Richie Sambora, străin în oraș?

Sambora nu participă la actualul turneu Bon Jovi. Ghinion pentru toată lumea, în primul rând pentru Richie, încă o dată la dezalcoolizare. Sau dezintoxicare? Chiar contează?

Recunosc că nu mi-au plăcut Bon Jovi. Dar deloc. Cu atât mai mare surpriza când am dat peste albumul solo al lui Sambora, „Stranger In This Town”. Era 1991 și întreg peisajul muzical se întorcea pe dos și cu susu-n jos. Subit, descopream un chitarist mult mai interesant decât credeam, care mai avea și tupeul să cânte cel puțin la fel de bine ca vocalistul titular al trupei sale.

“Stranger In This Town”, 1991

Bon Jovi, extenuați de turnee, au luat o pauză între 1990 și 1992. De care pauză au profitat atât Richie (îmboldit de duduia Cher), cât și Jon (zău că-mi place și acum „Blaze of Glory”).

Richie a fost cel mai puțin norocos dintre cei doi. Critica a aplaudat albumul, l-am aplaudat și eu de acasă, l-a avut și pe Clapton în studio (solo-ul de pe „Mr. Bluesman”), dar rezultatele financiare au fost modeste. Așa că pauza s-a terminat, capul la fund și înapoi la munca cu Bon Jovi (în 1992 apărea „Keep The Faith”).

“One Light Burning”, 1991

Anii au trecut, trupa avea succes, Sambora s-a însurat cu Heather Locklear și a devenit tatăl unei fetițe, toate bune și frumoase.

Așa că în 1998 recidivează cu un nou album solo, „Undiscovered Soul”. Cam în aceiași parametri ca și prima dată. Aplauze critice și încă și mai puține vânzări, cu toate că nu-i lipsea nimic. Și chiar mă întreb oare câte albume interesante mi-or fi trecut pe sub radar doar pentru că nu au reușit să facă suficientă vâlvă comercială.

“Hard Times Come Easy”, 1998

Acum, 13 ani mai târziu, lucrurile nu stau prea roz pentru un Richie Sambora pe care se văd toate semnele abuzurilor etilico-chimice. Ceea ce nu-i știrbește nimic din meritele de muzician. Se luptă cu propriii demoni și se descurcă cum poate. Eu îi țin pumnii.