Loudcity Sessions: AG Weinberger la Clubul Țăranului

Sâmbătă, 20 octombrie, în cadrul primei sesiuni Loudcity de toamnă (un sold out pe care l-am văzut rar aici), AG Weinberger Band (varianta română) a ocupat scena Clubului Țăranului, unul dintre prea puținele locuri în care se întâmplă regulat jazz și blues în București. Loudcity Sessions a loudcity.fm și-au căpătat deja o reputație și au devenit o garanție de calitate.

AG Weinberger @Loudcity Sessions, by Adrian Coleașă, 2018

Photo by Adrian Coleașă

AG nu are nevoie de prezentare decât cuiva complet străin de fenomenul blues românesc din ultimii 25 de ani. De altfel, așa cum povesteam odată, mi s-a pomenit numele lui de către un american get-beget în îndepărtatul Seattle, când venise vorba despre România.

Iubit, contestat, invidiat, bârfit, AG și-a văzut de drumul lui, doar așa cum a considerat, vocal atunci când a considerat necesar în apărarea unei bresle ce rareori își conștientizează existența. Cântând blues, compunând (o pasăre rară când catalogul genului este atât de la îndemână), mereu serios, aplicat și profesionist la un mod cum foarte rar am văzut la noi.

Pe 9 noiembrie va avea loc lansarea celui de al nouălea album al său, ReBorn, la Sala Rapsodia. Discul era disponibil la vânzare la concert, poate fi accesat pe toate canalele de distribuție digitală și a definit seara, așa cum am receptat-o eu.

AG Weinberger @Loudcity Sessions, by Adrian Coleașă, 2018

Photo by Adrian Coleașă

Anunțam Reborn aici și nu intenționez să-i fac o cronică, doar să lansez o invitație la a-l asculta. Pe bune, de când cu Spotify nici măcar nu costă ceva, doar “deranjul” de a da un click și a fi prezent de la cap la coadă.

Albumul este surprinzător și își merită cu prisosință titlul. Un alt AG, renăscut, revigorat, reinspirat, explorează teritorii sonore noi pentru cei obișnuiți cu ceea ce a făcut până acum. Și totuși același, dar la un alt nivel de sofisticare, într-o incursiune dezinvoltă și cu aplomb în peisaje colorate puternic de jazz. Jazz care live a sunat mult mai organic decât pe album, iar tranziția a părut nu doar naturală, ci de-a dreptul inevitabilă.

Este foarte adevărat că meritul este împărțit de band leader cu trupa excepțională reunită pe scenă, nu doar un cumul de multă experiență și tehnică impecabilă, ci și multă chimie și inspirație. Iar împricinații au fost Virgil Popescu (bas), Szabó Zsolt (clape) și Ciprian Leu (tobe).

AG Weinberger @Loudcity Sessions, by Anca Coleașă, 2018

Photo by Anca Coleașă

Cum s-a desfășurat seara? Cu multă poftă de cântat, cu foarte multă bucurie de ambele părți ale “baricadei”, cu povești și glume. AG are (și) talentul de a-și apropria piesele altora și a le reda într-o manieră personală, astfel încât, noi sau vechi, piese proprii sau coveruri, am avut parte de un tot unitar, iar două ore de cântat au trecut pe nesimțite.

A fost o liturghie în biserica blues-ului și am plecat cu toții renăscuți. Dar asta parcă suna mai bine în limba în care s-a născut genul ăsta și nu întâmplător cei mai mulți preferă să cânte muzica asta în engleză.

Adrian Coleașă

Galeriile foto ale serii sunt disponibile pe paginile fotografilor, aici și aici.


ReBorn, noul album AG Weinberger este acum disponibil pe toate platformele de distribuție digitală

ReBorn, cel mai recent album AG Weinberger, este acum disponibil pe platformele de distribuție digitală precum Spotify, Deezer, iTunes sau Amazon Music.

ReBorn

Al 9-lea album al celui considerat de către critici „Mr. Blues al României”, însumează un ansamblu de caracteristici și discursuri muzicale, care ne conduce în lumea unică a artistului. Prin această lucrare AG atinge o stare de maturitate și relaxare, atât de necesară pentru a-și asigura continuitatea prezenței sale în rândul celor de nivel internațional. Muzici noi, livrare excelentă, producție de talie mondială… Cele 12 piese depășesc cu mult obișnuitele clișee ale genului blues, iar armoniile și ritmurile neobișnuite conferă prospețime limbajului muzical mixt. Pe albumul ReBorn putem asculta de la shuffle până la big easy second line, de la pop blues până la baladă country sau jazz.

Discul a fost înregistrat la Budapesta, în studioul Origo cu o echipă din Ungaria, iar piesa ‘The Fool’s Lucky Day’ îl are ca invitat special pe legendarul Bob Margolin – care a fost chitaristul lui Muddy Waters.

De la stânga la dreapta: Cserny Kalman – tracking & mixing engineer; Cseke Gabor –
pian, Hammond, keyboards; Hars Viktor – chitara bas, contrabas; Pusztai Csaba – drums, percussions; AG Weinberger – all guitars, lapsteel guitars, vocal

Împătimiţii de blues şi jazz vor avea ocazia să asculte live piesele de pe ReBorn (și nu numai) în cadrul unui concert de excepție, ce va avea loc în București, pe data de 9 noiembrie 2018, la Sala Rapsodia, unde AG va fi acompaniat de aceeași echipa de muzicieni care a participat și la înregistrarea albumului. Biletele pentru evenimentul din București vor fi puse în vânzare în scurt timp, atât online cât și fizic, la casieria sălii.

Considerat de către legendarul B.B. King „un chitarist carismatic de cea mai înaltă clasă”, AG Weinberger este singurul artist de blues şi jazz din România selectat pentru nominalizare la 7 categorii la Premiile Grammy, decorat în 2011 cu Ordinul Cultural în grad de Cavaler. El îşi continuă misiunea cu acelaşi zel, cu aceeaşi pasiune şi credință pentru a impune muzica bună în viaţa culturală din România.


AG Weinberger – Late Summer Green Go 2.0

Green Hours, sâmbătă seara. La doi pași de o piață ticsită în care se lansează “ca la piață” ceva brănduit cu mult roz.

Să scriu că am descoperit un AG pe care nu îl cunoșteam? Nu cred că oamenii se pot schimba fundamental și că subit pot scoate din neant o fața nou-nouță. Cred în schimb că dacă ne arată o latură necunoscută nouă, aceea a existat dintotdeauna acolo.

Photo: Anca Coleașă

Să scriu că rareori m-am simțit atât de bine și de inclus în ceea ce s-a întâmplat? Ieșisem la un concert și o bere cu prietenii; m-am trezit într-un spațiu intim, prietenos și curat. Circa optzeci de oameni au împărțit un moment unic în acel spațiu. Un moment care nu a putut fi stricat nici măcar de bubuiturile grobiene ale artificiilor trase de la doi pași.

Ce s-a întâmplat de fapt acolo? S-au spus povești și s-au cântat cântece. Aproape numai coveruri, nu toate blues așa cum mă așteptam. De la King Bee la Help!, de la Dr John la Bob Marley, Stevie Nicks și Neil Young… Aș putea înșira tot setlistul, dar cumva mi se pare inutil. Când cineva reușește să te agațe cu o piesă care în original nu ți-a spus prea multe sau chiar nu ți-a plăcut, acea interpretare își transcede condiția de cover și devine proprietatea spirituală a celui ce i-a dat noile haine. Asta mi s-a întâmplat sâmbătă seara cu Dr John sau Neil Young care n-au fost vreodată printre preferații mei.

Dincolo de repertoriu, a fost o seară 100% AG. A spus povești, cu vorbe sau cu muzică și m-a făcut să mă simt iarăși copilul care descoperea fascinat muzica și instrumentele care o produc. Pentru asta nu pot decât să îi mulțumesc smerit și îndrăznesc să cred că într-o măsură mai mică sau mai mare cu toții am simțit același lucru. M-a făcut să mă simt special și mai bun.

Nu toate poveștile spuse au fost simpatice și drăguțe, dar toate au fost adevărate. Inclusiv reflecțiile cu gust amar asupra condiției artistului în general și la noi în special.

Am descoperit cea mai profesionistă atitudine pe care am văzut-o vreodată în țară. Da, artiștii nu trăiesc cu aer și nu cântă în public doar de plăcere. Da, este foarte normal să spui “astea sunt flyer-ele pentru lecțiile mele de chitară și acolo găsiți CD-urile mele după concert”. Da, asta este normalitatea, a început să apară și sper să o văd din ce în ce mai des.

Mai mult, am văzut un artist care crește și promovează următoarea generație. O altă surpriză a serii a fost David Ștef, despre care sunt sigur că vom auzi tot mai des în viitorul apropiat.

“În seara aceasta aici s-a spus doar adevărul, din punctul meu de vedere”. Așa a încheiat AG și singura mea observație este că în acea seară s-a spus doar adevărul. Punct.

În final, am și eu o poveste. Într-o seară ploioasă (așa cum poate să plouă doar în Seattle), am intrat într-un club de blues numit “Highway 99” împreună cu un coleg. Clubul aproape gol găzduia întâlnirea Washington Blues Society. Văzându-ne singuri la bar și vorbind într-o limbă străină, președintele societății s-a apropiat de noi și ne-a întrebat de unde suntem. Auzind răspunsul “Romania”, s-a luminat la față. “Romania? I know Romania. Attila Weinberger, Attila The Hun. He played here”.