Adio Paco de Lucia!

Unde se duc marii muzicieni când se duc? Cel mai probabil în marea orchestră din ceruri și continuă să facă muzică.

Astăzi a venit vestea că ne-a părăsit Paco de Lucia, unul dintre marii muzicieni ai secolului XX.

Paco de Lucia (2007) Chitarist, compozitor, producător, a fost descris ca “un titan al chitarei”, indiferent ce gen a ales pentru a se exprima. Fie că a condus noul val flamenco, fie că a trecut cu imens succes prin jazz sau clasică, influența lui a fost comparată cu a celor mai mari, precum Segovia.

Odihnește în pace, mulțumim pentru muzică!


Justin, chitaristul roz

Nu, Justin nu se îmbracă în roz (si chiar dacă  l-ar păli cheful, treaba lui). Doar că de cinci ani încoace este chitaristul lui Pink (pardon, cică se scrie corect P!nk). Și în buletin îl cheamă Justin Derrico.

55914893

O fi cool, n-o fi, da’ mie îmi place Pink, și ca prezență și ca prestanță și ca prestare. Mai ales că devine tot mai rock, n-o să mă mir dacă pe viitorul album e chiar hard’n’heavy, are temperamentul, gustul și livrarea potrivită genului.

Dacă nu mi-ar fi plăcut, l-aș fi ratat și pe Justin (alegerea lui ca și chitarist este o altă dovadă de bun gust a fetei). De la “Babe I’m Gonna Leave You”, cover de tot respectul al clasicului Zeppelin, până la piesele acustice, jos pălăria!

La sfârșitul anului trecut, Derrico a scos și primul album solo, instrumental, “Boldly Going Nowhere”.

Altceva decât ce face la job-ul de zi cu zi, să ridice mâna vă rog cel care zice că nu-i place. Aha, lăsați, discutăm mai tărziu, între patru ochi. Eu zic doar că he boldly goes somewhere.

Site-ul oficial – http://justinderrico.com/.


La mulți ani Florin Ochescu!

Nu o să mă apuc să compilez istoria lui Florin, a făcut-o Radu Lupașcu, în Arta Sunetelor. Atât istoria, cât și un interviu exhaustiv.

Faptul că nu are un siteweb  propriu, sau măcar o pagină pe Facebook, mi se pare absolut consistent cu el însuși. Nu pentru că ar avea vreo problemă cu tehnologia (din contră), doar cred că păcatuiește printr-un exces de modestie.

Photo Pro Guitar

A cântat pe primul disc pe care l-am cumpărat vreodată, “Puterea muzicii” – Progresiv TM. Ce mi-o fi venit să cumpăr așa ceva la frageda mea vârstă de atunci nu m-am dumirit nici până acum, dar încă mai țin minte pasaje din el.

Am crescut privindu-l pe scenă, alături de trupele prin care a trecut (aș zice chiar trupele pe care le-a marcat).

Este unul dintre cei mai normali oameni pe care îi cunosc, mereu amabil și ușor de abordat. E cam târziu să-l învețe cineva conceptele de fiță și show off. Dacă aveau pe ce să se prindă ar fi făcut-o, dar n-au avut nici o șansă.

Mereu curios și informat, orice conversație este un deliciu. N-o să-i aduc elogii despre cunoștințele și înțelegerea întregului fenomen muzical, nu numai al instrumentului preferat. În schimb, l-am urmărit absolut fascinat de destule ori, cântând, explicând, povestind… Dacă aș fi fost fotografiat, probabil că aveam expresia copilului ce tocmai l-a surprins pe Moș Crăciun în flagrant, desfăcând sacul cu jucării.

Mă bucur enorm că îl cunosc și sper din tot sufletul să îi pot ura la mulți ani, pe 9 februarie al multor ani de acum încolo. Mulțumesc frumos!

Una dintre (mult prea prea) puținele înregistrări disponibile public, alături de Nuțu Olteanu, Iulian Vrabete și Florin Ionescu.

Thomas Blug, chitarist și nu numai

Thomas Blug e un tip ocupat. Solicitat intens în varii roluri de industria muzicală germană, a apărut alături de mulți dintre compatrioții săi, dar și mulți dintre eroii săi – Percy Sledge, Stewart Copeland, Tommy Emmanuel, Don Ayrey… Mai ales că are multe fațete – rock, pop, blues, soul…

1254935731_0_scaled

Chitarist, compozitor, inginer electronist (designer și clinician pentru Hughes & Kettner), și-a găsit timp și pentru proiectele proprii – mai multe albume solo, până să formeze Thomas Blug Band, în care l-am regăsit (mult mai mare, la propriu) pe alt individ ce mi-a încântat adolescența, Thijs Van Leer, ex-Focus (clape și flaut, evident).

bandfoto_neu_bearbeitet

Trev Wilkinson i-a făcut un model propriu de chitară, bazată pe Stratocasterul lui preferat (un ‘61, alb), sub brandul Vintage.

Anul acesta, Thomas Blug urmează să scoată un nou DVD live, ”Blug Plays Hendrix”. CD-ul e disponibil deja.

Site-ul omului: http://www.thomasblug.de/

Go, go, go, merită urmărit.