Whitesnake au adus Flesh & Blood la Arenele Romane

Bucureștiul a făcut parte din turneul Flesh & Blood, a treia venire a Whitesnake în România, de data asta la Arenele Romane, pe 1 iulie.

Deschiderea a fost asigurată de italienii de la SISKA, primiți neașteptat de călduros de cei deja prezenți la show.

Photo by Anca Coleașă

Flesh & Blood este cel de al 13-lea album de studio, al doilea în formula actual[. Evident că David Coverdale este Whitesnake și, ca de obicei, s-a înconjurat cu muzicieni excepționali. Pe lângă loialul Reb Beach (cel mai longeviv chitarist din istoria trupei), a revenit (a treia oară!) exuberantul Tommy Aldridge, într-un tandem ritmic excepțional cu Michael Devin la bas, iar la clape îl avem pe discretul Michele Luppi.

Whitesnake a avut întotdeauna chitariști staruri ale instrumentului lor, de la Bernie Marsden până la Doug Aldrich, trecând prin John Sykes, Viv Campbell, Adrian Vandenberg sau Steve Vai. Joel Hoekstra nu face excepție de la această regulă și live este nu doar un muzician de elită, ci și un showman ce creează un al doilea pol de interes vizual pe scenă.

Photo by Anca Coleașă

Setul a fost construit pe o structură a intereselor acestui moment. Slide It In își sărbătorește cea de a 35-a aniversare și importanța lui nu poate fi subestimată în cariera trupei. Primul album scos în Statele Unite, a pregătit terenul și a deschis ușa ce va fi demolată trei ani mai târziu de imensul 1987.

Așa că logica a fost simplă. Avem un album de aniversat, unul nou-nouț de promovat, câteva hituri obligatorii și setlistul e gata. Materialul a sunat omogen, piesele mai noi s-au încadrat organic cot la cot cu cele mai vechi (Trouble Is Your Middle Name ar fi putut să fie scrisă pentru Slide It In).

Ain’t No Love a ajuns să fie asociat mai degrabă cu Whitesnake decât cu Bobby Bland, cel care a compus piesa și a lansat-o, iar calupul de hituri de pe 1987 nu putea să lipsească, Is This Love, Give Me All Your Love, Here I Go Again și Still Of The Night, artificiile de final apoteotic ale showului.

O mențiune aparte merită momentele instrumentale, fie că este vorba de duelul Reb Beach – Joel Hoekstra sau de soloul de tobe al lui Aldridge (de o vitalitate incredibilă la 69 de ani).

Photo by Adrian Coleașă

Una peste alta, Coverdale conduce în continuare cu o mână sigură corabia Whitesnake și știe foarte bine cum să ofere un show complet, old school, doar muzică, energie și câteva lumini.

Singurul meu regret este că deși pe fiecare album înregistrează câteva perle rare (în cazul Flesh & Blood ar fi cel puțin When I Think Of You și After All), nu le cântă aproape niciodată live. Dar este un motiv foarte bun de ascultat albumele în întregul lor. Și încă mai sper la un turneu acustic, la genul de concerte reunite anul trecut pe compilațiile Unzipped.

Dar vorba cântecului, “until we meet again, we wish you well”.

Adrian Coleașă

Concertul Whitesnake a fost prezentat de Metalhead.

Galeriile foto ale serii sunt disponibile la:
Whitesnake – https://tinyurl.com/y2lvsbdf și https://tinyurl.com/yxlzd8ys
SISKA – https://tinyurl.com/yyhlk3o3 și https://tinyurl.com/y49rgec7

Setlist Whitesnake: Intro (My Generation, The Who) 1. Bad Boys / Children of the Night (Whitesnake, 1987) 2. Slide It In (Slide It In, 1984) 3. Love Ain’t No Stranger (Slide It In, 1984) 4. Hey You (You Make Me Rock) (Flesh & Blood, 2019) 5. Slow an’ Easy (Slide It In, 1984) 6. Ain’t No Love in the Heart of the City (Bobby “Blue” Bland cover) 7. Trouble Is Your Middle Name (Flesh & Blood, 2019) 8. Guitar Duel (Reb Beach & Joel Hoekstra) 9. Shut Up & Kiss Me (Flesh & Blood, 2019) 10. Drum Solo (Tommy Aldrige) 11. Is This Love (Whitesnake, 1987) 12. Give Me All Your Love (Whitesnake, 1987) 13. Here I Go Again (Saints & Sinners,1982 & Whitesnake, 1987) 14. Still of the Night (Whitesnake, 1987) Outro (We Wish You Well, Lovehunter, 1979)