Nou lyric video de la Monster Truck

True Rockers, cel de al treilea album de studio Monster Truck (al doilea pentru Mascot Label Group), a apărut la jumătatea lunii septembrie a anului trecut și am scris despre el aici.

Un pas mare în evoluția trupei, privită de unii ca marea speranță a southern rockului, de alții ca exponenți deja marcanți ai rockului clasic/vintage, albumul a fost primit cu aplauze atât de fani, cât și de presă.

În așteptarea turneului european pe care îl vor derula ca headlineri în aprilie și mai, avem și un nou lyric video, Devil Don’t Care, cea de a patra piesă de pe True Rockers.

Adrian Coleașă


Brant Bjork, un nou album și primul single

Despre Brant Bjork povesteam și acum doi ani aici, odată cu apariția Tao Of The Devil, cel de al zecelea album de studio al său solo.

După un live anul trecut, Europe ‘16, pe 14 septembrie a apărut Mankind Woman, la Heavy Psych Sounds Records.

Mankind Woman, este primul album pe care Brant a colaborat strâns cu un producător și co-autor, prietenul său Bubba Dupree, chitaristul Low Desert Punk Band.

Înregistrările au avut loc în martie 2018 la Zainaland și acasă la Brant Bjork, în Venice Beach. De înregistrări s-a ocupat Yosef Sanborn, proprietarul Massive FX Pedals din Los Angeles, iar pe album au mai fost invitați basistul Armand Secco Sabal, Nick Oliveri și vocalistul Sean Wheeler, fost membru de turneu al Low Desert Punk Band.

Chocolatize nu este doar piesa de deschidere, dar dă și primul single de pe Mankind Woman, o invitație nu doar în sufrageria lui Brant Bjork, ci și  la o imersiune în universul său desert rock psihedelic, 

Dar veștile bune nu se opresc aici, Heavy Psych Sounds Records anunțând pentru această lună re-publicarea clasicelor Tres Dias (2007) și Local Angel (2004).

Iar turneul de promovare pornește luna viitoare, după Canada și Mezic urmând Europa de Vest.

Adrian Coleașă

Order link: https://www.heavypsychsounds.com/shop.htm

Tracklist Mankind Woman:
1. Chocolatize
2. Lazy Wizards
3. Charlie Gin
4. Mankind Woman
5. Pisces
6. Swagger & Sway
7. Somebody
8. Pretty Hairy
9. Brand New Old Times
10. 1968
11. Nation Of Indica


Monster Truck, True Rockers

Canadienii Monster Truck ne-au vizitat anul trecut, fiind aleși de Deep Purple ca trupă de deschidere pentru ceea ce ar putea să fi fost ultimul lor turneu european, parte a turneului mondial The Long Goodbye Tour. Despre acel concert am scris la vremea lui aici, dar acum a venit vremea unor alte vești.

MT (c) Mathew Guido

Photo by Mathew Guido, courtesy of Mascot Label Group

În cei doi ani de la apariția celui de al doilea album, Sittin’ Heavy, au avut mai bine de 150 de showuri, ce au inclus atât turnee de stadioane (cu Nickelback, Billy Talent; Deep Purple), dar și cu concerte cu Black Stone Cherry, Volbeat, Jane’s Addiction, Rob Zombie sau Alter Bridge.

Dar inspirația mai vine și când vrea ea și nu trebuie irosită, așa că pe măsură ce apărea material nou începea schimbul la idei cu producătorul Dan Weller (SikTh, Young Guns, Enter Shikari), în iulie 2017 au intrat în studiourile Echo Mountain din Asheville, Carolina de Nord și au început înregistrările la cel de al treilea album de studio, True Rockers.

Intenția declarată a albumului este să captureze vibe-ul unei trupe de rock liberă în studio, ai cărei membri țipă unul la altul și se distrează la maximum.

Cele trei single-uri apărute până acum conturează deja imaginea unui album divers, a unei trupe aflate într-o misiune de a-și reconfirma credențialele hard rock și de a-și lărgi paleta sonică, explorând stiluri diverse, dar potrivite debitului lor de înaltă energie.

Piesa de deschidere, True Rocker, îi găsește alături de Dee Snider într-o declarație de intenție fără echivoc, “I know who I am, A true rocker, I am a true rocker, I feel the music from inside baby, from within, I’m good to go on just about anything, No time for brakes we move full speed ahead, I know who I am, a true rocker” .

Următorul extras, primul single oficial, ca și prima piesă care a beneficiat de un videoclip adevărat a fost și cea care a produs primele controverse. Evolution a fost acuzată că ilustrează dorința lor de a merge pe un drum mult mai comercial, a la Nickelback, și a stârnit lamentări instantanee că “înainte era mai bine”.

Dar pe 10 august a apărut Thundertruck (nici o aluzie la AC/DC) și a pus piciorul în prag și lucrurile la punct.

True Rockers va apărea pe 14 septembrie, tot la Mascot Label Group, ca și precedentul Sittin’ Heavy, cu încă multe alte surprize. Știu că destui dintre cei ce i-au văzut anul trecut au devenit fani, dar cu siguranță mulți alții vor fi convertiți acum.

Iar cei care doresc să îi revadă o vor putea face în noiembrie și decembrie când vor fi în turneu prin Europa de Vest în deschiderea colegilor de label de la Black Stone Cherry.

Adrian Coleașă

Pre-order: http://smarturl.it/Monster-Truck-Digi

Tracklist True Rockers:
1. True Rocker
2. Thundertruck
3. Evolution
4. Devil Don’t Care
5. Being Cool Is Over
6. Young City Heart
7. Undone
8. In My Own World
9. Denim Danger
10. Hurricane
11. The Howlin’


RoadkillSoda: Mephobia și cronica sa

Scopofobia (sau scoptofobia sau oftalmofobia) este frica irațională că alți oameni se holbează la tine, o frică patologică de a atrage atenția. Mephobia este cel mai tânăr membru al familiei, dar la cu totul alt nivel.

Mephobia este frica (la fel de irațională) că vei deveni atât de minunat încât rasa umană nu va putea să suporte și vom muri cu toții. Mult mai generoasă fobia, nu?!

RoadkillSoda - Mephobia

Din păcate pentru rasa umană, Mephobia este și titlul noului album RoadkillSoda. “Din păcate”, pentru că acest al cincilea material RKS flirtează cu o etichetare de awesomness.

Stoner rock-ul este la modă, o avalanșă de apariții inundă piața, pe toate meridianele și este greu pentru orice trupă de gen să se distingă din mulțime.

Dar Roadkill Soda, printre multe alte calități, au reușit să-și creeze o identitate proprie, recognoscibilă instant. Am făcut un blind test cu noul album și întrebarea a venit în primele 30 de secunde, “ăștia-s RKS, nu?!”

Mephobia este în primul rând un album de rock, pur și simplu. Da, este stoner acolo, au aruncat și destul grunge în mix, este 60s, este 70s, avem și blues rock, paleta este largă și masa foarte bogată.

Pentru mine, acesta este materialul fizic, palpabil, care îi trece la următorul nivel, într-o altă ligă. Ajutați și de o producție inspirată, reușesc să transmită energia live în înregistrările de studio și să păstreze tonusul ridicat de la început până la sfârșit.

Nu există timpi morți sau piese de umplutură, de la Prometheus până la Trust totul curge groovy. Vitezele se schimbă, dar parcursul muzical curge fluid și fără eforturi. Toată trupa sună mai tight decât oricând, focusată complet într-o direcție comună, foarte clară.

Fiecare își va găsi propriile piese preferate, în funcție de gusturi și stare. Nu mi se pare corect să evidențiez vreuna anume (chiar dacă preferata mea în acest moment este Casualty), ci doar albumul ca întreg, solid și unitar.

În rest, astrele s-au aliniat, ascultați și enjoy the ride!

Tracklist:
01. Prometheus
02. Bipolar
03. Consequences
04. Easy
05. Casualty
06. Legless
07. Order
08. Dip
09. Backhander
10. Tonight
11. Trust
Durata: 53:39
Data apariției: 14 noiembrie 2017

Membri:
Mircea “Hotshot Eagle” Petrescu – voce
Mihnea “Panda Elixir” Ferezan – chitară
Victor “Vava” Ferezan – bas
Mihai “Baby Jesus” Nicolau – tobe

Adrian Coleașă


Monster Truck, live @Romexpo

Monster Truck au pornit din Hamilton, Canada, în 2009. Opt ani mai târziu, au ajuns și la Romexpo, sâmbătă, 13 mai.

Monster Truck, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Joe Harvey (bas, voce lead), Jeremy Widerman (chitară), Brandon Bliss (clape) și Steve Kiely (tobe) au la activ 2 EP-uri, Monster Truck (2010) și The Brown EP (2011), și două albume, Furiosity (2013) și Sittin’ Heavy (2016).

Succesul a venit încă de la început, cu Seven Seas Of Blues, de pe The Brown EP, iar în 2013 câștigau premiul Juno (Grammy-ul canadian) pentru debut. O trupă ce muncește din greu, au cântat la Download, au deschis turneele unor Vista Chino sau Alice In Chains, iar piesele lor au ajuns deja în cele mai neașteptate locuri, de la jocuri (Sweet Mountain River pe Rocksmith 2014, Seven Seas Blues pe NHL 13 și Righteous Smoke pe NHL 17), la filme (Old Train în serialul Orphan Black) sau chiar pe terenurile de hochei (The Enforcer se cântă de fiecare dată când înscriu Toronto Maple Leafs).

Monster Truck, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Monster Truck, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Sâmbătă, condiția de trupă de deschidere le-a permis doar un set restrâns, dar extrem de convingător. Asta pentru cei care nu îi știau deja.  Aceștia erau destui (în definitiv, cu câteva excepții, oamenii veniseră pentru headlineri), dar mulți dintre ei au plecat convertiți.

Nu neapărat extrem de prolifici, marca lor de rock musculos este o fuziune de hard rock, stoner, southern și heavy blues. Un sunet amplu le permite să se simtă bine în spații largi și par predestinați pentru stadioane.

Why Are You Rocking a rămas o întrebare retorică, pentru că a dat un semnal instantaneu. Don”t Tell Me How To Live, The Enforcer, The Lion, She’s A Witch, Sweet Mountain River, Old Train… au luat pe sus un public poate surprins, dar care s-a bucurat vizibil de tot ceea ce primea. Și pe bună dreptate.

Când trec în teritorii precis definite, comparațiile se fac doar cu cei mai mari. For The People (pe care nu au cântat-o sâmbătă, deși este în setlistul lor obișnuit) merită oricând să fie în catalogul Lynyrd Skynyrd, iar For The Sun și-ar fi dorit-o cu siguranță Free sau Bad Company dacă ar mai fi cântat astăzi.

Monster Truck, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Monster Truck fac parte din acea specie rară de trupe pur live. Oricât de bine ar suna ce înregistrează (și sună foarte bine), live lucrurile se amplifică exponențial. Sunt născuți pentru scenă, este mediul lor natural, o iau în stăpânire și nu îi mai dau drumul.

Sunt o trupă tânără, foarte puternică și extrem de dornică. Dornică de afirmare, dornică de a-și prezenta muzica în fața cât mai multor oameni, dornică pur și simplu să cânte și să se simtă foarte bine în timp ce fac asta.

Sunt gata să pariez că data următoare îi vom vedea ca headlineri, nu în deschiderea vreunei alte trupe, galonate, dar aflate la ora albastră a carierei. Pentru că pot și pentru că merită!

Adrian Coleașă

PS: Când am plecat, imediat după ce au terminat de cântat, stocul lor de viniluri era deja epuizat, iar restul de merch era în pericol iminent. O fi și ăsta un semn.

PPS: Galeriile foto sunt disponibile atât pe pagina Midnight Burst (aici și aici), cât și pe paginile fotografilor (aici și aici).