Judas Priest 2014

“Redemeer Of Souls” este al 17-lea album de studio pentru Judas Priest, primul fără KK Downing și primul cu Ritchie Faulkner.

Deși anunțau că scriu material nou încă din 2011, au trecut de șase ani între controversatul “Nostradamus” și “Redemeer”.

Lumea aștepta un Judas Priest nou cu sufletul la gură, a fost evident din momentul apariției, când albumul a intrat pe locul 6 în topul Billboard, cea mai înaltă poziție ocupată vreodată. Că a plăcut inclusiv criticilor, a fost la fel de evident din cronicile elogioase care au întâmpinat albumul.

A reușit nou-venitul Ritchie Faulkner să-l înlocuiască pe KK Downing? Da.

S-a schimbat bătrânul Priest? Nu au scos niciodată două albume similare, deci surprizele erau așteptate. Duelurile de chitare tipice au devenit mai melodioase (unii s-au plâns de ironmaiden-isme, dar nu e cazul), scriitura este clasică Priest, subiectele sunt simple și de multe ori la moda zilei (Valhalla, eroisme, mai puține demonisme decât pe “Angel Of Retribution”) și chiar întoarceri la rădăcini cu arome bluesy (“Crossfire”). Asta a propos de dorința exprimată recent a lui Rob Halford de a face un album de blues, într-un interviu acordat lui Jonathan Dick de la Noisey, preluat imediat de toată presa rock.

Per ansamblu, mi-a plăcut, mi se pare cel mai interesant album al lor de la “Painkiller” încoace. Dacă “Angel Of Retribution” a fost albumul revenirii lui Halford și “Nostradamus” o tentativă conceptuală care a nedumerit legiunile de fani, “Redemeer Of Souls” este Priest clasic, o reafirmare a ceea ce înseamnă trupa asta pentru un întreg univers muzical. Poate ar fi putut să fie mai în forță și mai în viteză, dar asta au avut chef să scrie și să cânte, asta au făcut.

Cu siguranță nu și-au spus ultimul cuvânt, așa cum o și afirmă în “Never Forget”, piesă ideală de încheiere a oricărui concert, cumva echivalentul unui “We Wish You Well” pentru Whitesnake.