Adrian Vandenberg a revenit

Cu Vandenberg’s MoonKings, o trupă nou-nouță formată la sfârșitul anului trecut. N-au pierdut vremea, în februarie a și ieșit albumul.

Adrian VanDenBerg

Omul face parte din categoria aia care pe mine mă enervează îngrozitor, a cetățenilor care fac foarte bine mai multe lucruri. Și-a lăsat treburile de designer (a studiat arte) pentru a fi unul dintre marii chitariști prea puțin apreciați ai anilor ‘80 – ‘90. Accidentul de la mână (care dus la cooptarea lui Steve Vai în trupă) a fost foarte documentat și discutat, dar nu a însemnat sfârșitul lui artistic. Omul a continuat să cânte și și-a văzut liniștit de pictură. Apreciat de criticii de artă și de public, a trăit confortabil, apărând când și când, fie pe scena Whitesnake, fie la o reuniune Vandenberg (trupa de unde l-a furat Coverdale), fie în câte un proiect ca Manic Eden (care poate ar fi meritat mult mai mult decât un album; bașca vreo campanie de produs inovator (chitarele Aristides).

Lumea îl știe mai ales de la Whitesnake, iar albumul MoonKings aduce bine a Whitesnake-ul din perioada lui, ăla cu “Slip Of The Tongue” și “Restless Heart”, dar adus la zi. A rămas prieten cu David Coverdale, care apare pe album cu un “Sailing Ships” 2014, prima înregistrare împreună din ‘97 încoace.

Sună bine, îmi place, sper să nu rămână un efort izolat. Deocamdată sunt în turneu, semn bun!


Bad Company, ieri și azi

Este numele unei trupe, a unui album și a unei piese. Destul de rară întâmplarea, deși mai avem cazuri de genul ăsta – Iron Maiden, Motörhead, Black Sabbath…

Compusă evident de Bad Company, lansată în 1974 pe albumul de debut eponim, versiunea originală nu a intrat în topurile americane.

Five Finger Death Punch au înregistrat o versiune proprie pentru al doilea lor album, “War Is The Answer” (2010).

Alte vremuri, altă interpretare, este cel mai bine vândut single 5FDP până acum, certificat platină în USA (adică peste 1,000,000 de bucăți vândute pe teritoriul lor).


Rival Sons: Se poartă vintage

Multe se pot afla la o țigară – dinamicile politicii de birou, ultima bârfă, ultimele descoperiri muzicale… Fiecare cu ce-l doare și-l interesează. În cazul meu, țigara respectivă i-a adus pe Rival Sons.

Câteodată, din Los Angeles apare câte o trupă ca la carte – directă, energică, cu toate cele expuse la vedere. Abordarea nu e nouă, filiația e pe filonul clasic Led Zeppelin și nu e nimic rău în asta.

Sunt proaspeți, sunt buni și albumul de debut a fost scos de Earache, “Pressure & Time”.

De fapt, debutul real a fost cu un album pe care l-au scos singuri în 2009, “Before The Fire”, la mai puțin de un an de la înființare. În 2011, Earache au încercat apele cu un EP eponim înainte de lansarea albumului complet.

Zilele astea sunt în turneu prin Europa de Vest și vor cânta în deschidere la Judas Priest și Queensryche în Marea Britanie. Ca și la High Voltage și Sonisphere UK. Nu ajung pe aici, cum n-ajunge nici Sonisphere, așa că eu mă întorc la primul single/video, “Pressure & Time”.