Concursuri și premii, de la nașu mare

Grammys sunt Oscarurile industriei muzicale (just in case, dacă citește cineva care n-a auzit până acum). Au fost înființate în 1958, pe 13 februarie s-a înmânat seria #53, pentru producțiile 2010 (hm, am socotit pe degete, n-au ieșit la număr, dar să-i cred pe cuvânt). Și au și ele o statuetă, evident.

Ca și în cazul Oscarurilor produc discuții,controverse, drame, dramolete, telenovele și altele, și altele.

Nu intru în amănunte, cine dorește să vadă câștigătorii și nominalizații, o poate face aici. Pentru unii m-am bucurat (Muse, “The Resistance”, la Best Rock Album, sau Buddy Guy, “Living Proof”, la Best Contemporary Blues Album), de alții m-am mirat (Paul MacCartney cu “Helter Skelter” la Best Solo Rock Vocal Performance, când printre nominalizații la aceeași categorie era și Robert Plant, cu “Silver Rider”), în fine.

Câștigător la Best Pop Instrumental Album a fost, neașteptat, “Take Your Pick”, al lui Larry Carlton și Tak Matsumoto.

Neașteptat, pentru că nu m-aș fi gândit vreodată să cataloghez ca “pop” un chitarist monstruos de fusion, precum Larry (pe Matsumoto nu-l ascultasem, parcă îmi aduc aminte să-l fi văzut într-o carte despre Gibson; în poza unei reclame pentru Les Paul).

Născut în 1948, Larry face parte din categoria chitariștilor larger than life, vorba ceea, de care masele largi nu au habar. Nu pentru că nu ar fi apărut și pe producții mainstream, pentru că a făcut de toate – jazz, smooth jazz, jazz fusion, pop, rock… A cântat până și cu vocea. Compozitor, inclusiv de muzică de film și televiziune, muzician de studio sau de concert, a produs sute de înregistrări anual, apariții live solo și în diverse companii, de felurite nuanțe muzicale (printre cele mai noi, alături de Steve Lukather sau Robben Ford).

În întreaga sa activitate, a primit 4 premii Grammy, și a fost nominalizat de 19 ori. Dacă publicul larg nu îl știe după nume, e clar cât de respectat este de industrie.

Pentru că am albumul și l-am tot ascultat cu plăcere, mi s-a părut bizară eticheta de “pop”. Când am văzut că la aceeași categorie fusese nominalizat și albumul lui Robby Krieger (da, chitaristul de la Doors) m-am mai liniștit. A propos, Best Pop Instrumental Performance a fost acordat(ă) lui Jeff Beck, pentru “Nessun Dorma”. Deh…

* * *

Din categoria “concursuri avem, doar să vreți să participați”, astăzi Guitar Idol, ediția a 3-a.

Organizat de Lick Library, sponsorizat de Marshall, PRS și Rotosound, concursul este deschis tuturor chitariștilor, din întreaga lume. Înscrierile se primesc până pe 30 aprilie, iar finala, live, se va desfășura la toamnă, în UK. Regulile sunt aici.

* * *

Last, but not least, pe 3 martie Berkleemusic și Steve Vai vor să stabilească un record pentru cea mai mare clasă de chitară online – http://www.berkleemusic.com/vai-live. Doritorii pot să trimită în avans și întrebări, Vai va răspunde la două dintre ele (pick me, pick me, pick me). Ah, da, lecția propriu-zisă este gratuită.