Și a fost Dream Theater

Luni seara, la Romexpo. Prima vizită după 12 ani. Ceasul atomic muzical s-a translatat și într-o punctualitate terifiantă. Au spus că începe la 8, la 8:00 PM au început să cânte. A spus LaBrie că vor cânta trei ore, la 23:00 se înclinau de final.

Cam puțini oameni pentru o trupă atât de mare, cunoscută, comentată și influentă. Or fi vacanțele, o fi criza… Foarte mulți muzicieni în public, de așteptat de altfel. Chiar și politicieni cu pretenții cool, mă rog.

Cântarea? Impecabilă. Ciudățenia turneului? Setlist-ul practic neschimbat de la un concert la altul. Plus ponderea pieselor noi în listă, șase.

Din păcate, magia Dream Theater nu a funcționat pentru mine. Nu mi-au transmis nimic, nu m-au mișcat cu nimic. Poate sunt eu superficial, poate am preluat doar oboseala lor evidentă, de final de turneu… Din păcate, m-am ales doar cu o stare de plictiseală gravă.

Mulțumesc frumos, văzut, bifat, la următoarea vizită voi lipsi sigur.

Din nou, ca și la Hugh Laurie (organizat tot de Phoenix Entertainment), nu avem poze. Regulile de acces specificau clar ca nu este permis accesul cu aparate foto și dispozitive de înregistrare audio-video. Ceea nu a împiedicat pe câte cineva (fără ecuson foto) să fotografieze liniștit din Golden Circle sau pe altcineva să se plimbe liniștit cu o cameră video (montată pe monoped, a propos de obiecte contondente). Să fi fost neglijența BGS-ului sau regulile nu se aplică tuturor?

Altfel, toate bune.