Fake

Disclaimer: Orice asemănare cu realitatea face parte din cotidian.

Acum câteva zile, cineva exhiba foarte liniștit o chitară pe care scria mare și frumos ESP. Nu LTD (brandul economic al firmei), ESP direct.

Chitare japoneze de nivel înalt, folosite de unii ca James Hetfield, Kirk Hammett, George Lynch, KK Downing, Alexi Laiho, Gus G și jde alții (lista completă e aici). Nu sunt ieftine (eu n-am găsit nici una nouă sub 1.400 de euro). Dar cea pe care o văzusem fusese extrem de ieftină.

Posesorul recunoștea foarte senin că e o chinezărie ordinară, la care fusese mai scump prețul transportului decât al instrumentului. Se și vedea pe ea. Omul se gândea că făcuse un mare ghișeft, în definitiv ce mare lucru? Îi schimbă dozele cu niște EMG-uri decente și sună ea, doar n-or să moară japonejii din atâta.

Îi urez să-i sune și s-o plimbe sănătos; să nu-l întrebe poliția de frontieră (de la alte frontiere, ăia chiar se pricep, culmea) de unde e și ce e cu ea, să nu i-o confiște, nici să nu-l amendeze cu mai mult decât îl costa un ESP adevărat de la bun început (posesia de contrafaceri se pedepsește și ea, în unele țări e asimilată cu tăinuirea de bunuri furate). Îi urez să-l și țină, cu toate că la niște placaje care se țin în vopsea și un pic de lac va avea o problemă.

Și până la urmă ce mare lucru? Dă-i dreacu’ de japoneji, de americani și pe toți figuranții ăștia care ne cer și pe mă-sa și pe tac-su pe niște lemne. Nu moare Fender, Gibson, Ibanez sau PRS. Și dau și eu frumos că scrie brandu’ pe mine.

Da, frate, nu mor ăia. Ce i-a furat, proprietatea intelectuală? Lasă mă, nu i-a luat televizoru’ din casă, își scot ei banii de la vesticii ăia bogați, ăia au de unde, n-au salarii ca noi.

Las’ c-o pun lângă Rolexu’ replică (mai bun ca ăla adevărat, la 79,99 de cocoflici, frate), trag pe mine niște Versace, D&G ceva, la fel de replică, toată lumea e mulțumită și eu sunt jmeker.

La ce nu s-o fi gândit “prietenul” posesor de ESP fake?

Nu intru în discuții economice despre profituri nerealizate, investiții anulate, joburi care n-au mai apărut vreodată.

Nici n-o să pomenesc că e extrem de probabil că a cotizat la finanțarea vreunei operațiuni teroriste sau măcar de crimă organizată.

Nici măcar că încă o dată a plătit (chiar și puțin) doar pentru un nume trântit cu vopseaua pe rumeguș și nu pentru un produs comercial trecut printr-un proces de quality assurance (ne leși? știm noi că ăștia toți fac special produse mai proaste pentru Europa de Est).

Nu, toate astea sunt departe și abstracte. Cămașa e mai aproape de piele decât haina, și tricoul de sub cămașă încă și mai și.

Îi las respectivului o singură idee la care să se gândească. Ăia, nedefiniții fakeri, care produc de zor chitare, țoale. ochelari de soare și poșete de damă, oare doar asta contrafac? Doar copii de software, cd-uri și dvd-uri?

Îi urez doar să nu aibă vreodată plăcuțe de frână fake la mașină, nici să nu zboare cu vreun avion care are piese de proveniență incertă pe el, cu atât mai puțin să ia vreodată medicamente fake.

Lasă frate, nu moare colosul farmaceutic dacă vindem și noi niște cretă pisată cu aracet pe post de citostatice. Merge și niște ulei de motor în fiolele astea, în loc de steroizi.