Angel

Ieri am bătut la porțile raiului. Și când faci ceva, există întotdeauna consecințe. După faptă și răsplată, cum îți așterni, așa dormi, semeni ce-ai cules… Bref, karma.

Când bați, uneori ți se răspunde. Alteori chiar se deschide poarta. Și ce să iasă din rai? Fâl fâl fâl, poate un înger.

Piesa asta e din cele vehiculate mai puțin. E adevărat că a ieșit postum și am o vagă bănuială că e și ușor cam neterminată. Dar nu știu cum se face, la Hendrix și demo-urile sună mai bine decât produsele finite ale altora. Bafta moștenitoarei Janie, care scoate pe bandă rulantă, în combinații aparent infinite, cam tot ce a produs vreodată fratele vitreg Jimi. Și chiar mai mult de atât.

Versurile cântecului au fost recitate la înmormântare. De parcă și-ar fi scris singur epitaful. Și poate chiar a făcut-o, nu degeaba vedea muzica în culori și sculpta în sunet.

E o piesă aparte, puțini au preluat-o. Singurul care a avut succes (moderat), a fost Rod Stewart, în 1972, cînd încă era cu The Faces. Și Ronnie Wood încă nu se mutase cu slujba la Rolling Stones.

Oops, dar cică Faces s-au reunit oficial anul trecut. cu Mick Hucknall în locul lui Rod Stewart. Da, da, roșcovanul de la Simply Red. Din minunile marketingului muzical, nu din cele îngerești.

* * *

O întrebare îmi stătea pe limbă cam de când l-am descoperit pe Derek Trucks și apoi pe soția dânsului, Susan Tedeschi. Oare de ce oamenii aștia cântă separat și nu în familie? Adică au putut să facă doi copii, dar o trupă și un album e prea mult?

Se pare că au ajuns și ei la aceeași concluzie, drept pentru care acum există Tedeschi Trucks Band. Vor avea și un album, “Revelator”, pe 7 iunie. Până atunci, abonații la newsletter primesc o primă piesă, “Bound For Glory”. Uite de aici.