Lecții cu Kirk: Here Comes The Sun

Here Comes The Sun este una dintre cele mai îndrăgite piese Beatles, scrisă de George Harrison la începutul lui 1969 de un George Harrison obosit, tracasat de probleme legale și medicale, refugiat în casa de la țară a lui Eric Clapton în Ewhurst, Surrey, după o iarnă neobișnuit de lungă.

Un răspuns la atmosfera sumbră ce îi învăluia pe Beatles în acel moment, Here Comes The Sun, a apărut pe Abbey Road, album lansat în septembrie 1969, și alături de Something a marcat recunoașterea lui Harrison ca forță compozițională de același nivel ca și cuplul Lennon – McCartney.

Deși piesa este scrisă în A major, aranjamentul lui Kirk este în Drop D.

Un PDF ce conține tabulatura și partitura piesei, ca și un fișier Guitar Pro, sunt disponibile pe site-ul lui Kirk.

Adrian Coleașă


Lecții cu Kirk: In My Life

Lecțiile de chitară cu Kirk revin, acum cu un aranjament pentru chitară acustică a unei piese Beatles.

In My Life a apărut în 1965, pe Rubber Soul. Deși ulterior Lennon și McCartney nu au fost de acord asupra importanței contribuției fiecăruia dintre ei la piesă, a fost pentru prima oară când John Lennon scria versuri personale, inspirate direct din viața sa.

În plus, cel de al cincilea Beatle, George Martin, a contribuit cu un solo de pian pentru bridge-ul piesei, care redat la o viteză mai mare decât cea a înregistrării a produs un sunet de clavecin, cu o octavă mai sus, inspirându-i și pe alți producători să folosească clavecinul în aranjamentele lor.

Piesa originală este în A, dar aranjamentul lui Kirk este în G. Nu a încercat să transcrie soloul de “clavecin” al lui George Martin ci a scris un solo propriu ce urmează progresia strofelor.

Un fișier Guitar Pro, ca și un PDF ce conține tabulatura și partitura piesei sunt disponibile pe site-ul lui Kirk.

Adrian Coleașă


Gary Clark Jr – Come Together

Justice League este un film prost. Relativ de succes, cu încasări de jumătate de miliard, dar asta nu-i crește în vreun fel valoarea artistică.

Există totuși niște mici floricele (care nu aduc primăvara) pe coloana sonoră, printre care și Come Together a lui Gary Clark Jr (cu Junkie XL).

Piesa scoasă de Beatles în 1969 are mai bine de 300 de preluări și adaptări, de la Ike & Tina Turner și Aerosmith până la Marcus Miller, Arctic Monkeys, Godsmack sau Soundgarden.

Cu toate acestea, Gary Clark Jr a reuși să dea prospețime unei piese arhicunoscute și să și-o aproprieze. O realizare impresionantă și de salutat, într-o manieră mai rock și mai heavy decât ar fi fost de așteptat.

Adrian Coleașă


Beatles Blues?

Beatles și tot curentul Mersey Beat nu și-au citat printre influențe blues-ul. Rock’n’roll, Motown soul din belșug, dar nu și blues.

Mai mult, atunci când Lennon “încerca să ajungă la Dumnezeu și se simțea sinucigaș” în India, a vrut să scrie o parodie de blues, care să ia peste picior boom-ul blues din Anglia anilor ‘60.

Dar Lennon fiind Lennon și Beatles fiind Beatles, parodia a avut și ea o scânteie de genialitate și a reușit să prefigureze atât blues rock-ul, cât și elemente de hard rock.

“Yer Blues” a fost înregistrat în 1968 și a apărut pe White Album în același an.

După apariția albumului, Lennon l-a interpretat live pentru Rolling Stones Rock and Roll Circus, alături de un supergrup, numit The Dirty Mac, din care mai făceau parte și Eric Clapton, Keith Richards (la bas) și Mitch Mitchell.

Înregistrările live au rămas nepublicate până în 1996, dar piesa în sine a fost preluată de artiști blues (rock) autentici precum Jeff Healey sau Kenny Wayne Shepherd.


De weekend – Shout!

Anul era 1959 și Isley Brothers aveau primul hit – Shout!

Un hit minor, dar infecțios. Discurile s-au vândut încet-încet, dar piesa a devenit instantaneu obligatorie în toate sălile de dans.

Interesant este că deși au preluat-o foarte mulți și încă și mai mulți o cântă live, nimeni nu a avut succese deosebite cu ea. La americani a ajuns și în repertoriul obligatoriu de nunți și botezuri, bașca în Grammy Hall Of Fame. Și tot nu se vede spectaculos în vânzări.

Poate singura excepție ar fi scoțiana Lulu, care a intrat în Top 10 UK cu două înregistrări ale piesei, în 1964 și 1986.

Și da, cel puțin la vremea respectivă, toată lumea cânta “Shout!” live. Cu Beatles în frunte.

Timpul a trecut, piesa a rămas la fel de populară. Printre mulți alții, Green Day o includ des în repertoriul de concert.