Texas Hippie Coalition
Postat: 05/07/2012 Înscris în: Muzică | Tags: metal, red dirt, rock, southern, texas hippie coalition, thc Un comentariuPantera și ZZ Top au făcut un copil. pe care l-a crescut Lynyrd Skynyrd. Asta e ceea ce spune copilul însuși, Texas Hippie Coalition.
Primul album, “Pride Of Texas”, l-au scos singuri în 2008. Urmat de “Rollin”, în 2010.
Și uite așa, din doi în doi ani, ajungem în contemporaneitate și la al treilea album, “Peacemaker”. Care va ieși pe 14 august. Red Dirt Metal, episodul al treilea.
Santana își schimbă forma
Postat: 31/05/2012 Înscris în: Muzică | Tags: latin rock, rock, santana, shape shifter Scrie un comentariuPrevizibil, nu și năravul, odată cu noul album, “Shape Shifter”, apărut pe 14 mai.
Un album instrumental, dedicat cică amerindienilor; chiar așa și începe, cu influențele la vedere. Din păcate, nu continuă la fel.
Da, albumul are arome de spiritualitate, se întâmplă chestii, unele chiar mișto. Și în general nu e un album deloc rău. Cel puțin a ieșit din rețeta Carlos S + ceva vocalist(a) = hit. A mers pe vremea “Supernatural” și “Shaman”, după care s-a dezumflat ca anvelopa cu pori și s-a lungit precum ciunga.
Ar fi fost greu să mai iasă ceva de nivelul “Abraxas” sau “Caravanserai”. Și n-a ieșit. Destul de inegal, se simte că piesele sunt culese din perioade diferite și puse la borcan, la păstrare. Ca și murăturile, unele mi-au plăcut și m-au agățat, altele au fost mai acre, uneori m-a luat și somnul.
Asta e, nu e grav și nu e vreo tragedie. N-am plâns după bani, e ok, cele bune parcă-s mai multe decât cele mai puțin bune, se mai termină și genialitatea. Sau măcar ia o pauză. Sau un concediu. Sau fuge în lume de nebună.
Derek Trucks + Susan Tedeschi = Blues
Postat: 22/05/2012 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, derek trucks, rock, soul, susan tedeschi, tedeschi trucks band Scrie un comentariuȘi blues rock, și soul, și două cariere de succes, bașca doi copii, că-s și căsătoriți. De ce or fi așteptat până în 2010 ca să facă și o trupă împreună, doar ei știu. O tentativă a mai existat în 2007, numită Derek Trucks & Susan Tedeschi’s Soul Stew Revival. În fine.
Până la urmă, în 2010 și-au atârnat proiectele solo în cui, au ales din muzicienii respectivi și s-au apucat de muncit în garajul de acasă. În Jacksonville, Florida.
Abonați fiecare la Grammy-uri, până și albumul lor de debut împreună, “Revelator”, a luat unul. Pentru Best Blues Album. Eu tot susțin că Warren Haynes merita premiul, da’ juriul a neglijat să mă consulte. Treaba lor.
Astăzi a apărut al doilea album al cuplului, “Everybody’s Talkin’”. Live, piese de pe primul album, plus coveruri de piese clasice rock, r&b și soul. La mai multe!
Bonamassa: „Driving Towards The Daylight”
Postat: 16/05/2012 Înscris în: Muzică | Tags: blues, driving towards the daylight, Joe Bonamassa, rock Scrie un comentariuJoe B nu vede luminița de la capătul tunelului, nici nu conduce spre vreun răsărit oareșcare. Zilele astea e în plin soare, atât de sus că i-a dispărut și umbra.
Incredibil de ocupat și productiv, parcă e peste tot zilele astea. Scoate albume ba cu Black Country Communion, ba cu Beth Hart, ba solo. Câte 2-3 pe an. Asta când nu e în vreun turneu, sau pe la vreun mega-festival, gen Crossroads-ul lui Clapton.
Eu obosesc urmărindu-l, la un moment dat chiar mă plictisisem. Joe ăla care îmi plăcea mie era blues-rockerul din concertul de la Rockspalast, nu cetățeanul apretat de la Royal Albert Hall, cu ochelarii cât cepele, de mândrie că e acolo și mai e și Clapton lângă el, pe scenă.
Dar să nu fiu răutăcios, omul merită tot respectul și aduce blues-ul (un curent de nișă zilele astea) unei noi generații. Și da, face chestii mișto, orice nostalgii aș avea eu.
Noul album, “Driving Towards Daylight”, va ajunge pe piață pe 22 mai. A lăsat world music-ul din “Black Rock” în treaba lui de world music, de data asta e blues. Cu accente britanice, că omului i-au plăcut mai mult Clapton, Beck și Gallagher decât conaționalii săi americani.
11 piese, din care doar trei originale. Restul, coveruri – Robert Johnson, Howlin’ Wolf, Tom Waits, Buddy Miller… Și da, rifful ăla din “Who’s Been Talkin’?” nu e al lui Page, chit că sună 1-1 a “Whole Lotta Love”. Eh, e blues, lucrurile se împrumută lejer.
Ah, da, are și invitați – Brad Whitford, de la Aerosmith (însoțit de Whitford Jr, Harrison), Pat Thrall… Plus producătorul preferat, nelipsitul Kevin Shirley.
E mișto și merită ascultat? Sigur că da. O să se vândă? Mai ceva decât proverbiala pâine caldă.
