De weekend – Green Onions

Steve Cropper susține și astăzi că titlul nu e o referință la iarbă. Aparent, e inspirat de deplasarea unei feline, pe numele ei de pisică, Green Onions. Ei or fi cântat (doar) despre pisică, dar proprietarul sigur consumase ceva când i-a dat halul ăsta de nume.

O structură de blues clasică, purtată de sunetul la fel de clasic de orgă Hammond, „Greeen Onions” este una dintre piesele instrumentale cele mai cunoscute. Emblematică pentru muzica soul în general și adoptată de mișcarea mod (de la ‘modernist”) din UK. Din anii ‘60 încoace, de la The Who și Small Faces, până la The Jam și Paul Weller.

Scrisă și interpretată de Booker T & The MG’s, trupa rezidentă a Stax, a apărut în 1962. De atunci, am auzit-o în nenumărate ocazii, în coloane sonore de film și TV, la radio și în publicitate.

Și ceva inedit pentru mine; o înregistrare cu Lightnin’ Hopkins comentând importanța cepelor verzi, mai ales în supe, înainte de a presta rapid o variantă proprie.