Recorduri, piruete și căluți neascultători

Am și eu un truism. Guinness World Records (fosta The Guinness Book Of Records, până în 2000) conține recorduri. Diverse. Mai rău, este ea însăși un record, ca cea mai bine vândută serie de carte cu copyright. N-am verificat dacă e trecut acolo și recordul lor însuși, dar nu m-ar mira, ar fi aproape normal.

Printre tot felul de stupizenii gen cine a mâncat cei mai mulți caltaboși în cel mai scurt timp stând pe vârfuri pe lame de ras, se mai nimeresc și chestii simpatice. Sau măcar interesante pentru unele segmente de public. Știm cine are cel mai lung concert rock (cu toate că unii participanți la eveniment, mai cârcotași, susțin și astăzi că mai mult s-a vorbit decât s-a cântat), nu mai știm cine are volumul cel mai la max în concert, că secțiunea asta s-a scos, cică e periculoasă (Gallows? ce căutau Gallows p-acolo?)…

Aseară, Berklee și Steve Vai și-au dat mâna încercând să stabilească un record de participare la o lecție online de chitară.

Am fost și a fost mișto. Scurt, la obiect, pentru toată lumea, de mega bun-simț. Nu știu încă dacă au stabilit recordul pe care și l-au propus, dar am văzut contorizați mai bine de 7100 de oameni care urmăreau transmisia. Deh, nu era meci, era școală. Era și o tombolă (încă mai e, până pe 17 martie). Exact aici.

Sper ca înregistrarea să fie postată și baftă la tombolă (inclusiv mie!!!).

Știu că nu e o informație la fel de interesantă precum cine a mâncat cele mai multe ouă crude fără să cotcodăcească, dar și recordul ăsta de lecție e cuminte acolo, nu deranjează masele, zău.