Pyogenesis, a blast from the past

Ca orice altceva în țara asta și peisajul muzical a fost extrem de haotic mai ales în prima parte a anilor ‘90. Presa se inventa, mai pe genunchi, mai după ureche, cu atât mai mult cea muzicală, cât era și ea. Nu existau reguli, cam nimeni nu știa exact ce face, furam meserie de pe unde puteam și încercam să înțelegem un sistem bine pus la punct afară la care doar visam (și la care jinduiam). Iar printre cei care ne-au băgat în seamă și pe noi, ăștia mai mici și mai amărâți din România, au fost și Nuclear Blast, pe atunci un label și distribuitor prin poștă de-abia fondat de Markus Staiger prin 1987.

De la ei și de la Peaceville am văzut primele press release-uri și press kituri adevărate, venite prin poșta aia melcoasă, am făcut interviuri (cu reportofonul lipit de telefonul ăla cu disc), am scris doar despre ce am vrut și am dat pe radio doar ce mi-a plăcut (sau măcar mi s-a părut interesant). Alte vremuri, alte posibilități!

Pyogenesis au fost printre trupele noi-nouțe promovate de Nuclear Blast. Atât de nouă încât primul material, Waves Of Erotasia, un EP cu 4 piese a fost primul lor material atât pentru Nuclear Blast, cât și sub noul nume (după ce s-au rebotezat din Immortal Hate).

Pyogenesis Waves

Cam ăsta era pachetul, iar press release-ul (adicătelea comunicatul de presă) anunța atât turneul proaspăt încheiat cu Anathema, cât și apariția unui nou album, în iulie 1994.

N-a fost să fie iulie, ci octombrie, dar a venit și Sweet X-rated Nothings.

Pyogenesis Sweet

Albumul i-a ajutat să treacă la alt nivel, Rock Hard trimitea un reporter cu ei în turneul prin nou înființata republică Cehia și publica un articol de 4 pagini, cântau la Wacken și în Mexic, unde intraseră pe locul 1 în topul albumelor de import.

Și totuși, următorul album, Twinaleblood, a fost înregistrat tot în studioul trupei, a apărut în decembrie 1995 și da, așa cum spunea press release-ul s-a dovedit highly addictive.

Pyogenesis Twinaleblood

Cam aici, după Twinaleblood, drumurile noastre s-au despărțit, așa a fost să fie.

Odată cu anunțarea turneului în România am trecut iar în revistă această trupă care poate ar fi meritat mai mult, comercial vorbind, dar poate au fost prea în fața momentului pentru a fi apreciați așa cum ar fi trebuit, ca și alți pionieri. Până la urmă, colegii lor ceva mai celebri de la Type O Negative au avut și multă baftă și altă piață.

Ce m-a bucurat să constat e că cel puțin Twinaleblood rezistă cu succes la testul timpului și recunosc, îl ascult acum cu și mai multă plăcere decât atunci când a apărut. Nu e vorba de nostalgie, și-au continuat drumul și au evoluat artistic foarte frumos. Albumele noi mi se par la fel de relevante ca și cele vechi la momentul lor, iar evoluția nu poate fi decât salutată.

Pyogenesis

Lumea muzicală s-a schimbat, noi ne-am schimbat, e firesc să fie așa și mă bucur că se întâmplă lucruri ca acest mini turneu din weekend, Vineri la Cluj, sâmbătă la Timișoara, duminică în București, ar fi păcat să-i ratați, nostagici sau nou convertiți.

Adrian Coleașă


Pentru prima dată în România, Marco Mendoza

Marco Mendoza și-a început cariera profesională în 1989, cântând pe albumul solo al lui Bill Ward, fostul toboșar de la Black Sabbath.

Iar Ward a fost doar începutul unei liste foarte lungi de staruri cu care a lucrat, ca și trupele din care a făcut parte, de la Thin Lizzy și Whitesnake, până la Dead Daisies, în ziua de azi.

În martie a ajuns în fine și în România. Turneul său solo a avut până la urmă cinci opriri la noi (deși inițial se anunțaseră doar trei) – București, Cluj, Timișoara, Râmnicu Vâlcea și Craiova.

Marco Mendoza @alllive, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Prefața turneului românesc a fost surpriza unui clinic găzduit de alllive, marți 28 martie.

Pe Marco l-am întâlnit personal în 2013, la Frankfurt Musikmesse, așa că știam foarte bine cât de amabil poate să fie. Ceea ce au constatat și participanții la clinic – glume, multe povești și încă și mai multe sfaturi bazate pe o experiență de trei decenii la cel mai înalt nivel profesional, în cea mai dezvoltată piață de show business din lume

O desfătare pentru cei prezenți, o ocazie ratată pentru mulții artiști absenți. Dar nu-i așa, noi le știm pe toate, nu avem nevoie de sfaturile altora, nici de cariere internaționale. Poate altă dată.

The Groovy Bastards @HRC, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Miercuri, 29 martie, Hard Rock Café București a fost gazda primului show.

The Groovy Bastards au fost o alegere inspirată pentru deschidere și cu siguranță au câștigat noi fani. Cu siguranță merită urmăriți în continuare.

Marco Mendoza @HRC, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Power trio-ul este o formulă extrem de puternică. Acompaniat de chitaristul Fabio Cerone și de toboșarul Pino Liberti, Mendoza a ridicat în picioare sala și a oferit o demonstrație plină de exuberanță de muzică și showmanship.

De la fusion la blues și de la funk la hard, a fost unul dintre concertele ce îmi vor rămâne ca referință. Ca un simplu reper, prefer versiunea lui de la Higher Ground celei înregistrate de RHCP. Cam atât de bun a fost.

Mendoza a cântat (inclusiv din mijlocul spectatorilor), a luat pe sus sala și a antrenat-o în sărbătoarea al cărei MC a fost și ne-a lăsat pe toți mai fericiți și mai plini de energie.

Marco Mendoza @HRC, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Nu a plecat fără să salute pe oricine a vrut un autograf, o poză sau doar să schimbe o vorbă. Nu, nu un meet&greet plătit pentru VIP, pur și simplu “sunt la ieșire, la masa de merch, dacă vreți să spuneți hello vă aștept”. Și acolo a fost, până când a plecat și ultimul om. Cu același zâmbet pe față și aceeași amabilitate a semnat tot ce i s-a pus în față (inclusiv un bas), s-a pozat, s-a pupat și a vorbit cu oricine a dorit

Sunt convins că următoarele show-uri au fost la același nivel și îl aștept să revină, așa cum a promis. Poate în octombrie.

Cum a fost la clinic, puteți vedea aici (galeriile foto complete aici și aici), iar cum a fost la concert, aici (galeriile foto complete aici și aici).

Adrian Coleașă


Legendarul Marco Mendoza (Whitesnake, Thin Lizzy) ajunge și în România!

Legendarul basist al erei rock, Marco Mendoza, ajunge în luna martie și în România!

Turneul său european include 3 mari orașe din România: București, Cluj-Napoca si Timișoara! Succesul înregistrat în urma turneului sold-out pe care l-a susținut cu trupa The Dead Daisies în Europa, l-a determinat pe artist să se reîntoarcă pe continentul european și cu proiectul său solo, spre entuziasmul iubitorilor de muzică rock și jazz!

Marco Mendoza

Marco Mendoza va concerta LIVE în formula de trio alături de Pino Liberti (tobe) și Nicola Costa (chitară).

Programul celor 3 concerte:

● 29 Martie – Hard Rock Cafe – București
*Opening act: The Groovy Bastards

● 30 Martie – Flying Circus – Cluj

● 31 Martie – Club 30 – Timișoara
*Opening act: Blues Doctors

Adiacent acestui turneu, Marco Mendoza va sustine un clinic* pe data de 29 martie, în clubul Alllive(B-dul Basarabia 256, Poarta Faur, Studio Hahaha Production, București). Invitația este deschisă tuturor instrumentiștilor profesionisti, amatori și, nu în ultimul rând, tuturor fanilor artistului! Înscrierile se fac prin e-mail la adresa office@atlast.ro. Locurile sunt limitate, iar detaliile organizatorice vor fi transmise celor înscriși, prin e-mail, cu câteva zile înainte.

*clinic =O reuniune deschisă, dintre artist și public, în cadrul căreia publicul adresează artistului întrebări centrate pe tehnică, stilul abordat, având posibilitatea de a obține și o serie de sfaturi utile în vederea atingerii performanțelor dorite. Artistul va susține o demonstrație live, astfel că, audiența va avea ocazia de a observa și prelua, după caz, câteva secrete din culisele carierei de artist.

* * *

“Aștept cu nerăbdare să ajung în România, pentru prima dată cu acest proiect solo. Sper să vă întâlnesc în număr cât mai mare în toate cele 3 seri de show și să împărtășim spiritul și energia muzicii. România, abia aștept să ne întâlnim!” – Marco Mendoza

Marco Mendoza a lăsat o amprentă puternică în trupe precum Whitesnake, Thin Lizzy, Blue Murder, Black Star Riders, alăturându-se, de asemenea, unor nume importante precum Neal Schon, Ted Nugent, Tim „Ripper” Owens, Dolores O’Riordan (The Cranberries), George Lynch (Lynch Mob). Artistul a lansat pe data de 6 iulie 2007 primul său album solo, urmând ca, mai apoi, să cucerească publicul prin vocea sa expresivă ce înlătură granițele dintre rock, pop, jazz, fusion și soul. Când nu este în turneu, artistul își desfășoară activitatea pe continentul american, în propriul proiect jazz Mendoza Heredia Neto, alături de Joey Heredia (tobe – Stevie Wonder, Sheila E, Sergio Mendez, Herb Alpert, Tania Maria, Scott Henderson, Frank Gambale și Dianne Reeves) și Renato Neto (clape – Stevie Wonder, Prince, Sheila E., Brian McNight, Justin Timberlake, Celia Cruz, Christina Aguilera, Little Richard, Patti LaBelle, Luther Vandross).

Biletele se pot achiziționa online pe: www.ambilet.ro si www.iabilet.ro, sau offline din rețeaua IaBilet: Magazinele Flanco, Metrou Unirii 1 lângă casa de bilete Metrorex, Magazinul Muzica, Magazinele IQ BOX – Telekom, Cafe Deko, Club Vintage, Club Quantic, Hard Rock Cafe, Beraria H, Agentiile Perfect Tour, Magazinele Uman și pe terminalele self-service ZebraPay din toată țara. Totodată, biletele vor fi disponibile și la intrarea în locație în seara evenimentului.

Parteneri media: Rock FM, Maximum Rock Romania, Zile si Nopti Bucuresti

Organizatori: SIR AUDIO , At Last, Corina Minda


O șușă americană: Metal All Stars

Ca să fim în clar de la început, nu mi-a plăcut. Mai deloc și mai nimic.

Nici organizarea (bezna de la intrare, hot-dogii dați din mână până în fundul taxatoarei, dacă nu cumva de acolo veneau, că un șervețel era o pretenție prea mare), nici show-ul (sunetul infect și mocirlit, reflectoarele înfipte în ochii spectatorilor mai tot timpul, prestațiile scurte și întrerupte de pauze lungi și dese, atmosfera de cârpeală și încropeală amatoricească).

Felicitări Anselmo, bravo Nick Menza, aplauze Cronos pentru că ați refuzat să participați la ceea ce a fost trâmbițat ca evenimentul metal al anului. N-a fost.

Tot respectul pentru Max Cavalera, Udo și Beladonna care și-au făcut treaba așa cum știu ei, în pofida adversităților.

Cât despre blonda shakiroidă care-și spune Kobra Paige (schimbat în buletin, că deh, Brittany cum o botezară părinții nu suna prea metal)… Cucoană, am ascultat trupe autohtone de cover-uri mai bune decât matale, sorry.

Altă ciudățenie a serii, de o factură aparte, nea Zakk Wylde. Domnu’ Wylde, știm cu toții că sunteți un mare chitarist, chiar nu o contestă nimeni și d-aia vrem să vă vedem. Știm și că tocmai ați prestat la Experience Hendrix. Dar poate vă anunță cineva și pe dumneavoastră că solo-urile de douăj de minute se purtau acum vreo patruj de ani, când muzicienii de rock erau considerați niște muzicanți inferiori și aveau ceva de demonstrat. Și poate vă mai aduce aminte cineva că aveați o voce proprie, chiar interesantă, și nu e nevoie să vă chinuiți să-l imitați pe Ozzy.

În rest, omniprezentă a fost trupa Pauză. Mai cântăm un pic, ne mai încălzim puțin, mai luăm o pauză luuungă, să nu ni se aplece. Tocmai s-a inventat un nou gen, pauză-core?

Scuze celor care s-au simțit bine, mă bucur pentru ei, dar n-a fost cazul meu. Comentarii mai am destule, dar deja mi se pare că dau prea multă importanță “evenimentului”.

Post-Scriptum (Mortem?): O mențiune aparte reflectoarelor înfipte în retină și o sugestie organizatorilor, Gabe Reed Productions. La următoarele cântări puteți să spuneți că e și Anselmo pe scenă, oricum nu se vede. De auzit nici atât, au grijă sunetiștii.