Astăzi vreau să dansez ska

Chiar așa. Și unele dintre cele mai dansabile, țopăibile și vesele muzici pe care le știu țin de ska. Strămoșul fără fumuri (hi hi, am zis fără fumuri) al reggae-ului se trage din calypso si alte dansuri din Caraibe, pe de o parte, din jazz și rhythm’n’blues, pe de alta. N-avea alte pretenții decât să facă lumea să danseze. Și reușește, de-a dreptul infecțios.

Apărut în anii ‘60, în Jamaica, a explodat la sfârșitul anilor ‘70, în Marea Britanie. Când tensiunile rasiale erau în creștere, albi și negri cântau și dansau împreună ska de la 2 Tone Records..Cea mai de succes trupă, cea care a adus genul în casa tuturor cetățenilor, a fost probabil Madness.

Nu mi-am propus să fac nici măcar o schiță a istoriei genului, am zis că vreau doar să dansez. Mai clean, mai dirty, ska-ul a văzut multe încarnări. De ambele părți ale Atlanticului, un exemplu simpatic și extrem de viabil a apărut în cel de-al treilea val ska, din anii ‘80. Și anume The Mighty Mighty Bosstones. Despre care se spune că ar fi inventat ska-core, fuziunea ska și hardcore punk. Trăiască.

Și mi-am adus aminte de astea pentru că am luat unul din ultimele bilete la Manu Chao (îmi mențin părerea că locația este cel puțin neinspirat aleasă, da-mi place Manu, deh). Dac[ mai e cineva care crede că live o să-i susure stoned Me Gustas Tu, riscă să îl apuce Panik Panik dacă se rătăcește prin sală.