„Ceva” de weekend

În dezbaterea continuă “Beatles sau Stones?” recunosc, aleg Beatles.

Nu înseamnă că nu ascult Rolling Stones, chiar îmi plac foarte tare în prima lor perioadă, cu Brian Jones și apoi cu Mick Taylor. Dar nu sunt Beatles. Și nici apoteoza atitudinii rock și a cool-ului. Mai mult a fițelor de star și a fugii de răspundere, în timp ce ne dăm după orice e la modă în ziua respectivă. Na, le-am dat și verdictul, clar că or să aibă coșmaruri la noapte.

Dar înapoi la Beatles (au și ei bube personale, că doar nu-s niște minunați virtuali) și la cel mai discret dintre ei – George Harrison.

În 1969 era publicat cântecul pentru care îl știm cu toții, “Something”.

Hit instantaneu, iubit de toată lumea, Elvis l-a inclus în repetoriu, Sinatra l-a declarat “best love song scris în ultimii 50 de ani”, toată lumea s-a extaziat.

Legenda urbană spune că a fost scris pentru Patti Boyd, nevasta proprie (mai târziu și nevasta lui Clapton, viață agitată, deh). Harrison a negat mai târziu, Patti a diseminat informația, chiar contează până la urmă?!

Piesa a fost înregistrată de o grămadă de artiști din toate genurile (vreo 150 de versiuni, doar “Yesterday” o întrece din punctul ăsta de vedere). Versiunea preferată a lui George era cea înregistrată de James Brown, se zice.

Nu e și cover-ul meu preferat, așa că am apelat la un specialist în cântat piesele altora, Joe Cocker (în definitiv s-a și lansat preluând “With A Little Help From My Friends”). Și da, versiunea asta îmi place. Nu la fel de mult ca originalul, dar fie, merge. Clar, Cocker o să viseze frumos la noapte, nu ca nașparliii de Jagger și Richards.


Concert pentru George

Astăzi ar fi fost ziua lui George Harrison.

Dincolo de regretele că nu mai e printre noi, să-i sărbătorim viața și muzica. Toată ziua se va difuza în streaming concertul memorial de la Royal Albert Hall, 29 noiembrie 2002, “Concert For George”.

harrisonfeb25

S-au strâns atunci prietenii ca să-l omagieze așa cum știau ei mai bine, și anume cântând – Eric Clapton (care a fost și director muzical), Paul McCartney, Ringo Starr, Ravi Shankar, Tom Petty & The Heartbreakers…

Go, go, go! Toată ziua, la http://concertforgeorge.com/,


Something

Iubitorul de chitare este o creatură aparte.
Un pasionat de automobile, dacă își permite, va cumpăra un model de colecție. Dacă este și fan Steve McQueen, își va dori poate Fordul Mustang pe care acesta l-a condus în “Bullit”. Puțin probabil că își va dori o replică a respectivei mașini, identică până la ultima zgârietură.

Industria producătoare de instrumente muzicale funcționează puțin altfel și explicațiile sunt multe.
Replica unui instrument celebru se va vinde încă dinainte de a fi fabricată seria respectivă, la prețuri accesibile doar colecționarilor și rock starurilor. Mai târziu, când unele dintre instrumentele respective ajung pe eBay sau în casele de licitații, prețurile cresc și mai mult. Uneori, mult mai mult.

Exemplele de acest gen sunt tot mai multe, cererea nu pare decât să crească și întreaga industrie prosperă.

Astăzi, ultima creație a Gretsch Custom Shop – George Harrison Tribute Duo Jet.

Prima chitară “decentă” a lui Harrison, a fost cumpărată în 1961, cu 70 de lire sterline (și o chitanță IOU de încă 20), de la un marinar din Liverpool, care o cumpărase la rândul lui din acum dispărutul magazin Manny’s, din New York. Produsele americane erau restricționate la import în Marea Britanie și chitarele nu făceau excepție. Chitarele electrice americane ale rock’n’roll-ului nu se găseau în Europa, și oricum numai ieftine nu erau.

A fost chitara lui Harrison în primii ani Beatles.

George Harrison

A fost de asemenea și ultima chitară a lui. În 1987, apărea pe coperta ultimul său album de studio. Ultimul album din timpul vieții, ce conține și hitul major “Got My Mind Set On You”.

George Harrison - Cloud Nine

Câte s-au fabricat? 80 de exemplare, clone perfecte ale originalului.
Cât costă? $ 20,000, preț recomandat de retail (și asta doar pentru cei suficient de norocoși ca să fi ajuns pe lista de comenzi).

„Got My Mind Set On You” am ascultat până la saturație, așa că hai să încheiem cu piesa titlu a albumului, live în Japonia (da, în spatele lui Harrison e Clapton).

George Harrison–Cloud 9