John 5 la nr.8

Adică la al optulea album solo, “Careful With That Axe”, care va apărea pe 12 august.

Deși jobul său permanent este cel de chitarist al lui Rob Zombie, găsește mereu timp pentru alte proiecte. Cum ar fi și un al treilea album cu Dave Lee Roth (după “DLR Band” – 1998 și “Diamond Dave” – 2003). Înregistrările s-au terminat, dar albumul încă nu are un nume și o dată de lansare anunțată.

Revenind la temă, ca în jazz, “Careful With That Axe” a fost înregistrat în Los Angeles, la Doghouse Studios, în pauzele turneelor cu Rob Zombie.

De data asta și-a dorit un sunet cât mai simplu și mai apropiat de cel al unei trupe live. Simplitatea tehnologică a fost compensată din plin de calitatea prestației trupei. Virtuozitatea recunoscută a lui John 5 este completată de tobele co-producătorului albumului, Rodger Carter și de basul lui Matt Bissonnette, doi monștri ai instrumentelor lor respective. Vom auzi ce a ieșit, dar John pare extrem de mulțumit de rezultat.

Ca și precedentul, “God Told Me To”, albumul nou acoperă multe teren stilistic, de la balade acustice până la heavy metal furios, incluzând și două piese bluegrass ale răposatului John Reed, unul dintre idolii lui John.

Subiectele țin de universul său personal, pe care fanii îl cunosc deja – povești monștri și cu crime…, dar și tributuri, fățișe sau mai subtile, aduse eroilor săi muzicali – Jerry Reed, Al di Meola, Chet Atkins…

Mai e puțin până pe 12 august, iar albumul este anunțat deocamdată ca având distribuție exclusiv digitală, așa că ne întâlnim la coadă în iTunes.


Câștigați chestii!

PureSalem Guitars sunt o firmă de chitare din Miami, Florida. Nu auzisem de ei, dar Premier Guitar au un concurs în care oferă unul dintre modelele lor, Reverberation. Vizual, aduce a un amestec de Jazzmaster, Jaguar și Starcaster, cu tente Telecaster si un pic de aromă de Gibson (mahonul din care e construită). Specificațiile tehnice sună încântătore, mă mir cum au reușit să o scoată la $749.

Puteți intra în concurs pe pagina revistei, click pe poza de mai jos. Baftă!

Puresalem Reverberation - Giveaweay

Toate modelele PureSalem de pe site aduc aminte de ciudățeniile anilor ’60 – un pic de Burns, un strop de Airline, un vârf de cuțit de Valco și National… Cu arome de Gretsch Billy Bo si Guild. Cu siguranță au individualitate, iar demo-urile sună bine de tot și surprinzător de versatil. Probabil că pot acoperi cu succes orice gen muzical. Eram tentat să scriu “mai puțin metal”; sonor nu cred că ar avea vreo problemă, dar vizual nu sunt din filmul ăla.

Interesant și de ținut minte la ce prețuri au!


Dă-o mai tare!

Există destule documentare despre chitara electrică. Istoria instrumentului, eterna rivalitate Fender-Gibson, marii chitariști, marii lutieri, colecționarii și fanii instrumentului… toate au fost deja abordate de cineva, cândva, undeva, în vreun fel.

Secolul XX a adus explozia acestui instrument. Segovia l-a făcut respectabil, dar revoluția a început odată cu electrificarea (de fapt, amplificarea). Mijloc de expresie, chitara și-a depășit de mult condiția de obiect muzical. A definit un secol și își continuă influența asupra celui următor.

“Turn It Up!” va apărea în iarna acestui an. Nu doar un alt documentar, reușește să surprindă multele fațete ale interacțiunii umane cu acest “obiect”. Inspirație, creație, manifest social și politic, obiect de artă prin sine însuși și multele altele sunt atinse de realizatori.

Filmul nu este doar o istorie a chitarei electrice, dar cea mai completă abordare a subiectului pe care am vazut-o vreodată. O muncă impresionantă, care s-a întins de-a lungul a șapte ani. Interviuri, filmări de arhivă,… toți cei implicați și-au spus punctul de vedere – artiștii (de la Les Paul la John 5, Slash sau Jerry Cantrell), constructorii (Seymour Duncan, Mike Eldred de la Fender Custom Shop, Henry Juszkiewicz, CEO Gibson), colecționari, experți în instrumente vintage (The Burst Brothers, George Gruhn), amatori (de la executivi de business ca CEO-ul Southwest Airlines, până la politicieni precum ambasadorul Ungariei în USA) cu toții au contribuit la pictarea celui mai complet portet al unui simbol al vremurilor noastre.

Ritmul este alert, pasiunea respiră din fiecare moment filmat, iar subiectul nu se dorește a fi epuizat, ci celebrat cu entuziasm. Kevin Bacon, el însuși chitarist, găzduiește ceremoniile.

Nu doar pentru cei interesați de instrument, filmul este recomandat călduros oricărui iubitor de muzică și nu numai. Eu mă duc să-l revăd, ma simt privilegiat de a fi primit o copie pre-release.


Fender Acoustic Custom Shop

Custom Shop-ul Fender nu mai are nevoie de nici o prezentare. Supranumit “Fabrica de vise”, practic a inventat conceptul și a stabilit standardele pentru ce înseamnă așa ceva în ziua de astăzi.

Fender nu sunt celebri pentru chitarele acustice (au alte branduri care ocupă cu brio locuri fruntașe la capitolul ăsta – Guild, Takamine, Ovation…), dar profitând de fabrica existentă în New Hartford, Connecticut și experiența deja fabuloasă acumulată în Corona, California au demarat un Custom Shop acustic.

Au cooptat doi mari lutieri de acustice, Tim Shaw și Ren Ferguson, și au pornit la treabă.

Deja acoperă întreaga gamă pe care o putem aștepta de la un Custom Shop – de la colecția Pro, trecând prin Pro Custom și până la acele one-offs spectaculoase care fac mereu deliciul tuturor pasionaților de chitare.

Cel mai nou Custom Shop din business a pornit cu toate motoarele turate și sperăm că și sub o stea norocoasă.


John 5, al VI-lea

Adică al șaselea album solo, “God Told Me To”. Apărut ieri, 8,  în Statele Unite și programat pentru mâine, pentru Europa. Sau așa ceva.

John Lowery (pe numele din buletin) este un paradox pentru mine. Nimeni nu-i contestă abilitățile tehnice excepționale, dar nu mai știu un alt caz atât de divers stilistic și în același timp atât de consistent și unitar.

Da, este cunoscut mai ales ca și chitarist de metal (cu Marilyn Manson, acum cu Rob Zombie). Da, și-a inventat propriul gen muzical, country-metal. Dar, în același timp, este și compozitor în echipa Chrysalis Records și a lucrat cu oameni precum Avril Lavigne, Lynyrd Skynyrd, k.d. lang, Paul Stanley, Meat Loaf, Scorpions și câți alții încă. Este un individ care s-a urcat pe scenă cu Les Paul purtând încă machiajul de la concertul Marilyn Manson, cu un Telecaster (oh, ce insultă). Și l-a făcut pe răposatul să se oprească din cântare doar ca să-l poată asculta mai bine…

“God Told Me To” a fost aclamat deja ca cel mai bun album solo al său de până acum. Cu siguranță e cel mai divers. Probabil și cel mai accesibil. Continuă să decapiteze electrico-industrial, dar apar momente absolut neașteptate. De la coverul instrumental al “Beat It”, trecând prin flamenco (“Noche Acosador”), blues acustic (“Asland Bump”), sau pur și simplu chitară acustică (“The Castle”, “The Lie You Live”). De la shredding-ul din deschidere, “Welcome To Violence”, până la momentul atmosferic de închidere al albumului, “Creepy Crawler”. O feerie!

“Welcome To Violence” nu e primul single de pe album, ci al doilea (primul a fost “Beat It”). Dar e primul clip. Mai multe piese în pagina de Facebook a blogului. Acum ma scuzați, trebuie să pun albumul pe repeat și să mă înscriu în fan clubul oficial. God told me to.