Derek Trucks + Susan Tedeschi = Blues
Postat: 22/05/2012 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, derek trucks, rock, soul, susan tedeschi, tedeschi trucks band Scrie un comentariuȘi blues rock, și soul, și două cariere de succes, bașca doi copii, că-s și căsătoriți. De ce or fi așteptat până în 2010 ca să facă și o trupă împreună, doar ei știu. O tentativă a mai existat în 2007, numită Derek Trucks & Susan Tedeschi’s Soul Stew Revival. În fine.
Până la urmă, în 2010 și-au atârnat proiectele solo în cui, au ales din muzicienii respectivi și s-au apucat de muncit în garajul de acasă. În Jacksonville, Florida.
Abonați fiecare la Grammy-uri, până și albumul lor de debut împreună, “Revelator”, a luat unul. Pentru Best Blues Album. Eu tot susțin că Warren Haynes merita premiul, da’ juriul a neglijat să mă consulte. Treaba lor.
Astăzi a apărut al doilea album al cuplului, “Everybody’s Talkin’”. Live, piese de pe primul album, plus coveruri de piese clasice rock, r&b și soul. La mai multe!
Bonamassa: „Driving Towards The Daylight”
Postat: 16/05/2012 Înscris în: Muzică | Tags: blues, driving towards the daylight, Joe Bonamassa, rock Scrie un comentariuJoe B nu vede luminița de la capătul tunelului, nici nu conduce spre vreun răsărit oareșcare. Zilele astea e în plin soare, atât de sus că i-a dispărut și umbra.
Incredibil de ocupat și productiv, parcă e peste tot zilele astea. Scoate albume ba cu Black Country Communion, ba cu Beth Hart, ba solo. Câte 2-3 pe an. Asta când nu e în vreun turneu, sau pe la vreun mega-festival, gen Crossroads-ul lui Clapton.
Eu obosesc urmărindu-l, la un moment dat chiar mă plictisisem. Joe ăla care îmi plăcea mie era blues-rockerul din concertul de la Rockspalast, nu cetățeanul apretat de la Royal Albert Hall, cu ochelarii cât cepele, de mândrie că e acolo și mai e și Clapton lângă el, pe scenă.
Dar să nu fiu răutăcios, omul merită tot respectul și aduce blues-ul (un curent de nișă zilele astea) unei noi generații. Și da, face chestii mișto, orice nostalgii aș avea eu.
Noul album, “Driving Towards Daylight”, va ajunge pe piață pe 22 mai. A lăsat world music-ul din “Black Rock” în treaba lui de world music, de data asta e blues. Cu accente britanice, că omului i-au plăcut mai mult Clapton, Beck și Gallagher decât conaționalii săi americani.
11 piese, din care doar trei originale. Restul, coveruri – Robert Johnson, Howlin’ Wolf, Tom Waits, Buddy Miller… Și da, rifful ăla din “Who’s Been Talkin’?” nu e al lui Page, chit că sună 1-1 a “Whole Lotta Love”. Eh, e blues, lucrurile se împrumută lejer.
Ah, da, are și invitați – Brad Whitford, de la Aerosmith (însoțit de Whitford Jr, Harrison), Pat Thrall… Plus producătorul preferat, nelipsitul Kevin Shirley.
E mișto și merită ascultat? Sigur că da. O să se vândă? Mai ceva decât proverbiala pâine caldă.
Prolificul Warren Haynes
Postat: 24/04/2012 Înscris în: Muzică | Tags: blues, Live At The Moody Theater, rock, soul, warren haynes Scrie un comentariuWarren Haynes pare să fie peste tot zilele astea. Cu Warren Haynes Band, cu Gov’t Mule, cu Allman Brothers, cu The Dead (membrii supraviețuitori ai Grateful Dead)… Colaborări, turnee, probabil că doar Joe Bonamassa muncește la fel de mult.
Astăzi a apărut un nou album, live, al Warren Haynes Band, “Live At The Moody Theater”, succesorul minunatului “Man In Motion” de anul trecut. Expune latura ceva mai soul a lui Warren, dar fundamentele rămân aceleași – blues, rock, southern…
Mare om, mare suflet, mare chitarist, de-abia aștept să vină pre-orderul odată. Până atunci mai dau drumul de vreo 10 ori la teasere.
Walter Trout a revenit
Postat: 23/04/2012 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues for the modern daze, rock, walter trout Scrie un comentariuCu un album nou-nouț, astăzi. Blues modern, cu teme foarte actuale, “Blues For The Modern Daze”.
Cariera și-a început-o alături de Percy Mayfield, John Lee Hooker sau Joe Tex. În 1981, a fost cooptat în Canned Heat, apoi a făcut parte din John Mayall’s Bluesbreakers, în formula care îl cuprindea și pe Coco Montoya. În 1989, a părăsit Bluesbreakers și de atunci e solo.
A avut războaiele personale, mai ales cu alcoolul, chiar Santana l-a tras odată deoparte și i-a reproșat vehement că își bate joc de darurile primite de la Dumnezeu.
Ca în multe alte cazuri, a fost salvat de o femeie bună, care i-a devenit și manager. Hm, parcă am mai auzit. S-a și re-creștinat, dar spre deosebire de alții nu simte nevoia să predice sau, în general, să ne scoată ochii cu asta.
“Blues For The Modern Daze” continuă aceeași linie de blues-rock. Un pic dark, un pic gloomy, despre alienare, singurătate, Facebook și televizor, politicieni și bancheri. Nu e prea vesel, nici vremurile nu-s. Dar e exact ce a recomandat doctorul, mă duc să mai iau o doză, e prea mișto.
Site-ul oficial – http://www.waltertrout.com/
Midnight Burst 