David Gray – Mutineers
Postat: 25/02/2015 Înscris în: Muzică | Tags: david gray, folk, indie, mutineers, rock Scrie un comentariuDavid Gray a luat pe toată lumea prin surprindere în 1998, când lansa White Ladder, cel de-al patrulea album de studio, care s-a vândut între timp în mai bine de 7 milioane de exemplare.
Draw The Line (2009) și Foundling (2010) au ajuns amândouă în Billboard Top 10, așa că premizele erau excelente pentru noul efort, de anul trecut, Mutineers.
Photo courtesy of IHT Records
Andy Barlow (Lamb), producătorul acestui al zecelea album de studio a avut instrucțiuni clare: “nu mă lăsa să fac același album pe care l-am făcut până acum”. Și așa a și fost.
Back In The World, primul single și piesa de deschidere nu doar setează tonul întregului album, dar este și o afirmație extrem de puternică. David Gray s-a întors în mijlocul nostru debordând de bucurie, proaspăt și plin de viață.
Și-a făcut timp să experimenteze, să intre pe teritorii virgine, fără a-și uita vreun moment istoria. Pentru mulți, White Ladder rămâne momentul său de vârf. În opinia mea, ca fan declarat al respectivului album, Gray a urmat tot timpul o traiectorie ascendentă, construind pe fundația solidă a eforturilor anterioare.
Atât A New Day At Midnight (2002), cât și Life In Slow Motion (2005) au fost albume excelente, din ce în ce mai optimiste. Duse de mult sunt vremurile când reporterul NME care era anunțat că trebuie să-l intervieveze pe Gray ofta adânc și cerea o cafea și un cioclu ca să se pregătească pentru întâlnire.
David Gray este astăzi un muzician la deplină maturitate, care își permite să experimenteze. Piruetele artistice nu pot să dea greș, atât de solid este ce a construit până acum.
Poate vom avea un album nou în 2016, poate de-abia în 2018. Contează prea puțin, catalogul său de până acum este oricum suficient, tot ce urmează sunt noi și noi cireșe pe ditamai tortul.
The White Buffalo
Postat: 17/02/2015 Înscris în: Muzică | Tags: americana, country, folk, pop rock, the white buffalo Un comentariuCâteodată, apare din neant un artist care ți-e complet necunoscut și a cărui muzică te ia pe sus și nu te mai lasă să atingi pământul.
Cam așa mi s-a întîmplat în seara asta cu The White Buffalo.
Născut în Oregon și crescut în California, Jake Smith asculta punk și nu a pus mâna pe o chitară până la 19 ani. The White Buffalo a fost numele viitorului proiect, tras dintr-o pălărie cu sugestii ale prietenilor din anii de colegiu.
2002 a adus albumul de debut, Hogtied Like a Rodeo, re-înregistrat apoi în 2008. Urmat trei ani mai târziu de The White Buffalo EP, și-a găsit locul într-un program de concerte ce a străbătut Statele Unite, Japonia și Australia.
Când surferul profesionist Chris Malloy i-a ascultat muzica, a inclus imediat Wrong pe coloana sonoră a filmului său Shelter. Ceea ce s-a întâmplat mai târziu și pe coloanele sonore ale Sons Of Anarchy și Californication.
EP-ul din 2010, Prepare For Black & Blue, l-a adus în atenția casei de discuri Unison Music, care l-a semnat imediat.
Prima apariție la Unison a fost EP-ul The Lost And Found, în 2011, urmat de publicarea albumelor Once Upon A time In The West (2012), Shadows, Greys & Evil Ways (2013) și Hogtied Revisited, anul trecut.
Descris ca un continuator al povestitorilor de calibrul lui Waylon Jennings, fără a contrazice această opinie, mi se pare mai degrabă un amestec de Eddie Vedder și David Gray, cu o capacitate excepțională de a atinge puncte sensibile și a stârni emoții, ceea ce până la urmă este atributul tuturor marilor artiști.
Până la urmă, catalogările contează prea puțin, eu mă duc să mai ascult o dată epilogul Sounds Of Anarchy, Come Join The Murder, piesă pe care l-a avut colaborator pe Kurt Sutter, creatorul seriei.
Seasick Steve, poveste contemporană
Postat: 17/09/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, boogie, folk, seasick steve Scrie un comentariuS-au scris multe când a apărut sub reflectoare Seasick Steve. S-a creat o întreagă poveste despre viața lui de homeless descoperit în timp ce își exprima pe străzi talentul autentic dar neșlefuit cu o chitară cu cu trei corzi lipită cu bandă adezivă. 
Nu chiar neadevărat, pentru că Steven Gene Wold a fugit de acasă la 13 ani ca să scape de abuzurile tatălui vitreg și a vagabondat până la începutul anilor ‘70. În același timp, din anii ‘60 a început să lucreze ca inginer de sunet și ca muzician de turneu și de studio, printre prietenii săi fiind și staruri ca Joni Mitchell. În anii ‘80 și ‘90 a produs artiști indie, printre care și albumul de debut Modest Mouse. Primul album al său, Cheap, a apărut de-abia în 2001, în Norvegia, alături de The Level Devils, iar albumul său solo de debut, Dog House Music, a ieșit în 2006, susținut de un prieten DJ la un radio londonez. A fost momentul exploziei, care l-a luat și pe Steve prin surprindere. Marea Britanie a adoptat instantaneu acest bluesman american acum septuagenar ce pare întruchiparea autenticității. Autenticitate susținută și de instrumentele primitive pe care le folosește – chitare făcute din cutii de trabuce, din capace de roți sau care par pur și simplu recuperate de la gunoi. De atunci, Steve a ajuns un star (mai ales pentru britanici), a scos încă patru albume de studio, două compilații și un EP, în timp ce apărea pe scenele marilor festivaluri europene și la toate marile show-uri de televiziune, de la Jools Holland la Top Gear. 
Două debuturi
Postat: 08/05/2013 Înscris în: Muzică | Tags: americana, blues, folk, hard rock records, rosco bandana, time to begin Scrie un comentariuHard Rock (Café/Bar/Hotels/Casinos) si-au facut casă de discuri. Evident, Hard Rock Records. Prima trupă scoasă pe piață sunt Rosco Bandana, din Gulfport, Mississippi.
În 2000, senatorul Robert L. Jackson a lansat un apel pentru schimbarea imnului statului, ‘Go Mississippi”. “Avem talente recunoscute pe plan mondial; aduceti-o pe Faith Hill, pe B.B. King… la dracu’, aduceti-i pe 3 Doors Down sau Super Chikan, putem să facem ceva mai bun”. Apelurile au continuat, competiția este deschisă, iar Rosco Bandana au fost printre cei care au răspuns, cu “Feels Like Mississippi”. Cântecul este liber la download pe Soundscape. “Sperăm să ducem puțin din Mississippi în toate orașele în care cântăm”.
Ceea ce oricum au făcut cu albumul de debut, “Time To Begin”. Blues, folk modern, amestecat cu ceea ce se numește generic americana. Un început inspirat, atât pentru Rosco Bandana, cât și pentru noi-nouții Hard Rock Records. Venise timpul, probabil.
Midnight Burst 