Lynyrd Skynyrd, prima piesă nouă în ultimii opt ani

Lynyrd Skynyrd, legendarii reprezentanți ai rockului sudist, au făcut publică prima piesă nouă la aproape opt ani de la ultimul album de studio, Last Of A Dyin’ Breed.

Last Of The Street Survivors este o compoziție Gary Rossington, Johnny Van Zant, Rickey Medlocke și Tom Hambridge și face aluzie la Street Survivors, albumul din 1977, ultimul cu membrii originali Ronnie Van Zant și Allen Collins, decedați în infamul accident de avion, la doar trei zile după apariția discului.

Numele piesei este și cel al turneului de adio început în 2018 și care ar fi trebuit să se încheie în octombrie anul acesta. Dacă turneul a fost documentat de albumul live de anul trecut, Last of the Street Survivors Farewell Tour – Lyve!, se vorbește despre un album final de studio și noua piesă ar putea fi chiar preludiul acestuia.

Adrian Coleașă


Anthony Gomes are bluesul izolării

În deja lungul șir al muzicii produsă în izolare, Anthony Gomes revine acum nu cu o piesă, ci cu un întreg album.

Dacă Peace, Love & Loud Guitars din 2018 l-a așezat ferm pe chitaristul de origine canadiană, acum rezident în St Louis, Missouri, în plutonul fruntaș al numelor importante din noul val de blues contemporan, Containment Blues îi va consolida cu siguranță această poziție.

Pe 28 martie am avut deja primul single, piesa titlu a viitorului album unplugged.

Pre-order Containment Blues: https://the-anthony-gomes-store.myshopify.com/collections/cds/products/containment-blues-cd

Adrian Coleașă


Anthony Gomes și o prințesă din Texarkana

Anthony Gomes a devenit un nume de primă ligă odată cu albumul de anul trecut, Peace, Love & Loud Guitars.

Cu o carieră de mai bine de două decenii deja, blues rockerul canadian și-a construit o carieră solidă, pas cu pas, concert după concert. Blues In Technicolor, debutul din 1998, arăta deja un artist ce stăpânește pe deplin vocabularul genului, dezinvolt, cu atitudine și personalitate.

Peace, Love & Loud Guitars, cel de al 13-lea album al său, a fost aclamat și ca cel mai bun de până acum. Timpul a trecut, potențialul s-a materializat, iar astăzi numele lui se regăsește pe listele scurte ale artiștilor blues rock de top în activitate. Atitudine, umor, tehnică și multă imaginație, îl fac pe Anthony Gomes să fie recunoscut ca una dintre stelele strălucitoare, o nouă dovadă ca acest gen muzical rămâne viu și în continuă evoluție.

Cel mai nou single de pe album a apărut pe 29 august și este White Trash Princess, blues rock lejer, de vară, cu o aromă puternică de Texas.

Nu vă lăsați limitați de acest single, albumul este pe cât de divers pe atât de bine scris și interpretat, nimic nu e de umplutură, merită ascultat ca pe vremuri, de la cap la coadă și repeat.

Take Me Back Home este piesa de închidere a albumului, un cântec despre mântuire și mărturia unui artist cinstit, unul dintre cei care poartă sus torța blues rockului în acest secol.

Adrian Coleașă


Kris Barras, cover de sărbători

După un an foarte ocupat, ce a inclus și primul album pentru Mascot Label Group, The Divine And Dirty, despre care am scris înainte de apariție, Kris Barras se pregătește pentru cel mai mare turneu al său de până acum, 20 de date, din păcate doar în UK.

În preambulul turneului, ce va începe luna viitoare, a găsit timp să scoată un cover Led Zeppelin, seminalul Rock and Roll din 1971.

Înregistrat live în timpul sărbătorilor de iarnă sub titulatura Kris Barras Band & Friends, clipul a fost filmat de Jake Galvin și îi reunește pe Kris Barras (voce, chitară lead), Josiah J Manning (clape), Will Beavis (tobe), Elliott Blackler (bas), James Davies (chitară), Alex Hart (voce) și Phoebe Jane (voce).

Adrian Coleașă


Kenny Wayne Shepherd – Lay It Down, single nou

Anul trecut a apărut Lay It Down, cel de al nouălea album Kenny Wayne Shepherd și al optulea care a intrat direct pe prima poziție a Billboard Blues.

Coleg de generație cu Joe Bonamassa, John Mayer și Jonny Lang, are o carieră de succes, dar care în suișurile și coborâșurile ei seamănă mai mult cu cea a lui Lang decât cu planificarea minuțioasă a lui Bonamassa sau experiența mainstream a lui Mayer.

Blues-ul este numitorul comun al celor patru chitariști, dar orice asemănare se oprește aici. Cu siguranță cel mai rock din grup, precum și cel care a preferat să se concentreze mai mult pe instrument decât pe performanța vocală (pe care a lăsat-o mai mereu în seama excelentului Noah Hunt), a fost mereu o valoare sigură, chiar dacă nu mereu predictibilă.

Lay It Down este un exemplu bun în acest sens, blues-ul făcându-și apariția mai degrabă în chitara lui Kenny Wayne și mai puțin în structura efectivă a pieselor, un album mai degrabă de rock cu privirea ațintită spre Nashville.

Tot ca și noutate, Kenny Wayne pare mult mai sigur pe posibilitățile sale vocale, probabil și ca urmare a experienței sale cu The Rides, un supergrup care îl pune alături de Stephen Stills și Barry Goldberg. Ceea ce se vede din plin și pe piesa titlu a albumului, lansată pe single ieri, 17 mai.

Și asta se întâmplă în timp ce este în turneu, solo sau alături de colega sa de label, o anumită doamnă pe numele său Beth Hart. De ce doar în State, de ceeeeee?!?!

Adrian Coleașă