Bine că am intrat și în anul Iepurelui!

Da, mă uit la fazele lunii, citesc horoscoape, arunc un ochi în cărțile de tarot și în rune…

Așa că… Astăzi este Anul Nou chinezesc, anul Iepurelui de Metal!
La revedere Tigru de Metal care ai fost, toate cele bune să le aducă iepurașul dolofan și pufos!

Mă uit pe geam după renul Rudolph, doar-doar (între noi fie vorba, sunt ferm convins că are nasul roșu de la consum și nimic nu mă clintește din convingerea asta). Nimic, nu zboară nici măcar vreun OZN. Ce hal de job are și ăsta? O noapte pe an? Aiurea, la pariu că zace prin vreun birt chinezesc, ghiftuit și sorbind alene alcoale asortate. Din când în când, mai dă cu o pocnitoare (după vreo pocnitoare bipedă?) și zbiară strigături tematice. Ca deh, e sărbatoare altora și el nu tre’ să pună osul, cornul și copita la muncă. Îl doare-n sanie.

E clar, încep să mă gândesc că ar fi interesant să mă fac renul lui Moș Crăciun, când o să mă fac mare. Da’ vorba aia, fii atent ce-ți dorești că poate iese, mai bine să fac un research mai serios înainte să vocalizez doleanța.

Ce bine de Joe Bonamassa! Ăsta și-a dorit să cânte blues și se uita cu gura căscată la Eric Clapton, la Royal Albert Hall. Cu Cream. Și puf, uite c-a ajuns să cânte blues la Royal Albert Hall. Și cu Eric Clapton pe scenă. Așa-s unii, mai focusați; nu pierd vremea cu reni cu nasul roșu pe pereți.

Așa că uitați-vă voi la Joe cu Eric, eu mă duc să caut partitura aia motolită cu “Crossroads”. Că poate-poate, dacă-mi doresc suficient de tare și mai pun și scheletul, musculatura și niște neuroni la bătaie… Cine știe, poate mă parașutează și pe mine comandoul de Iepurași de Paște și Moși Crăciuni pe scenă. Lângă Clapton, da?! Nu direct în capul omului, că nu tragem la țintă fixă .

Aaaaa, da, uitam. Renul pitic repartizat lui Bonamassa a zis că dacă vrea cineva piesa din clip (“Further On Up The Road”, Bobby Bland), poate s-o ia de aici, face Joe cinste!

Hai la mulți ani și sporuri maxime!