O șușă americană: Metal All Stars

Ca să fim în clar de la început, nu mi-a plăcut. Mai deloc și mai nimic.

Nici organizarea (bezna de la intrare, hot-dogii dați din mână până în fundul taxatoarei, dacă nu cumva de acolo veneau, că un șervețel era o pretenție prea mare), nici show-ul (sunetul infect și mocirlit, reflectoarele înfipte în ochii spectatorilor mai tot timpul, prestațiile scurte și întrerupte de pauze lungi și dese, atmosfera de cârpeală și încropeală amatoricească).

Felicitări Anselmo, bravo Nick Menza, aplauze Cronos pentru că ați refuzat să participați la ceea ce a fost trâmbițat ca evenimentul metal al anului. N-a fost.

Tot respectul pentru Max Cavalera, Udo și Beladonna care și-au făcut treaba așa cum știu ei, în pofida adversităților.

Cât despre blonda shakiroidă care-și spune Kobra Paige (schimbat în buletin, că deh, Brittany cum o botezară părinții nu suna prea metal)… Cucoană, am ascultat trupe autohtone de cover-uri mai bune decât matale, sorry.

Altă ciudățenie a serii, de o factură aparte, nea Zakk Wylde. Domnu’ Wylde, știm cu toții că sunteți un mare chitarist, chiar nu o contestă nimeni și d-aia vrem să vă vedem. Știm și că tocmai ați prestat la Experience Hendrix. Dar poate vă anunță cineva și pe dumneavoastră că solo-urile de douăj de minute se purtau acum vreo patruj de ani, când muzicienii de rock erau considerați niște muzicanți inferiori și aveau ceva de demonstrat. Și poate vă mai aduce aminte cineva că aveați o voce proprie, chiar interesantă, și nu e nevoie să vă chinuiți să-l imitați pe Ozzy.

În rest, omniprezentă a fost trupa Pauză. Mai cântăm un pic, ne mai încălzim puțin, mai luăm o pauză luuungă, să nu ni se aplece. Tocmai s-a inventat un nou gen, pauză-core?

Scuze celor care s-au simțit bine, mă bucur pentru ei, dar n-a fost cazul meu. Comentarii mai am destule, dar deja mi se pare că dau prea multă importanță “evenimentului”.

Post-Scriptum (Mortem?): O mențiune aparte reflectoarelor înfipte în retină și o sugestie organizatorilor, Gabe Reed Productions. La următoarele cântări puteți să spuneți că e și Anselmo pe scenă, oricum nu se vede. De auzit nici atât, au grijă sunetiștii.