Amorphis și Soilwork live în București la Arenele Romane

Pe 11 ianuarie a început turneul european ce îi are pe Amorphis și Soilwork co-headlineri, iar ca support pe Jinjer și Nailed To Obscurity, iar pe 22 caravana s-a oprit la Arenele Romane în București. Coincidență sau nu, toate cele patru trupe din pachet au avut (cel puțin) două lucruri în comun – nu erau la prima vizită în România și aveau fiecare un material nou de promovat.

Photo by Anca Coleașă

Nailed To Obscurity vin din Esens, un orășel din nordul Germaniei, în Saxonia Inferioară. Fondată în 2005 de cei doi chitariști, Jan-Ole Lamberti și Volker Dieken, trupa a scos trei albume între 2007 și 2017. Pe 11 ianuarie, chiar în ziua începerii turneului, a fost lansat Black Frost, cel de-al patrulea album și debutul lor la Nuclear Blast.

Fiind prima trupă de pe afiș au cântat când oamenii de-abia începeau să vină. Ceea nu înseamnă că nu au reușit să le atragă atenția, mai ales că la întrebarea vocalistului Raimund Ennenga, “câți dintre voi ne-ați văzut când am cântat la November To Dismember?” s-au și ridicat câteva mâini.

Black Frost sună bine, prestația live a trupei e pe măsură și asocierea cu un label ca Nuclear Blast nu poate fi decât benefică. Melodic death metal cu multe elemente doom și gotic într-o cheie germanică este o rețetă familiară și foarte bine executată, cu bonusul unui vocalist ce pendulează lejer între clean și growl, toate elementele sunt deja prezente pentru un succes previzibil.

Photo by Anca Coleașă

Jinjer sunt mai mult decât familiari publicului autohton. Ne-au vizitat atât de des, în locații din toată țara, încât aproape ca i-am adoptat. De fapt, am întânit oameni care veniseră strict pentru ucraineni. Singura trupă de la Napalm Records pe un afiș cu alte trei nume Nuclear Blast, Jinjer au și ei un material nou-nouț, EP-ul Micro, lansat pe piață tot în ziua de debut a acestui turneu.

Precedentul album, King Of Everything (2016) i-a lansat cu succes pe orbita internațională pe care și-o doreau, iar audiența pe care au reușit s-o cucerească în ultimii ani ani a fost în creștere exponențială. Succesul este binemeritat, ceea ce fac poartă ștampila unei originalități autentice, iar brutalitatea agresivă este egalată doar de complexitatea subtilă și uneori paradoxală a materialului. Metalcore, djent/progresiv, groove se combină într-o formulă unică și imediat recognoscibilă.

Marele atu al trupei este, să o recunoaștem, vocalista Tatiana Shmailyuk, cu un registru mai mult decât impresionant, la fel de în largul ei în porțiunile clean, melodice, uneori apelând la elemente jazzy și de musical, cât și în abordarea de o ferocitate neegalată de alte doamne ale metalului, mult mai titrate.

Jinjer privesc doar înainte și o dovadă a fost și alegerea pieselor serii, EP-ul Micro cântat aproape integral (patru piese din cinci), încă patru piese de pe King Of Everything și un singur reminder al trecutului ceva mai îndepărtat, Who Is Gonna Be The One, de pe Cloud Factory.

Photo by Anca Coleașă

Soilwork probabil s-au înțeles cu toți ceilalți și au avut și ei tot 11 ianuarie, data de începere a turneului, ca dată de lansare pentru Verkligheten, cel de al unsprezecelea album de studio.

Au mai trecut prin România, participând la ediția din 2013 a B’ESTFEST. Dar suntem în 2019 și ei au fost cealaltă trupă pentru care mulți au declarat că veniseră de fapt.

Björn “Speed” Strid este singurul membru fondator rămas în trupă, iar toboșarul Bastian Thusgaard cel mai nou. Elev al lui Dirk Verbeuren, Thusgaard a fost o alegere aproape evidentă atunci când acesta a plecat la Megadeth în 2016. Dar cei de pe scenă sunt echipa completă care a făcut Verkligheten, albumul promovat în acest turneu.

Dacă ar fi să aleg ceva caracteristic Soilwork ar fi consistența. Au luat sunetul suedez melodic și l-au fuzionat cu propria viziune. În pofida schimbărilor de componență au continuat să evolueze și au crescut constant. Deși piesele noului album sunt semnate de Strid și/sau de chitaristul David Andersson, totul în această trupă este în mod evident o muncă de echipă și chiar așa se simte live, o mașinărie eficientă, animată de o pasiune vizibilă susținută de un nivel ridicat de profesionalism muzical.

Fiind co-headlineri au avut bineînțeles un set complet, care deși a început și s-a sfârșit cu piese de pe Verkligheten (Arrival, respectiv Stålfågel, cărora li s-au adăugat The Nurturing Glance și Witan) a trecut prin aproape toate albumele, de la A Predator’s Portrait, din 2001, până la The Ride Majestic, din 2015.

Soilwork sunt într-un vârf de formă, o trupă care se simte pe scenă mai confortabil decât acasă și cu o prestație greu de egalat de oricine ar urma după ei în același show.

Photo by Anca Coleașă

Amorphis, co-headlinerii turneului, au fost singurii fără lansare pe 11 ianuarie. Ținând cont de faptul că ultimul album, Queen Of Time, a apărut în mai anul trecut, sunt pur și simplu în ciclu normal de turnee.

În România sunt o prezență familiară, ne-au vizitat des și au la noi o bază solidă de fani. Cu atât mai surprinzător a fost că au ales ca aproape jumătate din set să fie reprezentat de piese de pe Queen Of Time, în timp ce au scos piese clasice precum The Smoke și My Kantele, printre cele mai cântate piese live din toată cariera lor.

Dar până la urmă e alegerea lor, Queen Of Time a fost un album foarte bine primit și merită din plin popularizat. Mai mult, uitându-mă la set list, doar Black Winter Day nu aparține perioadei cu Tomi Joutsen la voce.

Fanii nu au plecat dezamăgiți, Amorphis și-au îndeplinit toate promisiunile implicite și probabil vor reveni în viitorul apropiat și vor fi la fel de bine primiți.

Adrian Coleașă

Concertul Amorphis & Soilwork din Bucureşti a fost prezentat de Metalhead.

Galeriile foto ale serii sunt disponibile la:
Jinjer & Nailed To Obscurity: https://goo.gl/SWTxum și https://goo.gl/BnsVxX
Soilwork: https://goo.gl/wsVcu6 și https://goo.gl/G5QAZw
Amorphis: https://goo.gl/ZkuM7w și https://goo.gl/5c5aRs