și totuși, următorul album, Twinaleblood, a fost înregistrat tot în studioul trupei, a apărut în decembrie 1995 și da, așa cum spunea press release-ul s-a dovedit highly addictive.

Pyogenesis Twinaleblood

Cam aici, după Twinaleblood, drumurile noastre s-au despărțit, așa a fost să fie.

Odată cu anunțarea turneului în România am trecut iar în revistă această trupă care poate ar fi meritat mai mult, comercial vorbind, dar poate au fost prea în fața momentului pentru a fi apreciați așa cum ar fi trebuit, ca și alți pionieri. Până la urmă, colegii lor ceva mai celebri de la Type O Negative au avut și multă baftă și altă piață.

Ce m-a bucurat să constat e că cel puțin Twinaleblood rezistă cu succes la testul timpului și recunosc, îl ascult acum cu și mai multă plăcere decât atunci când a apărut. Nu e vorba de nostalgie, și-au continuat drumul și au evoluat artistic foarte frumos. Albumele noi mi se par la fel de relevante ca și cele vechi la momentul lor, iar evoluția nu poate fi decât salutată.

Pyogenesis

Lumea muzicală s-a schimbat, noi ne-am schimbat, e firesc să fie așa și mă bucur că se întâmplă lucruri ca acest mini turneu din weekend, Vineri la Cluj, sâmbătă la Timișoara, duminică în București, ar fi păcat să-i ratați, nostagici sau nou convertiți.

Adrian Coleașă

Reclame

Punk în Viena: Dropkick Murphys, Flogging Molly, Glen Matlock

Miercuri seara, 31 ianuarie, Wiener Stadthalle a fost sold out pentru o seară 110% punk și un afiș de vis – Dropkick Murphys și Flogging Molly, cu Glen Matlock în deschidere.

Glen Matlock, by Adrian Coleașă 2018

Photo by Adrian Coleașă

Never Mind The Bollocks este cu siguranță unul dintre albumele rock absolut esențiale. Iar 10 din cele 12 piese ale sale îl au ca și co-autor pe Glen Matlock, basistul Sex Pistols ce va fi înlocuit mai apoi de Sid Vicious. Simplul fapt că trupa a mai scris doar două piese după plecarea sa spune multe.

Istoria sa muzicală e departe de a fi definită doar de Pistols, dar chiar dacă nu ar fi făcut nimic altceva ar fi fost suficient ca să-i asigure locul în panteonul rock-ului.

În cea mai minimalistă formulă posibilă, un om cu o chitară acustică, Matlock a săpat lejer într-o carieră de mai bine de patru decenii. Evident că toți își doreau piesele Sex Pistols (pe care nu credeam să le aud vreodată acustic, dar o piesă bună râmâne bună în orice redare), dar au fost și din cele cu Rich Kids (proiectul cu Midge Ure), din albumele solo… O întâlnire prea scurtă cu o figură emblematică.

Flogging Molly, by Anca Coleașă 2018

Photo by Anca Coleașă

Dacă deschiderea acustică a produs nostalgii, Flogging Molly au dus instant atmosfera la nivelul busculadei de vineri seara în pub-ul ticsit.

Publicul lor deja umpluse sala, știa foarte bine la ce să se aștepte și au cântat în cor de la început până la sfârșit. Setlistul a ilustrat toată cariera, de la Swagger (2000) până la nou-nouțul Life Is Good (2017). Vechi sau noi, de la Drunken Lullabies și If I Ever Leave This World Alive până la Crushed și The Hand Of John L Sullivan, totul a curs (Float, cineva?) tumultuos și vesel, pe scenă și în sală, la unison, conduși cu mână sigură de Dave King. De o energie debordantă dar și de o finețe discretă, orice show de-al lor este o lecție de exces de viață bine temperat.

A propos, Flogging Molly ne-au vizitat o singură dată, în 2011. S-ar întoarce oricând cu toată plăcerea după cum a ținut sa-mi spună chitaristul Dennis Casey încă din toamna trecută când au împărțit scena din Graz cu Volbeat. Doar să-i și aducă cineva (completarea mea).

Dropkick Murphys 04

Photo by Anca Coleașă

Dropkick Murphys sunt un fenomen al naturii la limita catastrofei. Dacă Flogging Molly sunt încarnarea unei seri de vineri cu veselie și antren, Dropkick Murphys sunt tăvăleala generală din aceeași vineri seara, cu tot cu spital și poliție.

O mare de șepcuțe și steaguri irlandeze a rezonat de la primele sunete al deschiderii The Foggy Dew (versiunea Sinead O’Connor) până la ultimul acord al I’m Shipping Up To Boston.

Sigur că au cântat hiturile (da da, chiar și Rose Tattoo), au turnat o porție generoasă de pe 11 Short Stories Of Pain & Glory (despre care am povestit anul trecut aici) și am avut și coveruri. I Fought The Law și You’ll Never Walk Alone (acceași piesă dar nici o legătură cu fotbalul) au sunat ca și cum ar fi fost ale lor. Nu e vreun motiv de mirare, Dropkick Murphys au o abilitate aproape supranaturală de a scrie piese care îți sună mai mult decât familiar încă de la prima audiție. First Class Loser, fabulosul Until Next Time (cea mai frumoasă piesă de încheiere pe care o știu), Blood sau Paying My Way au sunat la fel de cunoscute ca și Going Out In Style, Johnny I Hardly Knew Ya sau The State Of Massachusetts. Le știai deja, doar că uitasei că le știi, bine că ți-au adus aminte de ele.

În spusele marelui Connor McGregor, if one of us goes to war, we all go to war, rezumatul serii e chiar atât de simplu. Un război extrem de amical și țopăitor, dar totuși un război, cam acesta a fost nivelul de intensitate.

Galeriile foto ale serii sunt disponibile atât pe pagina Midnight Burst (aici și aici), cât și pe paginile fotografilor (aici și aici).

Adrian Coleașă


Scandal – On A Roll

Vineri, 2 februarie a apărut un album de debut ce merită salutat.

Două decenii de activitate și o relocalizare din Bacău în UK au adus două EP-uri, Back In Town (2016) și Street Punk (2017), iar acum un abum full, On A Roll.

Scandal - On A Roll

Piese mai vechi și mai noi, un sound consistent, curat și cinstit, debutul celor de la Scandal este o gură de aer proaspăt în peisajul autohton (ni-i apropriem chiar și de la Londra).

Mai aproape de punk-ul californian, ca formă, de la Pennywise și NOFX până la Bad Religion și Social Distortion, albumul se ascultă dintr-o suflare iar antrenul omniprezent maschează de multe ori o realitate amară văzută prin prisma unei energii mereu pozitive.

Nu vreau să nominalizez vreo piesă anume (chiar dacă acum am o preferință pentru Always), On A Roll nu are vreun moment slab și merită pe deplin să fie ascultat cap-coadă, ca un tot unitar.

Scandal debutează cu un album punk rock ca la carte, simplu și direct, de care avem nevoie.

Și nu pot să nu mă gândesc la vorba irlandezilor, că de multe ori trebuie să pleci din balta natală ca să poți să-ți realizezi potențialul. Dacă e așa, so be it.

Scos de labelul german Spirit Of The Streets Records, On A Roll va fi distribuit în România prin intermediul Axa Valahă Productions ((axa666@yahoo.com).

Toate materialele sunt disponibile pe Bandcamp: http://scandalstreetpunk.bandcamp.com

Adrian Coleașă


7inc prezintă Zatokrev [SUI] – Ropeburn – Flesh Rodeo / Vineri / 20 octombrie @Underworld

Poster Zatokrev

Vineri, 20 octombrie, 7inc aduce pe scena din Underworld un mix de sludge, punk, doom, alternative și psychedelic, alături de trupele Zatokrev, Ropeburn și Flesh Rodeo.

Zatokrev a fost înființată în aprilie 2002 la Basel. Deși primul album (urmărit în sala lor de repetiție) a fost destinat exclusiv demo-urilor, formația a primit imediat numeroase oferte și, în final, a lansat albumul în 2004/2005. Având radacini în sludge, formația este deschisă către un stil experimental, cu influențe de doom, death și black metal, precum și psychedelic. Acesta este și motivul pentru care atât versurile, cât și artwork-urile Zatokrev sunt înclinate spre sensuri metaforice.

Ropeburn sunt deja cunoscuți pe scena underground de la noi. Fie că te-au prins versurile cu un iz nihilistic, care abordează teme precum anxietatea și trauma create de desfășurarea societății, sau sound-ul hardcore îmbinat cu sludge, punk și metal, Ropeburn creează o atmosferă perfectă pentru a te elibera de toată energia la un concert.

Flesh Rodeo este o trupă bucureșteană de alternative metal formată în anul 2010. Până în prezent, formația a susținut peste 60 de concerte alături de nume precum Karma To Burn, Smallman și Point Blank. La doi ani dupa lansarea albumului de debut, „Tellurium-128”, Flesh Rodeo au revenit cu EP-ul „End Of Greatness”, iar anul acesta au lansat “Things Will Never Get Better”.

Acces incepand cu ora 20:00
Ropeburn – 20:30 – Hardcore / Punk / Sludge // Bucharest
Flesh Rodeo – 21:30 // Alternative / Metal // Bucharest
ZATOKREV – 22:30 // Psychedelic / Apocalypse Metal // Basel

Eveniment Facebook: https://www.facebook.com/events/194250354443578/

Bilete online: 20 Lei: https://eventbook.ro/music/bilete-zatokrev-ropeburn-flesh-rodeo
@ the Door: 30 Lei
Număr limitat de bilete

** Zatokrev **

https://www.facebook.com/ZATOKREV/
https://www.youtube.com/zatokrev
https://zatokrev.bandcamp.com/
http://www.zatokrev.com/
https://twitter.com/zatokrev

** Flesh Rodeo **
Alternative / Metal // Bucharest

https://www.facebook.com/fleshrodeo/
https://fleshrodeo.bandcamp.com/
https://www.youtube.com/watch?v=fLUz0Bxum_Q
https://www.youtube.com/watch?v=KdxQC-K8w5Q
https://www.youtube.com/watch?v=ITgHgQm4qpI

** Ropeburn **
hardcore/punk/sludge / Bucharest

https://www.facebook.com/Ropeburnband/
https://ropeburnro.bandcamp.com/releases
https://www.youtube.com/watch?v=Hxu3WmSpDN4
https://www.youtube.com/watch?v=fFehqvBEtxQ


Tot ce trebuie să știi despre Something For The Core VI, acum pe noul site al festivalului

SFTC 2017

HC RO și 7inc au lansat site-ul festivalului Something For The Core. Fie că te intersează mai multe detalii despre trupele din line-up, informații despre desfășurarea evenimetului sau detalii despre bilete, site-ul oferă fiecărui utilizator tot ceea ce trebuie să știe despre ediția de anul acesta a festivalului.

Site-ul a fost creat de către Costin Dănăilă, grafica de catre Cătălin Oltei (VZR Graphics, Killer Victim),  content si editare de text de către Patricia Bîea si oferit online cu ajutorul lui Cristi Vișan (Code Forge, Nevergoinghome), site care începând cu ziua de 21.08.2017, ora 14 este up and running.

Something For The Core este un festival dedicat muzicii hardcore, punk și metal, care are loc anual în București, în luna septembrie. Anul acesta are loc cea de-a VI-a ediție a evenimentului.

Line-up-ul festivalului este internațional, cu un program susținut totuși, în proporție de aproape 80%, de
trupe din scena locală.

Join | Share | Support
Mulțumim!

Site: http://sftc.7inc.ro/2017/
Facebook Event: https://www.facebook.com/events/1655598374754124/
Online Tickets – Last Presale: https://eventbook.ro/music/bilete-something-for-the-core-vi