RIP Rick Parashar!

Numele poate nu sună cunoscut prea multora, dar întreaga scenă din Seattle îi datorează enorm. Rick și Raj Parashar au înființat London Bridge Studio în 1985.

Rick a lucrat ca producător și instrumentist cu nume esențiale ale scenei, ca Pearl Jam (“Ten”), Alice in Chains (“Sap”), Temple Of The Dog…

Rick Parashar

Influența lui a depășit cu mult scena din Seattle, pentru că la abilitățile lui au apelat o multitudine de nume mari, de la Dinosaur Jr, până la Melissa Etheridge, trecând prin Blind Melon, Pride & Glory a lui Zakk Wylde,  Bon Jovi (“Have a Nice Day”), Nickelback (“Silver Side Up”), 3 Doors Down (“Away From The Sun”)…

Rick a fost recunoscut de industrie în special pentru producția vocală. Când nu participa la înregistrări cântând la pianul Fender Rhodes, la orgă sau la percuție (Pearl Jam  – “Black” și “Jeremy”, Temple Of The Dog – “Call Me A Dog”, “All Night Thing” și “Times Of Trouble”), rafina melodiile vocale și frazarea artiștilor cu care lucra sau scria armoniile și vocile de fundal.

Ne-a părăsit pe 14 august, la doar 50 ani, din cauze naturale, în căminul lui din Queen Anne. Odihnește în pace Rick!


Pearl Jam fulgeră în octombrie

Adică pe la jumătatea lunii, când iese “Lightning Bolt”, cel de-al zecelea album de studio. Era și timpul, “Backspacer” a apărut acum hă hăăăăăăă…, în 2009.

Pearl Jam - Lightning Bolt. 2013 Departe sunt vremurile de aur ale grunge-ului, când vindeau cu milioanele (de 13 ori platină pentru “Ten” în USA, de 7 ori pentru “Vs”, sau de 5 ori pentru “Vitalogy”).

Oamenii își văd liniștiți de o carieră solidă, care iată a împlinit 22 de ani, sănătoasă și vioaie. “Mind Your Manners” este primul single, vocea lui Eddie parcă are și ea niște riduri, dar energia și pofta de cântat sunt acolo. Reminder al rădăcinilor punk ale întregului curent grunge (nu doar muzical, ci mai ales ca atitudine și filozofie), anunță bine un album aproape neașteptat. Să fim sinceri, câți dintre noi se mai întrebau “oare când o mai scoate ceva Pearl Jam?”.


Diavolul a pus dinozaurii p-aici

Cam așa vor spune Alice In Chains pe 28 mai.

“The Devil Put Dinosaurs Here” este cel de-al cincilea album de studio. Cam puțin s-ar zice, doar că din 1995 n-au scos nimic până în 2009. Când nu se dezintoxica răposatul Layne Staley, era rândul lui Mike Inez… Iar Staley a murit în 2002. Se spune că mama și tatăl său vitreg s-au alarmat de-abia când nu s-au mai virat bani din conturile lui. La două săptămâni după deces.

Jerry Cantrell a continuat solo, sperând mereu că trupa va reveni. Așa s-a și întâmplat în 2005, iar în 2009 au scos “Black Gives Way To Blue”, care a imortalizat ceea ce fanii Purple ar numi Alice In Chains Mark II. Iar la sfârșitul lui 2011 începuseră deja să lucreze la un nou album.

Alice In Chains 2007 (William DuVall, Sean Kinney, Jerry Cantrell, Mike Inez)

Presa i-a catalogat ca și “grunge”. Jerry Cantrell a spus mereu “în primul rând, heavy metal”. În anii ‘90 au fost una dintre cele mai de succes dintre trupele americane. Au vândut peste 25 de milioane de albume în întreaga lume, Au avut două albume #1 în Billboard 200, 14 piese de Top 10, opt nominalizări la Grammy. Nici în noua perioadă nu s-au descurcat prea rău, “Black Gives Way To Blue” primind discul de aur.

Primul single de pe “The Devil Put Dinosaurs Here” este “Stone”. Restul de balauri, pe 28 mai.