Trupa STEMA a lansat clipul noului single, “Prizonier”

Trupa de indie-alternativ STEMA, cunoscută prin piese precum “Fiecare Om”, “Bestial” , “Outro” sau “Săgeata”, a lansat clipul noii piese – ”Prizonier”. Cu un puternic mesaj, “Prizonier” ne duce într-o stare pe care reușim să o înțelegem chiar dacă nu am trăit-o.

“Și cum ai să spui ce nu poți povesti
Ar fi fost o poveste dacă ar fi…
Și cum ai să mori când ai trăit
Ca un ostatec sub acest chip”

“Cântecul este ca o cugetare, la umbra unui copac. Are o atmosferă solară. Ea curge precum un izvor”, spune Silviu Sanda, solistul Stema.

Videoclipul piesei, realizat de TimFilm, surprinde viața în esența ei și într-o formă evocată prin trei tipuri de manifestare artistică: pictura, sculptura și tâmplăria. Arta este cea care transcede timpul, fiind moștenirea omului pentru generațiile viitoare. Fiecare dintre noi lăsăm în urmă ceva și avem influență prin fiecare zi trăită și prin fiecare clipă de interacțiune cu lumea. Dar, cum rămâne atunci când vorbim de neîmplinire și de nerealizare?

“În clip sunt filmați trei oameni: pictorul Vasile Mureșan Murivale, sculptorul Andrei Bălan și tâmplarul Ioan Neagoe. Ei, în plan principal, reprezintă opusul celor spuse în textul piesei. Ei reprezintă omul care și-a găsit destinul. Dar, videoclipul te duce cu gândul că și aceștia ar putea fi prizonierii propriilor frici. În clip sunt tot felul de corelări. Pictorul Vasile Mureșan Murivale în acțiunea facerii, apoi un tablou de-al acestuia cu chipul lui Isus, tâmplarul fiind în mediul său și sculptorul care, de asemenea e surprins în momentul creației, iar apoi cadre cu chipuri sculptate de oameni – lucrările lui Andrei Bălan. Se pot corela și trage multe concluzii iar la final imaginația receptorului public va definitiva povestea”, explică Silviu Sanda.

Muzica si text – Silviu Sanda
Video – TimFilm

Trupa:
Silviu Sanda – Voce, chitară
Robert Voicu – bass
Bogdan Valentin Bereuca – drums

Voci feminine: Alexia Dobrică

Înregistrările au fost facute la SAE România sub atenția lui Cristi Dobrică.

Mix – Silviu Sanda
Master – Herman Van der Veen

Artiștii

Vasile Mureșan (pseudonim: Murivale) este un pictor român contemporan. Semnează cu pseudonimul Murivale. TVR a realizat de-a lungul anilor 7 filme documentare despre creația sa. Din multiplele sale realizări amintim: Expoziție internațională la Paris (1997-2000), Expune la Monaco (2010), Expune la Cite International des Arts din Paris (2012), Apariții în mass-media din Statele Unite (Euronews, CNN, etc.) (2013). Joacă în filmul „Voyage au coeur de l’Europe socialique“ de Pierre Merejkowschy. Deține un canal public pe YouTube unde a realizat și a postat peste 1 000 de filme documentare despre artiștii români contemporani. Expoziții representative: „Câți artiști sunt în România – Sixtina lui Murivale” din 2005 pentru care a luat premiul Uniunii Artiștilor Plastici; „Sixtine Zero 4” de la Căminul Artei din București din 2005; „Sixtine Zero 9” de la Monaco în cadrul Galeriei L’Entrepot și la Cărturești în 2010.

Sculptorul Andrei Bălan, deși tânăr, are o carieră în plină ascensiune. A semnat 2 cunoscute lucrări în spațiul public: ”Monumentul eroilor cazuţi în Primul şi Al Doilea Război Mondial” din Comuna Prigoria, Judeţul Gorj, instalat în 2011 și “Monumentul Eroilor Pompieri”, Bucureşti, Sector 1, Cartier Dămăroaia, instalat în 2011.

Tâmplarul Ioan Neagoe este, așa cum îl definește solistul STEMA, “omul simplu de la sat, cel care duce mai departe meseria lui Isus. Blândețea sa, talentul și dedicarea față de această meserie atât de frumoasă fac din fiecare creație ce îi iese din mâini o capodoperă.”

STEMA

Trupa de indie-alternative STEMA este cunoscută prin piese precum “Fiecare Om”, “Bestial”, “Outro” sau “Săgeata”. Este formată din Silviu Sanda – Voce, chitara, Robert Voicu – bass și Bogdan Valentin Bereuca – drums. Solistul trupei, Silviu Sanda, spune că numele trupei l-a găsit foarte simplu. “Nu m-am gândit la nicio stemă, ci că muzica e stema noastră. Ne-o punem în frunte și defilăm cu ea.” Stema este pe piața muzicală de 8 ani, fără vreun moment de pauză. ”Prima piesă a fost în 2011 iar în noiembrie 2012 am făcut primul concert.”

STEMA are lansat un album, al doilea urmând a fi gata în 2020. La lansarea primului album, trupa a cântat pe scenă alături de Byron, Artan, Narcis Axinte, Harlequin Jack și are un featuring cu SuperEd de la Șatra BENZ la piesa ”Fiecare Om”.


The sky is the limit! Les Elephants Bizarres lansează piesa „Skywalker”

Băieții bizari au revenit cu un track cosmic. „Skywalker” este piesa ce continuă seria începută cu „Something In Your Eyes”, cu versuri în limba engleză și linii dreamy.

Familia Skywalker este compusă din Enver Mamut (music production), Ștefan Matei (versuri), Codrin Lazăr (StarRec Studios) – mix & master și @unmatei (video).

Proiectul grafic te introduce într-un univers alternativ, fără norme, o lume a creației, o lume tangibilă, dar totodată intactă, o lume fără limitări teritoriale, care face legătura între terestru și astronomic.

Les Elephants Bizarres este o trupă indie-electro-pop cu peste 10 ani de activitate. Cu 3 albume la activ și numeroase single-uri, LESEB este una dintre cele mai îndrăgite prezențe din alternative-ul românesc. De-a lungul timpului, băieții au deschis concertele unor artiști internaționali precum Maroon 5, James Blunt, Roxette, iar pieselor lor au fost difuzate pe radio.

May the force be with you!

Asculta / Descarca „Skywalker”: https://UMRDD.lnk.to/SkywalkerPR 


NAVI – Songbird

NAVI nu este o debutantă, din contra. A scris pentru mulți artiști români, ca și în proiectul acustic pop Alexandra & Alec, dar proiectul său solo a pornit în 2012. Doi ani mai târziu au început să apară clipurile video, controversatul Picture Perfect, The Burning Process, Eyes Wide Shut.

Anul acesta a marcat debutul său discografic, Songbird, primul album pop scos de Electrecord după multă vreme.

NAVI - Songbird (Album Cover)

Eticheta auto-asumată este cea de indie pop, dar ambalajul poate induce în eroare. Mult electro pop, uneori dansant (The Backdoor), alteori beneficiind de o rară intervenție a chitarei electrice (The Burning Process), alteori piese aproape acustice, doar cu pian și voce (Eyes Wide Shut, Songbird) sau de-a dreptul dark (Shibari) albumul este mult mai divers decât poate părea la prima vedere.

Atmosfera este mereu dramatică, uneori de o fragilitate aparentă, dar cu o tensiune permanentă este creată de vocea expresivă scoasă (mai mereu) în față. Uneori îmi amintește de un Smoke City electro, alteori de o Florence and the Machine pop, dar acestea sunt doar repere personale și nu impactează receptarea unui album interesant, în care (aproape) fiecare poate găsi ceva care să-i placă

Iar Songbird nu este doar interesant, ci și extrem de bine distribuit, pentru că l-am găsit peste tot – în format fizic și electronic, pe BandCamp și iTunes, pe site-urile Amazon și altele, iar într-un spirit foarte indie este disponibil integral și pe YouTube.

Iar cel mai nou extras de pe album este My Diary, la care aștept și un clip.

Adrian Coleașă


Cred Că Sunt Extraterestru în club Control

Și a fost duminică, 11 decembrie 2016, club Control. Ultimul concert Guest al anului i-a avut ca protagoniști pe Cred Că Sunt Extraterestru.

Cred Că Sunt Extratrestru, by Anca Coleașă 2016

Photo by Anca Coleașă

Deschiderea a fost asigurată de Chill D (“beat-uri și peisaje”, chiar la propriu), foarte în ton cu locația și audiența.

Înființați doar de aproximativ un an și jumătate, CCSE și-au creat rapid o identitate proprie și un public fidel. astfel încât clubul a fost plin într-o seară de duminică.

Cred Că Sunt Extratrestru, by Adrian Coleașă 2016

Photo by Adrian Coleașă

Nu am simțit vreun moment nevoia vreunei paralele  sau perpendiculare cu Subcarpați, CCSE sunt altceva și nu cred că a cineva dintre cei prezenți a avut vreo îndoială. Oamenii știau textele, au cântat cu ei, au dansat și în general s-au simțit foarte bine.

Pentru mine, ocazia de a-i vedea a fost o premieră. Dincolo de clipuri și ce mai apucasem să văd înainte de show, surpriza (mea) a venit dinspre momentele cu savoare de RATM, care par să-i prindă mai bine decât aș fi crezut.

Una peste alta, neofit sau convertit, mă îndoiesc că a plecat cineva nemulțumit, nefericit sau plictisit, De urmărit!

Galeriile foto ale serii sunt disponibile aici și aici.


David Gray – Mutineers

David Gray a luat pe toată lumea prin surprindere în 1998, când lansa White Ladder, cel de-al patrulea album de studio, care s-a vândut între timp în mai bine de 7 milioane de exemplare.

Draw The Line (2009) și Foundling (2010) au ajuns amândouă în Billboard Top 10, așa că premizele erau excelente pentru noul efort, de anul trecut, Mutineers.

David Gray by Jake WaltersPhoto courtesy of IHT Records

Andy Barlow (Lamb), producătorul acestui al zecelea album de studio a avut instrucțiuni clare:  “nu mă lăsa să fac același album pe care l-am făcut până acum”. Și așa a și fost.

Back In The World, primul single și piesa de deschidere nu doar setează tonul întregului album, dar este și o afirmație extrem de puternică. David Gray s-a întors în mijlocul nostru debordând de bucurie, proaspăt și plin de viață.

Și-a făcut timp să experimenteze, să intre pe teritorii virgine, fără a-și uita vreun moment istoria. Pentru mulți, White Ladder rămâne momentul său de vârf. În opinia mea, ca fan declarat al respectivului album, Gray a urmat tot timpul o traiectorie ascendentă, construind pe fundația solidă a eforturilor anterioare.

Atât A New Day At Midnight (2002), cât și Life In Slow Motion (2005) au fost albume excelente, din ce în ce mai optimiste. Duse de mult sunt vremurile când reporterul NME care era anunțat că trebuie să-l intervieveze pe Gray ofta adânc și cerea o cafea și un cioclu ca să se pregătească pentru întâlnire.

David Gray este astăzi un muzician la deplină maturitate, care își permite să experimenteze. Piruetele artistice nu pot să dea greș, atât de solid este ce a construit până acum.

Poate vom avea un album nou în 2016, poate de-abia în 2018. Contează prea puțin, catalogul său de până acum este oricum suficient, tot ce urmează sunt noi și noi cireșe pe ditamai tortul.