Crematory 2014

Recunosc, nu îi ascultasem de mult pe Crematory. Cumva, au dispărut de pe radarul meu.

Neimpresionați în vreun fel că nu mai stăteam eu cu ochii și urechile pe ei, și-au văzut de treabă liniștiți, iar în februarie au scos un album nou, “Antiserum”.

Pe mine m-a luat pe nepregătite, nu le urmărisem parcursul din ultimii 10-15 ani. Îmi plac fuziunile de elemente disparate, dar nu mă așteptam la ce am ascultat. Chiar dacă sunt inevitabile comparațiile cu Rammstein, rezultatul final îmi place; cumva, reușesc să-și păstreze o identitate creată de mult timp, orice ingrediente ar adăuga rețetei. Au o personalitate distinctă, ceea ce fac reușește de fiecare dată să mă agațe, indiferent cât electro, industrial sau alte arome au pus în sos. De data asta, la patru ani după “Infinity”, nu au scris un album mare, dar se ascultă (și re-ascultă) cu plăcere.