Primul Joe Bonamassa din 2016

Adică primul album anunțat pentru anul  ce de-abia a început, Blues Of Desperation va apărea pe 25 martie, la Mascot Label Group.

Cu siguranța nu și ultimul, pentru că Joe așa ne-a obișnuit. Nu pot decât să-i admir puterea de muncă, orice altceva mi-aș spune – că s-a împrăștiat în prea multe proiecte, că a scos (și continuă să scoată) mult prea multe albume (zău că live-uri chiar sunt prea multe), că a încercat cam prea multe mări cu degetul (de la blues rock la funk, via hard și soul)…

Până la urmă e dreptul lui să facă ce vrea și dreptul meu să ascult/văd ce am chef și atât. Dincolo de orice cârcoteală, nu găsesc nimic serios să-i reproșez, din contra.

Blues Of Desperation marchează un moment interesant din punct de vedere al tonului, pentru prima dată fără Marshall, ci 100% Fender. Se pare că după declarațiile belicoase de acum niște ani și vânzarea demonstrativă a tuturor chitarelor Fender pe eBay apele s-au liniștit și a ieșit din nori și un soare cu gura până la urechi.

Pentru acest nou album cu material original, Bonamassa își declară intențiile de reinvenție. Din ce am putut asculta până acum, nu știu cât s-a reinventat sau cât a reușit să cristalizeze în fine o viziune personală.Susținut de aclași Kevin Shirley la butoane, demersul muzical este declarat mai agresiv și lipsit de clape (dar cu doi toboșari).

Habar n-am ce-o fi în sufletul omului, dar disperarea lui sună bine.

PS: Cât despre ce căuta Steve Cropper prin studio…