Immortal Randy Rhoads

Avea potențialul să fie unul dintre cei mai mari.

Chiar dacă ne-a părăsit la doar 25 de ani, a rămas o referință majoră a metalului contemporan și nu și-a pierdut relevanța, din contră.

Pe 2 martie UDR Music va scoate “Immortal Randy Rhoads – The Ultimate Tribute”, un nou omagiu binemeritat.

Produs de Bruce Kulick, albumul va conține 11 dintre piesele clasice co-semnate de Rhoads pentru Ozzy (Crazy Train, Mr Crowley, Suicide Solution, Goodbye To Romance…), dar și din perioada Quiet Riot (Killer Girl, Back To The Coast).

Pentru înregistrări, s-au strâns 20 dintre muzicienii de top – Rudy Sarzo, Serj Tankian, Tom Morello, Vinny Appice, Tim “Ripper” Owens, Chuck Billy, Alexi Laiho, George Lynch, Gus G., Bruce Kulick, Doug Aldrich, Dweezil Zappa…

A plecat mult prea devreme, dar este încă foarte prezent printre noi.


The Carburetors, Fast Forward Rock’n’Roll

Norvegia este cunoscută mai ales pentru trupele black metal și artiștii de jazz. Cu toate acestea, scena muzicală este extrem de diversă și acoperă toate genurile.

The Carburetors s-au format în 2001 în Oslo și au fost descriși ca un amestec de Chuck Berry și Motörhead.

The Carburetors

Trei albume de studio și un mini-LP live până acum i-au ajutat să se impună ferm. Colaborarea lui Eddie Guz, vocalul, la primele trei albume Chrome Division, n-a făcut decât să le crească notorietatea. Ca și concertele în deschiderea unor Mötley Crüe, Judas Priest, Deep Purple, Motörhead sau Rose Tattoo.

În 2012 au participat la selecția reprezentantului național la Euroviziune și voturile publicului i-au propulsat direct pe locul doi în finală. Nu au câștigat, dar așa se întâmplă într-o țară consumatoare de rock pe pâine precum cele scandinave.

Un album nou era anunțat pentru 2014, dar va ieși când îi va veni sorocul. Până atunci, vorba lor, Rock’n’Roll Forever!


Joel Hoekstra, noul chitarist Whitesnake

Și iată că a fost anunțat oficial succesorul lui Doug Aldrich în Whitesnake.

S-a pariat pe o întoarcere a lui Adrian Vandenberg, s-au speculat numele unor John Sykes sau chiar Bernie Marsden, dar, ca de obicei, Coverdale a venit cu o surpriză.

Photo by Ben Miller

Joel Hoesktra este un chitarist new-yorkez ce activa până în acest moment la Night Ranger și atunci când nu era în turneu, pe Broadway, în musical-ul “Rock Of Ages”.

Născut la Chicago din părinți muzicieni, a avut de mic parte de o educație clasică, primele instrumente fiind violoncelul și pianul. Asta până l-a auzit pe Angus Young și s-a apucat de chitară.

A fost chitarist de turneu pentru Trans-Siberian Orchestra, Foreigner, Jeff Scott Soto, Dee Snider și mulți alții.

A participat la trei albume Night Ranger (Somewhere in California, 24 Strings & a Drummer (live & acoustic, High Road), unul cu Trans-Siberian (Dream of Fireflies (On a Christmas Night)) și are trei albume solo (13 Acoustic Songs, The Moon is Falling, Undefined).

David Coverdale a avut mereu fler pentru chitariști excepționali, alături de care a și compus piese de excepție, așa că, oricât de suprinzătoare poate părea alegerea, nu pot decât să pariez că a fost una inspirată.

Photo: Ben Miller


Bernie Marsden sclipește iarăși

Eticheta blues rock este lipită ferm pe numele lui Bernie Marsden, deși a lucrat cu mulți artiști, din genuri relativ diferite.

Probabil că este cel mai bine cunoscut pentru perioada petrecută cu Whitesnake, între 1978 și 1982; împreună cu David Coverdale a scris multe din hiturile trupei din perioada respectivă, inclusiv “Here I Go Again”.

Extrem de ocupat, dar cumva ieșit de sub lumina reflectoarelor, anul acesta revine cu un nou album solo care ar trebui să-l readucă într-o lumină bine-meritată.

“Shine” va apărea pe 18 august și problema lui Bernie a fost să nu aibă prea mulți invitați de marcă. Pentru că omul este apreciat și îndrăgit. Pe lista invitaților au rămas nume bine-cunoscute, de la Joe Bonamassa la David Coverdale, trecând prin duo-ul Deep Purple, Ian Paice și Don Airey.

Cum spune singur, râzând, “I can’t help it, I’ve got a lot of mates – and quite a few of them are guitar players”.


Judas Priest 2014

“Redemeer Of Souls” este al 17-lea album de studio pentru Judas Priest, primul fără KK Downing și primul cu Ritchie Faulkner.

Deși anunțau că scriu material nou încă din 2011, au trecut de șase ani între controversatul “Nostradamus” și “Redemeer”.

Judas Priest - Redemeer Of SoulsLumea aștepta un Judas Priest nou cu sufletul la gură, a fost evident din momentul apariției, când albumul a intrat pe locul 6 în topul Billboard, cea mai înaltă poziție ocupată vreodată. Că a plăcut inclusiv criticilor, a fost la fel de evident din cronicile elogioase care au întâmpinat albumul.

A reușit nou-venitul Ritchie Faulkner să-l înlocuiască pe KK Downing? Da.

S-a schimbat bătrânul Priest? Nu au scos niciodată două albume similare, deci surprizele erau așteptate. Duelurile de chitare tipice au devenit mai melodioase (unii s-au plâns de ironmaiden-isme, dar nu e cazul), scriitura este clasică Priest, subiectele sunt simple și de multe ori la moda zilei (Valhalla, eroisme, mai puține demonisme decât pe “Angel Of Retribution”) și chiar întoarceri la rădăcini cu arome bluesy (“Crossfire”). Asta a propos de dorința exprimată recent a lui Rob Halford de a face un album de blues, într-un interviu acordat lui Jonathan Dick de la Noisey, preluat imediat de toată presa rock.

Per ansamblu, mi-a plăcut, mi se pare cel mai interesant album al lor de la “Painkiller” încoace. Dacă “Angel Of Retribution” a fost albumul revenirii lui Halford și “Nostradamus” o tentativă conceptuală care a nedumerit legiunile de fani, “Redemeer Of Souls” este Priest clasic, o reafirmare a ceea ce înseamnă trupa asta pentru un întreg univers muzical. Poate ar fi putut să fie mai în forță și mai în viteză, dar asta au avut chef să scrie și să cânte, asta au făcut.

Cu siguranță nu și-au spus ultimul cuvânt, așa cum o și afirmă în “Never Forget”, piesă ideală de încheiere a oricărui concert, cumva echivalentul unui “We Wish You Well” pentru Whitesnake.