Long Black Electric Cadillac, nou single John Hiatt
Postat: 14/04/2021 Înscris în: Muzică | Tags: album, clip, john hiatt, leftover feelings, long black electric cadillac, single, video Scrie un comentariuPe 21 mai va apărea Leftover Feelings, cel de al 24-lea album de studio John Hiatt. Primele extrase de pe noul material au fost All The Lilacs In Ohio și Mississippi Phone Booth, urmate de astăzi de un al treilea single, Long Black Electric Cadillac, acompaniat de un clip regizat de Lagan Sebert și Ted Roach.
Pre-order / pre-save / stream Leftover Feelings: http://newwst.com/leftoverfeelingsEM.
Adrian Coleașă
John Hiatt la un nou album
Postat: 25/03/2021 Înscris în: Muzică | Tags: album, all the lilacs in ohio, clip, john hiatt, leftover feelings, mississippi phone booth, single, video Un comentariuJohn Hiatt este o forță primordială, unul dintre autorii catalogului muzicii contemporane, din aceeași categorie cu JJ Cale sau Willie Dixon. Un personaj emblematic și o figură cult, în fața lui s-au înclinat starurile establishment-ului, de la Dylan, Clapton, BB King sau Willie Nelson, până la Iggy Pop, Joe Cocker, Bonamassa, Keith Urban… Și mulți, mulți alții care i-au înregistrat piesele.
Aflat acum la aproape o jumătate de secol de carieră, rămâne la fel de activ și relevant, cel de al 24-lea album de studio, Leftover Feelings, fiind programat să apară pe 21 mai la New West Records. Pentru acest nou material, Hiatt a apelat la o altă figură emblematică, chitaristul și producătorul Jerry Douglas, un maestru aclamat al chitarei dobro/resonator și al lap steel-ului.
Primul single al noului album a fost All The Lilacs In Ohio.
Acum avem și un al doilea extras, Mississippi Phone Booth, clipul video fiind regizat de Lagan Sebert și Ted Roach, ca și precedentul.
Pre-order / pre-save / stream Leftover Feelings: http://newwst.com/leftoverfeelingsEM
Adrian Coleașă
John Hiatt se predă
Postat: 22/07/2014 Înscris în: Muzică | Tags: americana, blues, country blues, john hiatt, terms of my surrender Scrie un comentariuJohn Hiatt încheia “Mystic Pinball” în 2012, plângându-se că blues-ul nu-l găsește. Doi ani mai târziu, a găsit el blues-ul și i s-a predat cu arme și bagaje. Termenii predării au fost făcuți publici pe 15 iulie, pe “Terms Of My Surrender”.
Ce aș putea spune despre un muzician cu o carieră de mai bine de patru decenii? Despre un compozitor care nu a fost vreodată un star, ci un personaj cult, o figură în fața căruia s-au înclinat cei mai mari, de la Dylan, Clapton, BB King sau Willie Nelson, până la Iggy Pop, Joe Cocker, Bonamassa, Keith Urban… Și mulți, mulți alții, care i-au înregistrat piesele.
Pentru mine, John Hiatt este o forță primordială, unul dintre cei care scrie catalogul muzicii contemporane, din aceeași specie cu JJ Cale sau Willie Dixon. Întotdeauna, ascultându-l, mi-a sugerat un über-Cohen cu o cisternă de sânge în instalație, la antipodul deprimării lui Leonard.
“Terms Of My Surrender” este al 22-lea album de studio al lui Hiatt. De data aceasta a ales să se oprească în teritorii mai degrabă country blues, deși o etichetă e greu de pus – roots, americana, melanj de blues, country, folk, hobo jazz… totul poartă eticheta personalității sale inconfundabile. Muzică nouă, care sună de-a dreptul arhetipal.
Albumul m-a cucerit complet, m-am predat necondiționat și îl ascult de când l-am descoperit. În ansamblul său, pentru că nu reușesc să aleg o piesă preferată. Hiatt a scris un album monolitic, unsprezece piese solide, care ar putea fi toate single-uri, un juggernaut muzical.
Ar putea fi interpretat în fel și chip, versurile, departe de a fi banale și uneori incorecte politic (ce ușurare în timpurile astea curățele), adaugă o dimensiune suplimentară. Nu vreau să-mi bat capul, fiecare poate și le va interpreta așa cum își dorește, eu nu voi face altceva decât să pun albumul pe repeat.
