Manu Chao, huligan muzical

Postat: 18/04/2011 | Autor: | Înscris în: Live, Muzică | Tags: , , , , , | 8 comentarii

N-am putut să mă abțin și m-am dus totuși la cântarea lui Manu Chao. Oricât am cârcotit asupra locului concertului. Deh, o fi bine, o fi rău, am o mare slăbiciune pentru Manu.

În deschidere au fost Madame Hooligan, proiectul american al lui Radu Almășan. Nu am devenit fan, dar sunt interesanți și mi s-au părut potriviți ca și trupă de deschidere.

Cine nu l-a văzut niciodată pe Manu live și îl știe doar din înregistrările de studio cu siguranță a avut o surpriză. Nu e Manu cel soft care susură Me Gustas Tu, e Manu cel hiperenergic care a pornit o revoluție sonoră în 1987 cu Mano Negra. Omulețul ăsta (care va împlini în iunie 50 de ani) are o energie absolut incredibilă. Nu am experimentat niciodată ceva de genul concertului Manu Chao & Radio Bemba din 2008, atât de irezistibil și pozitiv. Poate singurul care s-a apropiat, în experiența mea, a fost Robert Plant.

Memento Mano Negra

Și spectatorii care au umplut Sala Palatului sâmbătă au simțit-o pe pielea lor; nu am văzut pe nimeni stând jos, au dansat și au cântat de la început până la sfârșit. Indiferent ce părere are fiecare despre Manu și muzica lui, efectul nu poate fi contestat. O cură de bucurie și veselie, chiar dacă subiectele cântecelor sunt de multe ori amare. Deh, la vie est belle, le monde est pourri.

La Ventura a fost un mini-turneu balcanic, pornit pe 2 aprilie în Ljubljana și care încheie mâine seară în Istanbul. Grupul a fost absolut minimal. Pe Manu l-au însoțit doar chitaristul Madjid Fahem și veteranul Mano Negra, Garbancito (Philippe Teboul), de data asta la tobe. Ceea ce nu i-a împiedicat să ia ditamai sala pe sus, s-o facă bucați și s-o facă la loc, mai bună măcar pentru o seară.

Poze (câte am reușit să fac, că nu stăteau oamenii locului, civilizat, la pozat) sunt în pagina de Facebook a blogului.

Niște huligani, dom’le. Măcar de-ar fi mai mulți ca ei. Și mai mulți, și mai mulți, și mai mulți…

Astăzi vreau să dansez ska

Postat: 06/04/2011 | Autor: | Înscris în: Muzică | Tags: , , , | Scrie un comentariu

Chiar așa. Și unele dintre cele mai dansabile, țopăibile și vesele muzici pe care le știu țin de ska. Strămoșul fără fumuri (hi hi, am zis fără fumuri) al reggae-ului se trage din calypso si alte dansuri din Caraibe, pe de o parte, din jazz și rhythm’n’blues, pe de alta. N-avea alte pretenții decât să facă lumea să danseze. Și reușește, de-a dreptul infecțios.

Apărut în anii ‘60, în Jamaica, a explodat la sfârșitul anilor ‘70, în Marea Britanie. Când tensiunile rasiale erau în creștere, albi și negri cântau și dansau împreună ska de la 2 Tone Records..Cea mai de succes trupă, cea care a adus genul în casa tuturor cetățenilor, a fost probabil Madness.

Nu mi-am propus să fac nici măcar o schiță a istoriei genului, am zis că vreau doar să dansez. Mai clean, mai dirty, ska-ul a văzut multe încarnări. De ambele părți ale Atlanticului, un exemplu simpatic și extrem de viabil a apărut în cel de-al treilea val ska, din anii ‘80. Și anume The Mighty Mighty Bosstones. Despre care se spune că ar fi inventat ska-core, fuziunea ska și hardcore punk. Trăiască.

Și mi-am adus aminte de astea pentru că am luat unul din ultimele bilete la Manu Chao (îmi mențin părerea că locația este cel puțin neinspirat aleasă, da-mi place Manu, deh). Dac[ mai e cineva care crede că live o să-i susure stoned Me Gustas Tu, riscă să îl apuce Panik Panik dacă se rătăcește prin sală.

Cum să ascundem concertele de spectatori

Postat: 23/02/2011 | Autor: | Înscris în: Știri, Live | Tags: , , , , , , , | Scrie un comentariu

Când am început blogul mi-am propus să scriu doar despre ce îmi place. Mă surprind încălcându-mi decizia inițială tot mai des. Viața nu mai bate filmul, îl calcă în picioare și îl malaxează până devine realitate paralelă.

Anul acesta debutează un trend excepțional. Organizatorii de concerte par să facă tot posibilul ca să evite prezența spectatorilor potențiali. Altfel nu-mi explic de ce nu se deranjează să anunțe spectacolele. Cireașa de pe tort, deja o parte dintre spectacole sunt plasate fix în cele mai nepotrivite locații pentru artiștii respectivi.

Dar poate e concurs și n-am aflat. Cel mai secret show, cei mai mulți spectatori ajunși din greșeală la cântare, cea mai puțin inspirată alegere a datei…

Spicuiesc din buchețelul de șlagăre ale momentului.

Manu Chao, 16 aprilie. La Sala Palatului??? Data trecută au fost 20.000 de oameni la Romexpo (că au fugit și de la Nelly Furtado; până și Nela ar fi fugit să-l vadă, da’ fusese plătită să cânte, fix în paralel). Au țopăit non-stop, că așa se intâmplă la concertele ăstuia. Excepțională ideea să îi înghesui într-o sală prea mică (da, e mult prea mică pentru concertul ăsta) și mult prea plină cu scaune. Excepțională și promovarea; am aflat astăzi pe Facebook, din greșeală, pentru că își luase cineva bilete.

Manu Chao – un moment relativ calm, dintr-un concert de dimensiuni relativ modeste

Sting, 6 iunie. În Piața Constituției. Corect, sigur va fi plin, nici n-a mai cântat pe aici, nici un motiv să nu strângă măcar tot atâția oameni ca și AC/DC și Bon Jovi. Thumbs up!

Bestfest revine, excelent, aplaud. O locație nouă, în Pipera Tunari, la îndemână dacă ești deja plecat cu cortul în excursie. Nu, mulțumesc! Dacă se va întreba cineva unde sunt oamenii, am un hint – la Romexpo. Poate nu vor avea ghinionul să se întâmple cumva Sonisphere fix în aceleași zile. Dar dacă se întâmplă și Skunk Anansie cântă în mijlocul câmpului gol, nu ia nimeni vreun premiu dacă ghicește că spectatorii lor sunt dincolo. Cârcotesc și cobesc? Nuuu, doar și Ciuc Fest a fost un mare succes anul trecut.

În rest, toate bune. Pe blat, încetișor, să nu se prinză spectatorii, pe burtă, că-i apa mică, să nu descopere ceva nou, poate le și place, doamne ferește!

Din micile perle pe care era să le ignor din lipsa informației – Eddie “The Chief” Clearwater (23 martie, Hard Rock Café) și Smokin’ Joe Kubek & Bnois King (11 aprilie, Jukebox)

Acum am văzut că lista de concerte există pe Metalhead, nu numai pe site-urile Eventim si MyTicket. Bravo lor, respect, m-am abonat la newsletter. Dar nu e cam puțin?

Nu vin oameni la cântări? Ar veni dacă ar afla de ele, săracii.