Bumblefoot, party la Fabrica

Dacă Ron “Bumblefoot” Thal mai are nevoie de vreo prezentare, înseamnă că ați fost complet deconectați de lumea chitariștilor de top din ultimele două decenii.

Cu ani buni înainte de debutul oficial la Shrapnel Records (The Adventures of Bumblefoot, 1995), îl făcea pe Mike Varney să-l compare cu Frank Zappa, după ce-i trimisese un demo în 1989, și pe cei de la Guitar Network Magazine să-l declare “ridicol [de talentat]… în sensul bun”, în 1993.

Bumblefoot live la Fabrica - by Adrian Coleașă, 2017

Photo by Adrian Coleașă

Anii au trecut, Ron Thal a devenit cunoscut ca Bumblefoot unui public mult mai larg decât cel al pasionaților de chitară, în vâltoarea unei cariere extrem de prolifice. Muzician, chitarist, producător, fotograf, actor pasionat de filme horror… nu sunt multe domenii artistice în care să nu se fi implicat. Toate pe lângă o mulțime de proiecte caritabile în care este activ în permanență.

Luni, 25 septembrie, a revenit în România,  pe scena clubului Fabrica, ca un preambul la Ziua Chitarelor 5, ce se va desfășura anul viitor. Un preambul de bun augur pentru un eveniment conceput de Corrado Sgandura, devenit esențial pentru orice fan al instrumentului, un festival ce a crescut de la o ediție la alta și a adus mereu nume de referință ale instrumentului.

Bumblefoot nu a venit singur, ci cu o trupă de acompaniament de același nivel, compusă din Stefano Xotta (chitară), Dino Fiorenza (bas) și Kyle Hughes (tobe, la 19 ani deja un fenomen al instrumentului).

Și dacă s-a anunțat un party, chiar party a fost. Ron și-a sărbătorit pe scenă cea de-a 48-a aniversare, iar cei veniți la concert au fost prietenii din public veniți să-l sărbătorească. Și da, i-au cântat “la mulți ani!” și i-au adus cadouri; pe lângă torturile din backstage.

Setlistul a trecut în revistă atât cariera sa solo din ultimii două decenii (Guitars Suck apărea pe 9.11 din 2001, Abnormal și Glad To Be Here pe Abnormal, din 2008, până la Little Brother Is Watching, Never Again și Don’t Know How To Pray Anymore, de pe Little Brother Is Watching, din 2015), cât și coveruri ale unor trupe pe care le recunoaște deschis ca influențe, ca Somebody To Love (Queen), Run To The Hills (Iron Maiden) sau un Pink Panther care l-ar fi umplut de mândrie pe Zappa, dacă ar fi cântat metal. Apoteoza a fost finalul cu Sweet Child O’ Mine cu publicul pe scenă, un rezumat epic al unei seri excepționale.

Bumblefoot live la Fabrica - by Anca Coleașă, 2017

Photo by Anca Coleașă

Ron Thal este fără îndoială un rock star și un chitarist excepțional. Dar este cel mai amabil rock star și cel mai ludic chitarist pe care l-am văzut vreodată. La mulți ani sănătoși și sper să ne revedem curând, în orice ipostază dorește el, solo, cu Art Of Anarchy, cu Sons Of Apollo… Orice ar fi, cu siguranță va fi mai mult decât o plăcere.

Iar imaginile serii sunt disponibile atât aici, cât și pe paginile fotografilor, aici și aici.

Adrian Coleașă

Anunțuri

ACCEPT lansează primul video al noului album, Rise Of Chaos

Mai sunt doar cinci săptămâni până la lansarea, pe 4 august, a noului album Accept. The Rise Of Chaos este al patrulea album de studio la Nuclear Blast și cel de-al cincisprezecelea din cariera lor.

Ieri, 28 iunie, a apărut primul clip video oficial, cu piesa titlu. Clipul constă din 81,127 de imagini fotografice, transformate apoi în secvențe video. Regizat de Scott Diussa, un aclamat fotograf de concerte și managerul field operations pentru Nikon Professional Services, video-ul  a beneficiat de participarea altor doi fotografi, Theodore Miesner și Brad Moore, care au pus la treabă patru camere Nikon D5.

Adrian Coleașă


Pentru prima dată în România, Marco Mendoza

Marco Mendoza și-a început cariera profesională în 1989, cântând pe albumul solo al lui Bill Ward, fostul toboșar de la Black Sabbath.

Iar Ward a fost doar începutul unei liste foarte lungi de staruri cu care a lucrat, ca și trupele din care a făcut parte, de la Thin Lizzy și Whitesnake, până la Dead Daisies, în ziua de azi.

În martie a ajuns în fine și în România. Turneul său solo a avut până la urmă cinci opriri la noi (deși inițial se anunțaseră doar trei) – București, Cluj, Timișoara, Râmnicu Vâlcea și Craiova.

Marco Mendoza @alllive, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Prefața turneului românesc a fost surpriza unui clinic găzduit de alllive, marți 28 martie.

Pe Marco l-am întâlnit personal în 2013, la Frankfurt Musikmesse, așa că știam foarte bine cât de amabil poate să fie. Ceea ce au constatat și participanții la clinic – glume, multe povești și încă și mai multe sfaturi bazate pe o experiență de trei decenii la cel mai înalt nivel profesional, în cea mai dezvoltată piață de show business din lume

O desfătare pentru cei prezenți, o ocazie ratată pentru mulții artiști absenți. Dar nu-i așa, noi le știm pe toate, nu avem nevoie de sfaturile altora, nici de cariere internaționale. Poate altă dată.

The Groovy Bastards @HRC, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Miercuri, 29 martie, Hard Rock Café București a fost gazda primului show.

The Groovy Bastards au fost o alegere inspirată pentru deschidere și cu siguranță au câștigat noi fani. Cu siguranță merită urmăriți în continuare.

Marco Mendoza @HRC, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Power trio-ul este o formulă extrem de puternică. Acompaniat de chitaristul Fabio Cerone și de toboșarul Pino Liberti, Mendoza a ridicat în picioare sala și a oferit o demonstrație plină de exuberanță de muzică și showmanship.

De la fusion la blues și de la funk la hard, a fost unul dintre concertele ce îmi vor rămâne ca referință. Ca un simplu reper, prefer versiunea lui de la Higher Ground celei înregistrate de RHCP. Cam atât de bun a fost.

Mendoza a cântat (inclusiv din mijlocul spectatorilor), a luat pe sus sala și a antrenat-o în sărbătoarea al cărei MC a fost și ne-a lăsat pe toți mai fericiți și mai plini de energie.

Marco Mendoza @HRC, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Nu a plecat fără să salute pe oricine a vrut un autograf, o poză sau doar să schimbe o vorbă. Nu, nu un meet&greet plătit pentru VIP, pur și simplu “sunt la ieșire, la masa de merch, dacă vreți să spuneți hello vă aștept”. Și acolo a fost, până când a plecat și ultimul om. Cu același zâmbet pe față și aceeași amabilitate a semnat tot ce i s-a pus în față (inclusiv un bas), s-a pozat, s-a pupat și a vorbit cu oricine a dorit

Sunt convins că următoarele show-uri au fost la același nivel și îl aștept să revină, așa cum a promis. Poate în octombrie.

Cum a fost la clinic, puteți vedea aici (galeriile foto complete aici și aici), iar cum a fost la concert, aici (galeriile foto complete aici și aici).

Adrian Coleașă


Axel Rudi Pell + Bonnie Tyler = un nou single

Axel Rudi Pell probabil că este unul dintre cei mai subestimați guitar heroes europeni. Cariera lui de peste trei decenii (incluzând și activitatea cu grupul Steeler) a produs și un număr impresionant de albume.

Dacă ultimul album de studio, Game Of Sins, a apărut anul trecut, pe 21 aprilie Steamhammer/SPV vor publica o nouă compilație, The Ballads V.

Primul single, Love’s Holding On, a apărut astăzi și este o colaborare neașteptată cu Bonnie Tyler. Axel Rudi Pell clasic!

Adrian Coleașă


Volbeat, un nou lyric video

Volbeat își continuă parcursul triumfător spre cucerirea planetei. Seal The Deal & Let’s Boogie, cel de al șaselea album de studio, a terminat anul certificat platină în Austria, Danemarca și Germania și a ajuns până pe locul 4 în Billboard 200.

Acum avem un nou lyric video, pentru Black Rose. Invitat este prietenul canadian Danko Jones, iar clipul este regizat de Shan Dan Horan.

Adrian Coleașă