Vandenberg și MoonKings, un nou album
Postat: 20/02/2018 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, hard rock, mascot label group, mkii, moonkings, rock, vandenberg Scrie un comentariuAcum patru ani anunțam primul album al noii trupe a lui Adrian Vandenberg, Vandenberg’s MoonKings. În noiembrie anul trecut a apărut (mereu dificilul) al doilea album, intitulat simplu MkII, tot la Mascot Label Group.
Dacă albumul de debut evolua într-un teritoriu foarte similar Whitesnake (mai ales cu un Coverdale invitat pentru un Sailing Ships memroabil), MKII marchează o evoluție spectaculoasă, chair dacă în coordonate similare de heavy rock cu arome vintage de anii ‘70. MoonKings s-au prezentat de la început ca o trupă sudată, nu doar un proiect al lui Adrian Vandenberg.
Ceea ce au reușit acum este să treacă la un nivel superior. Sigur, virtuozitatea lui Vandenberg se menține în centrul atenției dar în același mod discret care l-a caracterizat mereu și l-a împiedicat să fie recunoscut de mase drept un guitar hero. Mereu în serviciul cântecului și perfect integrat trupei din care face parte, reușesc împreună să demonstreze că își merită locul în primul eșalon al hard rock-ului mondial.
Iar de ieri, 19 februarie, avem și un lyric video pentru Reputation, un imn groovy devenit între timp una dintre piesele preferate din setlistul live.
Link-uri
https://www.facebook.com/moonkingsband
http://vandenbergsmoonkings.com/
Adrian Coleașă
Adrian Vandenberg a revenit
Postat: 15/04/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, hard rock, moonkings, rock, vandenberg Un comentariuCu Vandenberg’s MoonKings, o trupă nou-nouță formată la sfârșitul anului trecut. N-au pierdut vremea, în februarie a și ieșit albumul.
Omul face parte din categoria aia care pe mine mă enervează îngrozitor, a cetățenilor care fac foarte bine mai multe lucruri. Și-a lăsat treburile de designer (a studiat arte) pentru a fi unul dintre marii chitariști prea puțin apreciați ai anilor ‘80 – ‘90. Accidentul de la mână (care dus la cooptarea lui Steve Vai în trupă) a fost foarte documentat și discutat, dar nu a însemnat sfârșitul lui artistic. Omul a continuat să cânte și și-a văzut liniștit de pictură. Apreciat de criticii de artă și de public, a trăit confortabil, apărând când și când, fie pe scena Whitesnake, fie la o reuniune Vandenberg (trupa de unde l-a furat Coverdale), fie în câte un proiect ca Manic Eden (care poate ar fi meritat mult mai mult decât un album; bașca vreo campanie de produs inovator (chitarele Aristides).
Lumea îl știe mai ales de la Whitesnake, iar albumul MoonKings aduce bine a Whitesnake-ul din perioada lui, ăla cu “Slip Of The Tongue” și “Restless Heart”, dar adus la zi. A rămas prieten cu David Coverdale, care apare pe album cu un “Sailing Ships” 2014, prima înregistrare împreună din ‘97 încoace.
Sună bine, îmi place, sper să nu rămână un efort izolat. Deocamdată sunt în turneu, semn bun!
Midnight Burst 