Santana își schimbă forma

Previzibil, nu și năravul, odată cu noul album, “Shape Shifter”, apărut pe 14 mai.

Santana - Shape Shifter

Un album instrumental, dedicat cică amerindienilor; chiar așa și începe, cu influențele la vedere. Din păcate, nu continuă la fel.

Da, albumul are arome de spiritualitate, se întâmplă chestii, unele chiar mișto. Și în general nu e un album deloc rău. Cel puțin a ieșit din rețeta Carlos S + ceva vocalist(a) = hit. A mers pe vremea “Supernatural” și “Shaman”, după care s-a dezumflat ca anvelopa cu pori și s-a lungit precum ciunga.

Ar fi fost greu să mai iasă ceva de nivelul “Abraxas” sau “Caravanserai”. Și n-a ieșit. Destul de inegal, se simte că piesele sunt culese din perioade diferite și puse la borcan, la păstrare. Ca și murăturile, unele mi-au plăcut și m-au agățat, altele au fost mai acre, uneori m-a luat și somnul.

Asta e, nu e grav și nu e vreo tragedie. N-am plâns după bani, e ok, cele bune parcă-s mai multe decât cele mai puțin bune, se mai termină și genialitatea. Sau măcar ia o pauză. Sau un concediu. Sau fuge în lume de nebună.


Ceasuri rele și vrăjitorii

De multe ori, o preluare devine mult mai cunoscută decât originalul. Cel care o preia și-o însușește atât de mult încât piesa devine ca și a lui. Un caz fericit de adopție.

“Black Magic Woman” este indubitabil copilul biologic al lui Peter Green. Dar pentru Fleetwood Mac, trupa de atunci a lui Green, a fost o rățușcă urâțică. A ieșit pe single în 1968, mai apoi pe compilații, niciodată pe un album de studio.

Anii au trecut repede, și în 1970 rătușca a ajuns în curtea lui Carlos Santana. Nu avea ce peria, dar i-a schimbat plumajul și aranjamentul, l-a făcut și medley cu “Gypsy Queen”, o piesă din 1966 a lui Gabor Szabo și vorba aceea, lo and behold, rătușca s-a transformat în ditamai lebăda de competiție.

“Abraxas” a fost un mare succes în bună parte datorită prezenței “Black Magic Woman”. Albumul, apărut în 1970, a fost certificat cvadruplu platină (adică, la americani, a vândut 4 milioane de exemplare) în 1986. Și “Black Magic Woman” este atât de asociat cu Santana, încât prea puțini se mai gândesc la Peter Green și Fleetwood Mac.

Nu a fost singura intersectare a celor doi artiști (din păcate, și Peter Green este una dintre poveștile tragice ale rock-ului). Green a fost una dintre influențele clare asupra lui Santana și acesta l-a tratat mereu cu foarte mult respect. Inclusiv în momentul penibil în care Fleetwood Mac, proaspăt primiți în Rock’n’roll Hall Of Fame nu l-au invitat să participe la ceremonie. În schimb a apărut în concertul asociat evenimentului, invitat de Santana. Se întâmpla în 1998.