Metallica – 72 de anotimpuri într-o singură seară în București

72 de anotimpuri. 18 ani. Primii 18, cei formativi. Și apoi totul este decis – prizonieri ai copilăriei sau eliberați din lanțurile ei.

Început în aprilie 2023 în Amsterdam, turneul mondial Metallica M72 se va încheia în iulie anul acesta cu două concerte în Londra. Miercuri, 13 mai, a fost rândul Bucureștiului să-i găzduiască pe Arena Națională.

Alegerea trupelor de support (pentru că “de deschidere” este peiorativ în cazul acesta) este semnificativă și aproape ridicol de puternică. Într-o logică obișnuită deja, Metallica nu aduce în turneu niște muzicieni de încălzire, ci alte staruri și viitori potențiali moștenitori ai tronului.

Knocked Loose sunt unul dintre cele mai recente nume heavy care au pătruns în mainstream. Aflați la o intersecție a metalcore cu hardcore-ul modern (unii i-au numit metalic hardcore), au parcurs deja drumul până arene și sunt un nume prezent pe afișele marilor festivaluri. Onorantă invitația de a participa la acest turneu, dar este doar un accelerator al unei cariere deja lansate către alte altitudini.

Gojira sunt unul dintre marile nume heavy apărute din 2000 încoace. Paradoxal, tehnicalitatea nu le împiedică deloc impactul visceral. Aclamați ca cea mai importantă trupă franceză de metal și unul dintre principalele exporturi culturale ale țării, își continuă traseul ce dă formă peisajului heavy metal al viitorului. Ca și Chuck Shuldiner, de la al cărui Death își reclamă originea, au gena deschizătorilor de drumuri, ai creatorilor de curente majore.

Au cântat în timpul zilei, pe ploaie. Și ce dacă? A fost demonstrația pură că nu au nevoie de efecte speciale, energia proprie și abilitățile muzicale fiindu-le suficiente să construiască tsunami sonore impresionante și persistente. La doar câțiva ani distanță de propriile turnee de stadioane ca headlineri, sunt deja o certitudine și au fost salutați ca atare. Ça ira!

Dar peste 60,000 de oameni umpluseră Arena Națională pentru reîntâlnirea cu Metallica. De la cei care își amintesc de lansarea Kill’Em All până la cei care i-au descoperit via Stranger Things, anticiparea era palpabilă, vizibilă în valurile umane ale tribunelor.

It’s a Long Way to the Top și Clint Eastwood pe Jumbotroane în timp ce din boxe răsuna The Ecstasy of Gold au dat verdictul și au construit introducerea. Creeping Death a fost lansarea perfectă, setând ritmul și arătând direcția. Setlist-ul s-a citit nu atât ca un best of, ci ca o trecere în revistă a primelor 5 albume esențiale. Piesele mai noi nu au făcut note discordante; Lux Æterna, primul single de pe 72 Seasons, referință la speed metal-ul începuturilor sau Fuel, muscle-car metal deja clasic, s-au încadrat organic în set. Temutul moment de “mâzgăleală” semnat de Kirk și Rob a fost simpatic, chiar dacă mulți spectatori nu păreau să fi auzit vreodată hitul Compact B.

Cu siguranță chitariștii din public au avut măcar un fior când personajele de pe scena 360^o s-au înmulțit, de la patru la cinci. Greeny este un instrument cu valențe legendare și este o personalitate. Chitara lui Peter Green, preluată (în circumstanțe controversate) de regretatul Gary Moore și crezută pierdută în seiful unui colecționar a ajuns la Kirk și este cântată live cu toată reverența și grija pe care o merită.

45 de ani de carieră și una dintre cele mai de succes trupe din istorie, Metallica au marcat cu siguranță cele 72 de anotimpuri formative ale multora, au influențat destine și au făcut parte din coloana sonoră a multor existențe. Pentru mulți din cei prezenți a fost tot ce a contat. Propria călătorie emoțională a fost alimentată de energia și pofta de cântat a unor oameni care nu au venit să bifeze o zi de muncă. Toate celelalte sunt detalii și Nothing Else Matters.

Adrian Coleașă

Concertul Metallica a fost prezentat de Emagic.

Galeriile foto ale serii sunt disponibile atât pe pagina Midnight Burst, cât și pe pagina autoarei, Anca Coleașă.