John 5, luna și noul single
Postat: 02/02/2016 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: behind the nut love, country, heavy metal, instrumental, john 5 | Scrie un comentariu1 februarie a adus un al doilea single John 5, Behind The Nut Love.
Piesa nu e nouă (a apărut prima dată pe Songs For Sanity, 2005), dar a fost re-înregistrată acum, pentru viitorul album solo (al nouălea), Guitars, T!ts And Monsters.
A propos, behind the nut bend este o tehnică specifică de Telecaster (din cauza construcției chitarei), de unde și titlul.
Enjoy!
John 5 și cadoul de an nou
Postat: 03/01/2016 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: black grass plague, country, heavy metal, instrumental, john 5, rock | Scrie un comentariuUn single nou-nouț, Black Grass Plague, pentru John 5, a cărui carieră solo continuă, la fel de prolifică, în pofida angajamentului cu normă întreagă în trupa lui Rob Zombie.
Același amestec de heavy metal și country, cu aceeași performanță tehnică, într-un clip regizat de Jonny Coffin; multă chitară heavy, mandolină electrică și banjo.
La mulți ani 2016!
John 5 la nr.8
Postat: 02/08/2014 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: acoustic, careful with that axe, guitar, john 5, metal, rock | Scrie un comentariuAdică la al optulea album solo, “Careful With That Axe”, care va apărea pe 12 august.
Deși jobul său permanent este cel de chitarist al lui Rob Zombie, găsește mereu timp pentru alte proiecte. Cum ar fi și un al treilea album cu Dave Lee Roth (după “DLR Band” – 1998 și “Diamond Dave” – 2003). Înregistrările s-au terminat, dar albumul încă nu are un nume și o dată de lansare anunțată.
Revenind la temă, ca în jazz, “Careful With That Axe” a fost înregistrat în Los Angeles, la Doghouse Studios, în pauzele turneelor cu Rob Zombie.
De data asta și-a dorit un sunet cât mai simplu și mai apropiat de cel al unei trupe live. Simplitatea tehnologică a fost compensată din plin de calitatea prestației trupei. Virtuozitatea recunoscută a lui John 5 este completată de tobele co-producătorului albumului, Rodger Carter și de basul lui Matt Bissonnette, doi monștri ai instrumentelor lor respective. Vom auzi ce a ieșit, dar John pare extrem de mulțumit de rezultat.
Ca și precedentul, “God Told Me To”, albumul nou acoperă multe teren stilistic, de la balade acustice până la heavy metal furios, incluzând și două piese bluegrass ale răposatului John Reed, unul dintre idolii lui John.
Subiectele țin de universul său personal, pe care fanii îl cunosc deja – povești monștri și cu crime…, dar și tributuri, fățișe sau mai subtile, aduse eroilor săi muzicali – Jerry Reed, Al di Meola, Chet Atkins…
Mai e puțin până pe 12 august, iar albumul este anunțat deocamdată ca având distribuție exclusiv digitală, așa că ne întâlnim la coadă în iTunes.
John 5, al VI-lea
Postat: 09/05/2012 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: "God Told Me To", acoustic, blues, country, flamenco, guitar, john 5, metal, rock | Scrie un comentariuAdică al șaselea album solo, “God Told Me To”. Apărut ieri, 8, în Statele Unite și programat pentru mâine, pentru Europa. Sau așa ceva.
John Lowery (pe numele din buletin) este un paradox pentru mine. Nimeni nu-i contestă abilitățile tehnice excepționale, dar nu mai știu un alt caz atât de divers stilistic și în același timp atât de consistent și unitar.
Da, este cunoscut mai ales ca și chitarist de metal (cu Marilyn Manson, acum cu Rob Zombie). Da, și-a inventat propriul gen muzical, country-metal. Dar, în același timp, este și compozitor în echipa Chrysalis Records și a lucrat cu oameni precum Avril Lavigne, Lynyrd Skynyrd, k.d. lang, Paul Stanley, Meat Loaf, Scorpions și câți alții încă. Este un individ care s-a urcat pe scenă cu Les Paul purtând încă machiajul de la concertul Marilyn Manson, cu un Telecaster (oh, ce insultă). Și l-a făcut pe răposatul să se oprească din cântare doar ca să-l poată asculta mai bine…
“God Told Me To” a fost aclamat deja ca cel mai bun album solo al său de până acum. Cu siguranță e cel mai divers. Probabil și cel mai accesibil. Continuă să decapiteze electrico-industrial, dar apar momente absolut neașteptate. De la coverul instrumental al “Beat It”, trecând prin flamenco (“Noche Acosador”), blues acustic (“Asland Bump”), sau pur și simplu chitară acustică (“The Castle”, “The Lie You Live”). De la shredding-ul din deschidere, “Welcome To Violence”, până la momentul atmosferic de închidere al albumului, “Creepy Crawler”. O feerie!
“Welcome To Violence” nu e primul single de pe album, ci al doilea (primul a fost “Beat It”). Dar e primul clip. Mai multe piese în pagina de Facebook a blogului. Acum ma scuzați, trebuie să pun albumul pe repeat și să mă înscriu în fan clubul oficial. God told me to.
