Odihnește în pace Jeff Hanneman!
Postat: 03/05/2013 Înscris în: Știri | Tags: jeff hanneman, metal, rock, slayer, thrash Scrie un comentariuSlayer s-a născut într-o zi din 1981, când Jeff Hanneman i-a propus lui Kerry King să facă o trupă.
Slayer este chintesența unui gen muzical. Nimeni altcineva nu înseamnă thrash metal ca Slayer. Nu sunt una dintre Big 4, sunt The Big One. Nu e vorba despre încasări sau despre popularitate. Slayer au scris biblia genului și au rămas mereu fideli poruncilor ei.
Jeff Hanneman n-a fost doar unul dintre membrii fondatori. El a fost cel care a scris probabil cel mai mult din materialul înregistrat și cu siguranță cele mai multe dintre piesele clasice. Ce concert Slayer ar fi ok fără Raining Blood, South Of Heaven, Angel Of Death sau War Ensemble?
Hanneman a fost cel care a renunțat la orice proiect personal pentru a nu dăuna trupei. Tot ceea ce a însemnat ca artist se leagă exclusiv de acest singur nume. Din acest punct de vedera, a fost de o monogamie feroce. Tot ceea ce a fost și a avut a dedicat grupului. Cu tot respectul datorat celorlalți, din punctul meu de vedere, Hanneman A FOST Slayer.
Nu știu cum și-ar fi dorit să ne amintim de el. Nu știu cât de dornic ar fi fost să fie pomenit și celebrat. Dar sigur va fi, așa cum merită. Odihnește-n pace, Jeff Hanneman!
După mulți ani
Postat: 19/04/2013 Înscris în: Muzică | Tags: 13, black sabbath, crossover, funk, hard, heavy, metal, punk, rock, suicidal tendencies Scrie un comentariuS-o luăm în ordinea notorietății.
Black Sabbath au arătat astăzi oficial prima piesă de pe noul album cu Ozzy. Despre asta s-a tot povestit, s-a telenovelit, iată că se și întâmplă. Albumul se numește “13” și primul extras este “God Is Dead?”. Aș fi vrut să postez linkul oficial, nu vreo dubioșenie din cine știe ce emisiune de radio, dar UMG au considerat potrivit să blocheze distribuția acestui clip pentru România (conform YouTube). Mulțumim!
Pe de altă parte, mă lasă cam rece. Fără a le desconsidera importanța fundamentală în tot ce înseamnă metal astăzi, n-am fost vreodată un fan. Mie mi-au plăcut fără Ozzy și Ozzy fără ei. Ce am ascultat din noul album nu mă face să-mi schimb gusturile. Nu sunt convins că o să-mi pară rău dacă o să-i ratez live, sigur regret că nu i-am văzut pe Heaven & Hell decât pe dvd.
A doua revenire, culmea, se numește tot “13”. Are 13 piese, a ieșit pe 26 martie după 13 ani de la precedentul și înseamnă revenirea Suicidal Tendencies.
Cineva întreba cărei categorii de fani ai lor se adresează – thrasherilor, punkerilor, crossover? Răspunsul probabil că este “tuturor”. Are atitudine, are vână, trăiește.
Și nu pot să mă împiedic să compar cele două albume și cele două prezențe. Dincolo de importanța istorică a Sabbath-ului, eu mă duc să ascult Suicidal. Cyco STyle!
Diavolul a pus dinozaurii p-aici
Postat: 18/04/2013 Înscris în: Muzică | Tags: alice in chains, grunge, hard, heavy, metal, rock, the devil put dinosaurs here Scrie un comentariuCam așa vor spune Alice In Chains pe 28 mai.
“The Devil Put Dinosaurs Here” este cel de-al cincilea album de studio. Cam puțin s-ar zice, doar că din 1995 n-au scos nimic până în 2009. Când nu se dezintoxica răposatul Layne Staley, era rândul lui Mike Inez… Iar Staley a murit în 2002. Se spune că mama și tatăl său vitreg s-au alarmat de-abia când nu s-au mai virat bani din conturile lui. La două săptămâni după deces.
Jerry Cantrell a continuat solo, sperând mereu că trupa va reveni. Așa s-a și întâmplat în 2005, iar în 2009 au scos “Black Gives Way To Blue”, care a imortalizat ceea ce fanii Purple ar numi Alice In Chains Mark II. Iar la sfârșitul lui 2011 începuseră deja să lucreze la un nou album.
Presa i-a catalogat ca și “grunge”. Jerry Cantrell a spus mereu “în primul rând, heavy metal”. În anii ‘90 au fost una dintre cele mai de succes dintre trupele americane. Au vândut peste 25 de milioane de albume în întreaga lume, Au avut două albume #1 în Billboard 200, 14 piese de Top 10, opt nominalizări la Grammy. Nici în noua perioadă nu s-au descurcat prea rău, “Black Gives Way To Blue” primind discul de aur.
Primul single de pe “The Devil Put Dinosaurs Here” este “Stone”. Restul de balauri, pe 28 mai.
Heaven Shall Burn
Postat: 22/03/2013 Înscris în: Muzică | Tags: death, Frankfurt, heaven shall burn, metal, Musikmesse, rock Scrie un comentariuRecunosc, nu-i știam pe oamenii aștia. Parcă mai văzusem numele pe undeva, cam atât. Dar pentru că sunt pe lista de nume prezente la Frankfurt Musikmesse, m-am apucat să-i verific. Și a meritat, mi-au plăcut. Chiar dacă sună enervant de pe tarlaua păstorită de In Flames.
Domnii sunt niște onești cetățeni nemți. Vegetarieni, angajați politic (mai pe stânga, așa), cântă de prin 1996. De fapt, de prin 1995, dar pe atunci încă îi chema Consense.
De atunci au scos șase albume, cel de al șaptelea, “Veto”, urmând să iasă la sfârșitul lui aprilie.
PS: Fără nici o legătură, evident, am și eu o întrebare. Dacă în 2011 s-a găsit cineva care să anunțe că ne vizitează big band-ul ducelui Ellington, în mai o să fim invitați la orchestra contelui Basie?!
Un nou membru al trupei din ceruri
Postat: 13/03/2013 Înscris în: Știri, Muzică | Tags: clive burr, hard, heavy, iron maiden, metal, rock Scrie un comentariuClive Burr ne-a părăsit ieri, 12 martie, în somn. Avea 56 de ani și suferea de scleroză multiplă.
Venit de la Samson, a fost toboșar la Iron Maiden pe primele patru albume, după care a fost înlocuit de Nicko McBrain. Ironic, Clive a ocupat locul lăsat liber de acesta la francezii Trust.
Au urmat Alcatrazz, supergrupul NWOBHM Gogmagog (alături de un fost și de un viitor Maiden, Paul Di’Anno și Janick Gers)…. Apoi boala, care l-a țintuit într-un scaun cu rotile.
Foștii colegi au doar vorbe de laudă. Și astăzi. Dickinson îl consideră “cel mai bun toboșar pe care l-a avut trupa vreodată”. Odihnește în pace, Clive!
Midnight Burst 