Crematory: Unbroken, nou album în martie

Postat: 26/01/2020 | Autor: | Înscris în: Muzică | Tags: , , , , , | Scrie un comentariu

Crematory sunt una dintre cele mai vechi trupe de gothic metal în activitate. De la începuturile death metal din 1991, trecând prin episoade de industrial (varianta Neue Deutsche Härte), trupa fondată de vocalistul Gerhard Stass și toboșarul Markus Jüllich și-a văzut de propriul drum, căutând succesul în condițiile lor, indiferenți la mode.

Pe 6 martie va apărea Unbroken, cel de al 15-lea album de studio și primul la Napalm Records.

Dincolo de preferințele personale ale fiecăruia, nimeni nu le poate nega persistența cu care au scos piese de calitate într-un ritm constant, ca și volumul de muncă depus, nematerializat neapărat în succesul comercial.

Unbroken marchează nu doar un nou pas înainte ci și o revenire (la un alt nivel) la inspirația începutului de mileniu (fanii The Fallen nu ar trebui să fie dezamăgiți), o nouă demonstrație a diversității emblematice pentru evoluția unei trupe poate subapreciate.

The Downfall a fost primul single extras de pe noul album, un mariaj între gothic și industrial în aceeași atmosferă întunecată.

Mai mult decât un nou album, Unbroken este și o declarație de intenție din partea unei trupe determinate să nu devină praf în mâinile noastre, printre lacrimile timpului.

Adrian Coleașă

Pre-order Unbroken: https://napalmrecords.com/english/crematory

Crematory 2014

Postat: 17/06/2014 | Autor: | Înscris în: Muzică | Tags: , , , , | Scrie un comentariu

Recunosc, nu îi ascultasem de mult pe Crematory. Cumva, au dispărut de pe radarul meu.

Neimpresionați în vreun fel că nu mai stăteam eu cu ochii și urechile pe ei, și-au văzut de treabă liniștiți, iar în februarie au scos un album nou, “Antiserum”.

Crematory Antiserum 2014

Pe mine m-a luat pe nepregătite, nu le urmărisem parcursul din ultimii 10-15 ani. Îmi plac fuziunile de elemente disparate, dar nu mă așteptam la ce am ascultat. Chiar dacă sunt inevitabile comparațiile cu Rammstein, rezultatul final îmi place; cumva, reușesc să-și păstreze o identitate creată de mult timp, orice ingrediente ar adăuga rețetei. Au o personalitate distinctă, ceea ce fac reușește de fiecare dată să mă agațe, indiferent cât electro, industrial sau alte arome au pus în sos. De data asta, la patru ani după “Infinity”, nu au scris un album mare, dar se ascultă (și re-ascultă) cu plăcere.