Santana își schimbă forma

Previzibil, nu și năravul, odată cu noul album, “Shape Shifter”, apărut pe 14 mai.

Un album instrumental, dedicat cică amerindienilor; chiar așa și începe, cu influențele la vedere. Din păcate, nu continuă la fel.

Da, albumul are arome de spiritualitate, se întâmplă chestii, unele chiar mișto. Și în general nu e un album deloc rău. Cel puțin a ieșit din rețeta Carlos S + ceva vocalist(a) = hit. A mers pe vremea “Supernatural” și “Shaman”, după care s-a dezumflat ca anvelopa cu pori și s-a lungit precum ciunga.

Ar fi fost greu să mai iasă ceva de nivelul “Abraxas” sau “Caravanserai”. Și n-a ieșit. Destul de inegal, se simte că piesele sunt culese din perioade diferite și puse la borcan, la păstrare. Ca și murăturile, unele mi-au plăcut și m-au agățat, altele au fost mai acre, uneori m-a luat și somnul.

Asta e, nu e grav și nu e vreo tragedie. N-am plâns după bani, e ok, cele bune parcă-s mai multe decât cele mai puțin bune, se mai termină și genialitatea. Sau măcar ia o pauză. Sau un concediu. Sau fuge în lume de nebună.