A fost și Musikmesse 2012

Mai sărăcuț, mai de criză, dar mereu o plăcere pentru fani.

Singurii rămași la aceleași standarde probabil au fost Fender, ESP, Marshall, Warwick/Framus… Gibson și-au redus spațiul la jumătate față de anii anteriori, alții și mai mult. Sau nu au venit deloc. Asta este starea industriei și, ne place sau nu, reflectă performanțele fiecărui brand.

Dintre surprize, Marshall s-au apucat de făcut tobe (Natal), Caparison au venit pentru prima oară (cumpărați de engleji, deh), Grover Jackson a revenit cu GJ2 (da da, acel Jackson, care făcea chitare pentru Randy Rhoads).

Ca de obicei, multe cântări. Ca niciodată, mai că neanunțate. Programul online a fost ca și inexistent sau se schimba peste noapte. Cum îi era norocul fiecăruia, mai trecea pe la standuri, mai afla câte ceva inedit.

De data asta am stat mult pe lângă scena Agora. Mattias Eklundh (de ce ai vrea să-ți acordezi chitara în Si bemol minor 13, doar el știe), PRS band + friends (adică Bernie Marsden), un trio Whitesnake (Doug Aldrich, Michael Devin, Brian Tichy) absolut excepțional, Randy Black…

În rest, lansări, poze, autografe (Fender au reușit să-l aducă pe Johnny Marr, mare realizare), demo-uri, muzică, zgomot, nebunie, zgomot, mai multă nebunie. Adică fun.

Ne vedem la anul!

PS: Pozele, ca de obicei, pe Facebook (http://www.facebook.com/media/set/?set=a.361577593887197.85516.181458878565737&type=1&l=e979e43671)


Wayne Kramer, chitarist american

De-abia ce am scris zilele trecute despre Wayne Kramer și iată că revin la el.

Revoluția ca revoluția, dar orice chitarist are o o adevărată relație cu instrumentul său (alooo, fără comentarii acolo, în spate, da?! și fără semințe, da?!). O relație ca-n viață, mai monogamă, mai poligamă, după om.

Evident că Wayne nu face excepție și a avut/are și el o chitară preferată. A propos, fyi, omul este inclus în listele de top 100 chitariști de rock.

Așă că, anul acesta, Fender introduc modelul său de Stratocaster. Mai multe amănunte au Kramer însuși și Justin Norvell, marketing manager Fender pentru chitare electrice.

Istorie și respect, toate bune și frumoase. Dar pînă la urmă este o chitară și ne interesează ca atare, chiar dacă nu suntem fani MC5. Andy de la Pro Guitar Shop vine cu un demo.


S-a terminat și Musikmesse 2011

S-a dus și ediția de anul ăsta a Musikmesse din Frankfurt. A 30-a ediție a celui mai mare târg de instrumente muzicale.

Musikmesse 2011 – mission for music!

Am fost, am văzut, parcă a fost mai tristă și mai săracă decât în alți ani, mai de criză pentru industrie. Sau poate firmele s-au obișnuit cu bugetele de criză și nu mai sunt dispuse să cheltuiască.

Poze sunt în albumul cu Musikmesse de pe pagina de Facebook a blogului. Da, i-am prins în concert pe Orianthi, Davy Knowles și David Grissom cu PRS Band, m-am înghesuit la demonstrația lui Jeff Waters (Annihilator) pentru Hughes&Kettner și am renunțat la autografele lui Mille (Kreator) și ale celor de la Opeth, cozile ieșeau din clădiri, nu sunt chiar atât de fan.

Am văzut și din produsele noi – Pawn Shop Series și Strat-ul Wayne Kramer la Fender, noile modele EVH, Orange Dark Terror, Firebird-ul X de la Gibson (la fel de hidos ca și în poze), dar și Epiphone Nighthawk… Și Flaxwood, Aristides despre care am mai pomenit pe aici. Plus multe, multe altele.

Lansările de la NAMM au fost mai numeroase, ca și artiștii prezenți, dar Frankfurt-ul e mai aproape. Și o vizită la Musikmesse e mereu o încântare pentru orice pasionat de instrumente. Oricât de obositoare și nebunească e ziua respectivă, când umbli ca o gaină beată din stand în stand și nu știi încotro să alergi mai repede, chiar având planurile făcute dinainte. Off, greu de tot!

La revedere, pe anul viitor!


Chitarele se reinventează, încă un episod

Din aceeași școală de gândire ca și Aristides, finlandezii de la Flaxwood vin cu propria rețetă de material alternativ. Numit… ăăă… Flaxwood.

Poate mai puțin radicală, ideea lor este în esență un compozit de fibră de molid și polimeri. Rezultatul arată spectaculos de frumos și pare a beneficia de toate avantajele materialelor alternative – rezistență la schimbările de umiditate și temperatură, oferind în același timp și avantajele materialelor clasice, respectiv tonul. Pentru că o chitară electrică, chiar și solidbody, rămâne în esență tot un instrument acustic.

Sunt un nume nou printre constructorii de chitare, doar din 2006, dar au idei. Și mai bine decât atât, le și pun în aplicare.

Și nu fără succes, Premier Guitar sunt dintre cei care au avut ocazia să facă un demo al unei chitare Flaxwood, făcută din ăăă… Flaxwood.


Fender Pawn Shop Series

Câteodată, a avea o tradiție în spate face lucrurile mai grele. Fender au aflat-o de mult, pe pielea proprie. De fiecare dată când au încercat să vină cu ceva nou, prima reacție a publicului a fost „aaa, pai asta nu-i Fender”. Ceea ce nu i-a împiedicat să caute mereu noi metode de a inova, fără a se rupe radical de rădăcinile firmei.

Ultima încercare de gen se numește Pawn Shop Series. Vorba lor, „guitars that never were, but should have been”. Trei modele în serie; două inspirate de un alt model inovativ care inițial a fost întâmpinat cu multă reticență, Squier 51, și un al treilea, o variantă de Mustang. Făcute în Japonia, la un preț absolut rezonabil ținând cont de acest fapt (MSRP $999, prețul de stradă $799.99, respectiv 699-777 euro).

Premier Guitar sunt norocoșii care au obținut exclusivitatea primului demo cu noua serie.

Ca și celelalte produse Fender, Pawn Shop Series vor fi disponibile la Pro Guitar, distribuitorul Fender Musical Instruments Corporation (FMIC), și la resellerii lor.